2,765 matches
-
1996; Cartea cu semne fermecate sau Drum imaginar prin abecedar, Iași, 1997; A opta zi de la facerea lumii sau Fragment dintr-o piele de șarpe, Iași, 1997; Destinul spiritului și secolul XXI, Iași, 1998; 666. Misterul numărului apocaliptic, București, 2001; Apocalipsa decodificată sau Schimbarea algoritmului, București, 2002; Între Alfa și Omega, București, 2003. Repere bibliografice: Constantin Ciopraga, Poezie: Vasile Constantinescu, CRC, 1971, 19; Mihai Dinu Gheorghiu, Fantezii reversibile, CRC, 1978, 51; Mircea Scarlat, Vasile Constantinescu, „Am inventat o planetă”, RL, 1979
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
Avatar de scriitor, ST, 1995, 7-8; Adrian Popescu, Între apostazie și căutare, ST, 1995, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Despre Cioran, „antipatriotul”, F, 1995, 7-8; Papahagi, Interpretări, 59-65; Ungureanu, La vest, I, 89-102; Gabriel Liiceanu, Itinerariile unei vieți. E.M. Cioran urmat de Apocalipsa după Cioran. Trei zile de convorbiri - 1990, București, 1995; George Bălan, În dialog cu Emil Cioran, București, 1996; Nicu Caranica, Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997, 170-174; Ion Paler, Introducere în opera lui Cioran, Pitești, 1997; Stelian Tănase, Anatomia
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
e poezia (cu exemple de epopei și imnuri sacre), ce sunt regulile prozodice (rima, măsura), tema (soarta și primejdiile care pândesc existența), arta lecturii etc. În text se recunosc deopotrivă urmele lecturilor din clasicii Antichității (Horațiu, Ovidiu), din Biblie (Eclesiastul, Apocalipsa) și urme din folclorul autohton. De la motto („Deșertarea deșertărilor și toate sunt deșarte”) până la ultimul vers („Ceriul de gândurile noastre bate jocurie”), compunerea în versuri, menită să demonstreze valențele poetice ale limbii române, e atinsă de aripa reflexiei sceptice, recuperată
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
a prezentului istoric un tumult de forme caricate, degradări ale noimelor și rosturilor firii. Pare un bufon, dar deține, precum profeții judecători ai vechimii, secretul întocmirii noului prin distrucție și întinsul pamflet din primele cincizeci de capitole ale romanului e Apocalipsa lui. Mișcarea sarcastic panoramată se dezvoltă în dublu sens: augmentează, în portrete, monstruozitatea și viciul, reducând apoi totul - când teribilul halucinează și sparge limitele - la materia joasă, supusă distrugerii. Ipostazele proliferante ale stricăciunii, enormul lor compun carnavalescul spectacol al unei
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
energiilor țării (Ploșnițele, Năpârca, Baroane, Omul cu ochii vineți). Desfigurarea bestială sau hidoasă a omului, traducând-o pe cea morală, paiațele anapoda, colajele eterogene, arătările cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă în propria-i putreziciune”. Valoarea excepțională a artei sale pamfletare vine din sugestia piezișă a unei intenții de exorcism și din potențialul de halucinare al imaginilor. El rămâne
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
1999, passim; George, Reveniri, 134-136, 146-160, 339-340; Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de morală practică, RL, 2000, 22; Dumitru Chioaru, Poetica temporalității, Cluj-Napoca, 2000, 108-136; Dicț. esențial, 35-41; Baruțu T. Arghezi, „Duhovnicească”, „Psalmi”, „Testament” de T. Arghezi, Cluj-Napoca, 2001; Ștefan Melancu, Apocalipsa cuvântului. Pamfletul arghezian, pref. Nicolae Balotă, Cluj-Napoca, 2001; Popa, Ist. lit., I, 1122-1132, passim; Vârgolici, Portrete, 302-328; Alex. Ștefănescu, Tudor Arghezi, RL, 2003, 26; Ion Tudor Iovian, Gherla imaginarului arghezian, Bacău, 2003. S.C.
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
din aceeași nuvelă, descrise cu lux de amănunte, plutesc în aburi gălbui sau roșcați. O priveliște ireală, plutind printre cețuri care șterg distanțele, este aceea a fantomaticei fortărețe a regelui Wenceslav (Cetatea cu steaguri albe). Decorul interior pare unul de după apocalipsă: totul stă sub semnul morții biruitoare, ființe și lucruri suferind, în egală măsură, destrămarea și nimicirea materiei. Regele singur, despre care nu se poate spune dacă este un supraviețuitor sau o nălucă, oficiază la serbarea halucinantă a propriei sale nunți
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
gândiriștilor, de la care B. se întoarce „cu un dezgust ilimitat”, noile curente poetice, avangardiste, în care, sub o „obraznică insurecție”, se ascund de fapt procedee zoliste, și deci o „iremediabilă ratare”; în fine, ca o apoteoză (sau, poate, ca o apocalipsă), întreaga „poezie leneșă” (fie ea constructivistă ori folclorică, simbolistă ori veristă) a epocii sale, care nu poate să iasă din „acest tabiet al romanței și al elegiei” și să ajungă la „experiență și transfigurare”, fiind salvată de „inanitatea totală” numai
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
mâna lui” : „Și a prins pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este diavolul și Satana, și l-a legat pe o mie de ani. Și l-a aruncat în adânc și l-a închis și a pecetluit deasupra lui” (Apocalipsa, XX, 2-3). În acest sens, vezi și motivul nr. G 303.8.4.1, Diavol legat cu un lanț uriaș, în Stith Thompson, Motif-Index of Folk- Literature. Dar nu trebuie să căutăm prea departe. În folclorul mitic românesc, acest motiv
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
veterotes- tamentară este doar aparent neobișnuită. Ea apare și în Noul Testament : „Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o. Și era în gura mea dulce ca mierea, dar după ce am mâncat-o pântecele meu s-a amărât” (Apocalipsa, X, 10). Este vorba de un episod care a beneficiat de ilustrări celebre, printre care gravura lui Albrecht Dürer (1498) sau cea din Biblia de la Köln (circa 1471) (31). Plecând de la ficțiunile mitice, toposul bibliofagiei a fost preluat și în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pierd dreptul de a o folosi în Paradis. În momentul revelației, profetul Ezechiel este chemat să facă un gest neașteptat : „Eu mi-am deschis gura și Acela mi-a dat să mănânc cartea aceea” (Ezechiel, XIII, 9). Cartea ingurgitată în Apocalipsa Sf. Ioan (X, 10) e „dulce ca mierea în gură, dar amară în pântece”. La fel, manuscrisul unicat din romanul lui Umberto Eco este un „elogiu al râsului” compus de Aristotel, dar - ingerat - el înveninează letal intestinele. Chiar și la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la mezat! În mijlocul acestei dezlănțuiri de pofte și de patime patriotice s-au operat și câteva schimbări la față impuse de evenimente. Deodată cu cărunțeala părului, ermitul de la Florica a fost aclamat de semizeu. Cu ocaziunea acestei deificațiuni toate dobitoacele apocalipsei au devenit ființe inteligente: "asinii " de odinioară, ca să ne servim de forma neologistă întrebuințată de d. Maiorescu, s-au îmbrăcat în piele de leu și Kogălnicenii, Lahovarii, Ioneștii s-au văzut nevoiți să recunoască și să proclame atotștiutori și atotputernici
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a Te sluji cât pot de bine! Povara Duhului Tău îmi sfâșie palmele netrebnice și-mi gârbovește umerii firavi, Doamne. Dă-mi acum putere, fiindcă semnele le-am deslușit! Iar tu, Sfinte Augustine, învață-mă cum să fiu ostaș al Apocalipsei și voi muri cu numele tău pe buze! ― Acum poți vorbi, Vassur, zise bătrânul într-un târziu. ― Doresc să mă primiți Ucenic în Abație. Primul a început să râdă aghiotantul din dreapta Abatelui, cel care privea fix în spatele lui Vassur. Încurajat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Poate că abia atunci ar fi aflat ce e un quint. Zâmbi unui gând fugar când îl revăzu pe Aloim. Doamne, Dumnezeule, ține-mă de mână când privesc în genune și dă-mi putere să lovesc în Anticrist. Și fă Apocalipsa Ta să nască Lumea nouă, Doamne! 2. Durerea poate fi înțelepciune, fiindcă numai suferința te poate face să înțelegi de ce tu, nemernic și infinit scârbavnic, ai fost cruțat de Domnul Dumnezeul Tău, în timp ce acela care ar fi trebuit să își
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în care trebuie să fim soldați în oastea lui. Și tocmai asta ne vestește Rim al vostru. Iar noi nu avem voie să-l dezamăgim. ― Și ce-o să faceți? ― O să-i trezim în toate clonele noastre pe adevărații soldați ai Apocalipsei. ― Dar asta e groaznic, protestă Kasser. Lumile Agricole n-or să mai funcționeze și..v ― Foamea, dragul meu împărat, e ultimul dintre pericolele unui asemenea război. Noi ne cultivăm hrana aici, în Abație, de două mii de ani. Și, te asigur
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că nu ar fi schimbat nimic dacă ar fi rămas în Abație, dar nu se putea opri să nu se gândească la faptul că jertfa de sine ar fi putut fi felul său de a se alătura lui Dumnezeu în apocalipsă, felul lui de a-L ajuta să scape de propria nemărginire. De parcă i-ar fi citit gândurile, Kasser îi puse o mâna pe umăr: - Moartea nu e niciodată un fel de a te lupta. Eroii câștigă războaiele altora, niciodată pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Toate familiile din Adunarea Planetelor ne vor sări în ajutor... Cu un gest scurt, militarul comandă foc. Chiuind de bucurie, soldații lui pulverizară zidul Fortăreței. Starețul mai găsi doar forța de a ridica ochii spre cer: Armatele tale Doamne nasc Apocalipsa. Îmbrăca-voi armura Armaghedonului și strivi-voi pe necredincioși! Nu-Ți fie teamă! 2. Ultimele două zile nu fuseseră prea fericite pentru Abate. Era convins că secretul atât de bine păzit al felului în care replicau religiile se va afla
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îl chema Augustin și care avusese revelația ultimă a celor șase Timpuri care se încheiau tocmai cu a doua venire a lui Cristos. Armagedonul, Timpul incertitudinii! Dincolo de el era nemărginirea de care se teme Dumnezeu. Dar nemărginire mai sunt și Apocalipsa și Anticristul... Controversele teologice duraseră două generații și făcuseră mai bine de o mie de victime. Războiul fratricid purificator avusese însă două consecințe divine: întîi se puseseră la punct tehnicile Însămânțării ca armă împotriva călugărilor răzvrătiți și se scriseseră primele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
social al maselor contemporane să vină să-l golească de sens. SPIRITUALISMUL De aproape un secol, discursul oamenilor de cultură cu privire la tehnică pare să oscileze între două mituri contrarii Faust și Prometeu și între două tonalități patetice catastrofă sau mîntuire; Apocalipsă ori parusie. Bau-baul și-a ales domiciliul în Europa, iar zîna bună, în America. Pesimismul a luat în ținuturile noastre și în ciuda unui anume Jules Verne locul uluirii, iar gama e foarte vastă: de la fulminația răzbunătoare la moralismul posac. Tehnica
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
străvechea îndeletnicire negativă prin faptul că ea nu poate fi niciodată în sine o negație. Un nefumător, ca și o persoană absentă sau un proiect, nu se vede. Aștept o prietenă, ea nu a venit, poate că va veni, ca Apocalipsa, Justiția sau Revoluția, pentru care nu există traducere optică. Al cincilea sens de care dispunem, cel al orientării istorice, nu are echivalent sensibil și senzorial. Depinde în întregime de tehnicile scrise ale simbolizării. O civilizație a imaginii în sensul deplin
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la reîncarnare, prin modelul acaparării unui corp fizic. Dar, fiind în pragul saltului calitativ spre regnul semizeilor, a realizat aceasta, reîn“carnarea” adică, dar în corp astral. Este bine de reamintit (v. §II.4.3.5) că Ioan Evanghelistul, descriind Apocalipsa, a avut doar o “vedenie alegorică și simbolică a lui Christos [54]”; după “înălțare”, Christos i s’a arătat” Și atunci doar unora, celor pregătiți deja încă din vremea când el era în viața terestră, să-l perceapă (v. Faptele
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
lui , înainte de crearea lumii materiale au fost create ființe spirituale, denumite în Biblie îngeri. Învățătura creștină arată că, urmare a unei revolte, o parte a îngerilor s’a separat (după au decăzut) ca diavoli (Isaia, 14.9-15; Iezechiel, 28.13-17; Apocalipsa, 12.3, 4, 9). Ei au rămas evident în același regn, chiar dacă sunt considerați malefici, regnul îngeresc conținând astfel două segmente: îngerii propriuziși, “pozitivi”, respectiv diavolii, “negativi” și, desigur și elemente intermediare. Dumnezeu, ca superior acestui regn, ar fi putut
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
declară: „De acum îl veți vedea pe Fiul Omului șezând de-a dreapta Puterii și venind cu norii cerului.” (Mt 26,59; Mc 14,62; cf. Lc 22,69) Credință într-un Mântuitor ceresc, de origine nepământeana, este exprimată în unele apocalipse iudaice de dupa Daniel, cum ar fi Parabolele lui Enoh, sau IV Esdra 275. Creștinii l-au recunoscut în el pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, care, înălțat pe cruce asemenea șarpelui de arama tămăduitor (În 3,13), s-a suit „unde
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu ce interesa curiozitatea filosofică. La cealaltă extremitate a preocupării lor găsim mersul și destinul lumii: încotro se îndreaptă ea? Spre propria-i pierzanie? Cât va dura? Va dispărea oare? își va găsi mântuirea? Regenerescența? Mania proprie timpurilor acelea pentru apocalipse găsește în utilizarea cifrelor un anumit fel de justificare serioasă: reducerea lumii la formule matematice îi tentează de multă vreme pe filosofi, de la Pitagora până la Spinoza sau Leibniz, ideea unei mathesis universalis persistă vreme îndelungată. Amestecul neologismelor, al cifrelor și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
caracterului indiferentist sau licențios al anumitor gnostici: teza mântuirii și a predestinării care, de la Augustin până în secolul al XVII-lea jansenist și pascalian, a făcut să curgă multă cerneală... Anumite pasaje din Actele apostolilor, din Epistolele lui Pavel sau din Apocalipsa lui Ioan stau mărturie a confruntărilor dintre creștinii primitivi - în speță, Petru și Pavel - și gnostici, îndeosebi Simon. Cele două curente se adaptă din aceleași izvoare, răspund acelorași nevoi dintr-o aceeași epocă. Climatul apasă asupra lor într-un mod
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]