1,351 matches
-
, Azayel sau Azazyel ("Puternicul lui Dumnezeu") este o divinitate demonică din mitologia biblică, la origine probabil zeu al deșertului; e prezent în Biblia canonică și în unele apocrife (Cartea lui Enoh), fie ca înger damnat, fie ca efect impersonal al propriei sale lucrări primejdioase. Ca demon al deșertului sau divinitate negativă, rivală a lui Yahweh: "Aaron să arunce sorți pentru cei doi țapi: un sorț pentru Yahweh și
Azazel () [Corola-website/Science/309531_a_310860]
-
și de a înfrumuseța pleoapele și nestematele cele mai frumoase și mai de preț, și toate culorile vopselelor, și prefacerea lumii". După canonul divin, Azazel e învinuit că "a dezvăluit tainele veșnice care se săvârșesc în ceruri" (Cartea lui Enoh, apocriful etiopian, VIII; IX). Ca rezultat fizic al operei sale: confundat (prin suprapunere de mituri) cu lucrarea sa, Azazel (deci rezultatul operei lui) urmează să fie încatenat, deși mai curând paralizat, neutralizat; Yahweh îi ordonă îngerului Rafael: "Aruncă-l în întuneric
Azazel () [Corola-website/Science/309531_a_310860]
-
unele versiuni ale operei Getica de Iordanes: "„...Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus...”". Denumirea „Rumunense” constituie o transliterație latinizanta a unei pronunții slave pentru „românesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit a fi apocrifa, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanță ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-XI-lea. Cea mai veche atestare documentara cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui Neacșu, 1521, ce conține
Etimologia termenilor român și România () [Corola-website/Science/310713_a_312042]
-
și experimentare a acestuia, onomastice sau catharetice. Peste unele colinde s-a suprapus și elementul creștin, regăsibil mai ales la refren, însă acest fapt s-a petrecut abia în Evul Mediu, sub influența Bisericii. Acestea conțin o sumedenie de scene apocrife, suprapuse peste elemente mai vechi. În ceea ce privește tipologia colindelor, nu există o împărțire strictă pe categorii. Iată două dintre acestea: În ceea ce privește felul colindatului, Emilia Comișel și Ovidiu Bîrlea identifică trei mari categorii: În vremurile precreștine, ritualul era zgomotos, dura mai multe
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
a publicat un grup important de studii, printre care: "Communitățile Evreilor din Iași și București, vol.I", "Pietrele funerare din Iași", "Din arhiva iudaismului românesc", "Problema khazarilor" (1935), "Ștefan cel Mare și evreii", "Despre Evreii Lehi (polonezi)", "Dr. I. Niemirower", "Apocrife în istoriografia evreo-română", "Franz Iosef Sulzer - primul istoriograf al evreilor din România", "Hașdeu ca istoric al judaismului român", "Pinkasimi din București" (n.n. pinkas = registru de stare civilă), "Sinagoga Mare din București", "Contribuțiuni la Istoria Evreilor în România" (1933), "Monografia Templului
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
a prezentat mai multe imagini cu tăblițe, deși la vremea aceea se vorbea doar de cele două piese de la Mânăstirea Sinaia, iar cartea lui Dan Romalo încă nu apăruse. În toamna aceluiași an a apărut cartea inginerului Dan Romalo, „Cronică apocrifă pe plăci de plumb?”, care valorifica, într-un studiu pertinent și inedit, o parte din fotografiile executate de autor după război. Cartea este reeditată în 2005, sub titlul „Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”. Aurora Pețan a început cercetările
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
aceluiași an a apărut cartea inginerului Dan Romalo, „Cronică apocrifă pe plăci de plumb?”, care valorifica, într-un studiu pertinent și inedit, o parte din fotografiile executate de autor după război. Cartea este reeditată în 2005, sub titlul „Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?”. Aurora Pețan a început cercetările imediat după apariția primei ediții a cărții lui Romalo. În noiembrie 2003, a prezentat o primă comunicare pe această temă la institutul unde lucra, intitulată „Observații lingvistice asupra „Cronicii apocrife pe
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
getă apocrifă pe plăci de plumb?”. Aurora Pețan a început cercetările imediat după apariția primei ediții a cărții lui Romalo. În noiembrie 2003, a prezentat o primă comunicare pe această temă la institutul unde lucra, intitulată „Observații lingvistice asupra „Cronicii apocrife pe plăci de plumb”". Apoi, în iunie 2004, a susținut o conferință la Academia Română, intitulată „O posibilă sursă de cunoaștere a limbii dace”, iar în ianuarie 2005, conferința „Tăblițele de plumb dacice - fals monumental sau izvor istoric ignorat?”, la Seminarul
Tăblițele de la Sinaia () [Corola-website/Science/306414_a_307743]
-
de exemplu, reprezentat în serie în vaste galerii de caracter votiv, sau compoziții istorice precum "Călătoria lui Brâncoveanu la Constantinopol" din Palatul Mogoșoaia, în timp ce subiectele religioase tradiționale sunt îmbogățite de noi teme iconografice, preluate datorită răspândirii culturii scrise din scrierile apocrife și din literatura patristică. Nouă este și tendința spre un stil narativ, în pofida caracterului monumental-reprezentativ al picturilor. Aceasta se făcuse pentru prima oară simțită în pictura moldovenească, la Sucevița. Elementele decorative care abundă în ornamentica monumentală se întâlnesc și în
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
a refuzat să primească asistența medicală pe care i-a oferit-o un medic evreu. Timorat în urma atentatului, Crușeveanu a început să meargă înarmat și însoțit de un bucătar personal, ca să nu fie otrăvit. „Protocoalele înțelepților Sionului” (în ), o scriere apocrifă care a circulat în Europa la începutul secolului al XX-lea și care descria niște planuri imaginare ale evreilor de a domina lumea, a fost publicată pentru prima dată în serial, în anul 1903, de către Crușeveanu, în ziarul său în
Pavel Crușeveanu () [Corola-website/Science/314656_a_315985]
-
citească mulțimea de cărți ortodoxe existente acum, să cunoască și să respecte ce au spus Sfinții Părinți despre cele zece porunci și să învețe și pe copii. În final, Serfes îndeamnă și la citirea zilnică a Sfintelor Scripturi și a Apocrifelor, la pelerinaj la mănăstri sau schituri ortodoxe, în special în Țara Sfântă sau la Muntele Athos, la manifestarea diverselor virtuți creștine, grija de natură și de familie etc. Serfes citează pe Teodor Studitul, care a scris: „Biserica lui Christos nu
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
este una dintre cele mai vechi scrieri biblice, care a fost scoasă din Biblia canonică, fiind catalogată "apocrifă" de către teologi. a fost compusă în secolul al treilea înainte de Hristos. Textul este parțial dependent de cele cinci cărți ale Pentateuhului atribuite lui Moise. De exemplu, 1 Enoh 1:9 (citată Epistola lui Iuda 1.14-15) este un midraș asupra
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
pare că Enoh ar fi scris 366 de cărți, textul păstrat din Cartea lui Enoh pomenește de 103 parabole în capitolul 37, dar apar doar trei. Cartea lui Enoh prezintă interes pentru teologi, istorici, filozofi, scriitori, etc. Fragmente din diverse apocrife identificate în Manuscrisele de la Marea Moartă (găsite începând din 1947), atestă că redactarea Cărții lui Enoh s-a făcut în arameică, adică ebraica veche. Apoi a fost tradusă în grecește după care în toată lumea în diferite limbi. S-a descoperit
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
daneză au stimulat dezvoltarea limbilor respective, în Norvegia acest lucru a dus dimpotrivă la încetinirea dezvoltării limbii norvegiene, deoarece Norvegia a folosit până fosrte recent Biblia în limba daneză. Primele texte biblice în limba norvegiană bokmål au apărut în 1873 (apocrife), iar în limba nynorsk în 1882 (Epistola lui Pavel către romani). Olaus Petri (1493-1552) a fost conducătorul reformării suedeze, iar fratele lui, Laurentius Petri (1499-1573) a fost primul arhiepiscop protestant. Olaus Petri este în primul rând cunoscut datorită faptului că
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
în veacul viitor (Mt. 12,31). Din această afirmație Biserica Catolică deduce că anumite greșeli pot fi iertate în veacul acesta, iar altele, în veacul viitor. Această învățătură se întemeiază și pe practica rugăciunii pentru cei morți, despre care vorbesc apocrifele din Biblie: „De aceea (Iuda Macabeul) a pus să se facă pentru cei morți jertfa de ispășire, ca să fie dezlegați de păcat” (2 Mac 12,45). Încă din primele timpuri, Biserica Catolică a cinstit amintirea celor morți și a oferit
Purgatoriu () [Corola-website/Science/322923_a_324252]
-
Dintre lucrările filologice cele mai însemnate sunt: "Cuvente den bătrâni" și "Etymologicum Magnum Romaniae". A editat, de asemenea, "Psaltirea lui Coresi" din 1577, publicând-o în 1881. Prin lucrarea sa "Cuvente den bătrâni" (1878-1879) a fost primul exeget al literaturii apocrife din România. În această operă cu un titlul arhaic, apărută în 2 volume, a publicat o serie de documente și de studii de o mare valoare. Volumul I se intitulează "Limba română vorbită între 1550-1600". Din acest timp noi posedăm
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
sultan; confirmarea domniei și acrdarea unor însemne de învestitură voievodului sau trimisului acestuia. Izvoarele dovedesc cu prisosință că acceptarea tributului și a „supuenrii”, încheierea unor „legăminte” nu sunt specifice numai unui moment anume. În istoriografia română s-au absolutizat textele apocrife din sec. XVII-XVIII. În realitate, nu au existat tratate care să fixeze pe termen lung relațiile dintre sultan și voievozi. În sec. XV, au există legăminte cu sultanii oridecâteori un voievod valah sau moldovean a fost acceptat pe tron. Cronicile
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de unele versiuni ale operei "" de Iordanes: „"... Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus..."”. Denumirea "Rumunense" constituie o transliterație latinizantă a unei pronunții slave pentru „rumânesc”. Deși mențiunea "Sclavino Rumunense" s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanța ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-lea-al XI-lea. Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de țară este Scrisoarea lui
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
un volum, "Conversații cu Kafka" ("Gespräche mit Kafka") în care consemnează discuții purtate cu scriitorul evreu la începutul anilor 20. Deși Max Brod și Dora Diamant au crezut în autenticitea acestei cărți, unii literați, precum Milan Kundera, o consideră scriere apocrifă. Din paginile sibilico-aforistice ale "Conversațiilor" nu reiese însă un portret prea diferit de ce se știe deja despre Kafka și de aceea cartea este privită astăzi, dacă nu cu încredere, măcar cu indulgență. Conform lui Janouch, Kafka ar fi declarat de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Biblia ebraică este scrisă în ebraica clasică, cu excepția câtorva texte în aramaică. Biblia creștină conține Vechiul Testament, conținând cărțile Tanakhului, la care se adaugă pentru anumite biserici și diferite alte cărți (în general în lb. greacă), denumite și cărți deuterocanonice sau apocrife, și Noul Testament, alcătuit din cele patru Evanghelii plus Faptele Apostolilor (al doilea volum la Evanghelia după Luca), Epistolele pauline, Epistolele catolice și Apocalipsa. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt scrise în mod cert de autorii cărora
Biblia () [Corola-website/Science/297473_a_298802]
-
1976, este „reacționar”. Eco a petrecut o perioadă de timp la Universitatea din Toronto, în timp ce a scris acest roman. Scările din biblioteca mănăstirii seamănă mult cu cele din Biblioteca Robarts. De-a lungul cărții sunt multe citate latine autentice sau apocrife. Cartea redă numeroase discuții asupra filosofiei lui Aristotel și a unei varietăți de erezii milenariste, în special acelea asociate cu grupul Romano-Catolic numit "fraticelli". Există în cadrul cărții numeroase alte referiri, adesea anacronice, la filosofi, de exemplu la Wittgenstein. Subiectul „paginii
Numele trandafirului () [Corola-website/Science/317768_a_319097]
-
Turkestanul chinez. Șapte dintre aceste scrieri, compuse în limba siriacă, îi aparțin chiar lui Mani sau i-au fost atribuite acestuia: "Evanghelia vie", "Comoara vieții", "Cartea tainelor", "Pragmateia" (tratat conținând cosmogonia sectei), "Cartea uriașilor" (povești legendare despre origini, inspirate din apocrifele gnostice), "Cartea psalmilor și rugăciunilor" și "Epistolele". Se mai cunoaște lucrarea "Shăburagăn", redactată în pehlevi sau persana medie, dedicată regelui Șapur I, ce tratează originea lumii și a omului, dar și sfârșitul acestora. Se pot decela din aceste scrieri elemente
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
este o lucrare cu autor necunoscut, dar care este atribuită regelui Solomon. Este o carte apocrifă a Vechiului Testament. descrie modul în care regele evreu a construit Templul său cu ajutorul demonilor, controlați prin intermediul unui inel magic care i-a fost încredințat de către Arhanghelul Mihail. În ciuda pretențiilor textului de a fi prima relatare despre construcția Regelui Solomon
Testamentul lui Solomon () [Corola-website/Science/319150_a_320479]
-
Domine ?"» („ÎNCOTRO, DOAMNE?”) Romanul evocă persecuțiile suferite de creștini în perioada lui Nero și aceasta prin intermediul poveștii de dragoste dintre o tânără creștină, Ligia și Marcus Vinicius, patrician roman. Acțiunea se desfășoară în cadrul cetății Romei. Ca sursă, romanul folosește scrierea apocrifă "Faptele lui Petru", din jurul anului 200. Întors din războiul din Asia Minor, ofițerul roman Marcus Vinicius, îl vizitează pe unchiul său, Petronius, prieten al împăratului Nero, un estet și iubitor de artă, căruia îi destăinuie dragostea pe care o nutrea
Quo vadis (roman) () [Corola-website/Science/315614_a_316943]
-
Vendée. Născut la Le Pin-en-Mauges, el a organizat grupul de răsculați care a pornit din La Poitevinière unde era meseriaș, pentru a participa la bătălia de la Jallais. A fost ucis la 11 aprilie 1793 în bătălia de la Chemillé. Un portret apocrif al lui Jean Perdriau se găsește într-un vitraliu al bisericii Saint-Pavain din Le Pin-en-Mauges. René Forest este un morar și negustor de grâne din Chanzeaux. Născut în 1771, s-a înrolat în armată și a luat parte la bătălia
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]