1,287 matches
-
mod fals universal aparține societății fără clase a întregii Uniuni Sovietice. În virtutea acestui principiu în parte neexprimat Constituțiile sale succesive au putut să afișeze un liberalism edificator atunci cînd se punea problema de a oferi un statut generos naționalităților devenite apolitice sau chiar de a le ajuta tocmai pentru a le combate mai bine pretențiile acelora baltice sau armene de exemplu care posedau referințe mai solide (astfel și evreii, lipsiți de teritoriu propriu, devin posesorii unei naționalități oficiale). Pe de altă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Manuilă, Virgil Veniamin, Iancu Zissu, Mihai Fărcășanu, Grigore Gafencu și Nicolae Caranfil. Încă de la Începutul constituirii sale, Comitetul a fost În imposibilitatea de a lua decizii ca urmare a existenței celor două grupări, a politicienilor lui Constantin Vișoianu și a apoliticilor, conduși de generalul Nicolae Rădescu. Conflictul major care s-a soldat cu dizolvarea Comitetului Național a fost legat de existența așa-numitului „fond Crețianu”. Încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mareșalul Antonescu pusese la dispoziția ambasadelor române
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
reputației sale de organizație legionară, la Centru au conferențiat deopotrivă legionari declarați precum Paul Costin Deleanu, intelectuali de dreapta ca Horia Stamatu, Mircea Eliade sau Vintilă Horia, alături de Virgil Ierunca, de orientare stîngistă. De asemenea, la Centru erau prezenți și apolitici precum Eugen Ionescu, dar și intelectuali evrei, printre care soții Anton și Eliza Cerbu, Marcel Leibovici sau I. Klein. Scopul Centrului a fost să „păstreze și să valorizeze, În cadrul activității culturale pariziene și occidentale, aspectele esențiale ale culturii și civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și unicul succesor în drepturi al Institutului de Cercetări Agronomice al României, al Institutului Național Zootehnic, al Academiei de Agricultură a României și al Institutului Central de Cercetări Agricole, reorganizate în structura actuală a ASAS. ... (3) ASAS este instituție autonomă, apolitică, de drept public și de utilitate publică, cu personalitate juridică, de consacrare științifică și de cercetare în domeniile fundamentale și aplicative ale agriculturii și ale ramurilor componente ale acesteia. ASAS colaborează cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu Ministerul Educației
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209380_a_210709]
-
și unicul succesor în drepturi al Institutului de Cercetări Agronomice al României, al Institutului Național Zootehnic, al Academiei de Agricultură a României și al Institutului Central de Cercetări Agricole, reorganizate în structura actuală a ASAS. ... (3) ASAS este instituție autonomă, apolitică, de drept public și de utilitate publică, cu personalitate juridică, de consacrare științifică și de cercetare în domeniile fundamentale și aplicative ale agriculturii și ale ramurilor componente ale acesteia. ASAS colaborează cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu Ministerul Educației
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235819_a_237148]
-
și unicul succesor în drepturi al Institutului de Cercetări Agronomice al României, al Institutului Național Zootehnic, al Academiei de Agricultură a României și al Institutului Central de Cercetări Agricole, reorganizate în structura actuală a ASAS. ... (3) ASAS este instituție autonomă, apolitică, de drept public și de utilitate publică, cu personalitate juridică, de consacrare științifică și de cercetare în domeniile fundamentale și aplicative ale agriculturii și ale ramurilor componente ale acesteia. ASAS colaborează cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu Ministerul Educației
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235820_a_237149]
-
și unicul succesor în drepturi al Institutului de Cercetări Agronomice al României, al Institutului Național Zootehnic, al Academiei de Agricultură a României și al Institutului Central de Cercetări Agricole, reorganizate în structura actuală a ASAS. ... (3) ASAS este instituție autonomă, apolitică, de drept public și de utilitate publică, cu personalitate juridică, de consacrare științifică și de cercetare în domeniile fundamentale și aplicative ale agriculturii și ale ramurilor componente ale acesteia. ASAS colaborează cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu Ministerul Educației
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235821_a_237150]
-
interesează el. După asta, discuția alunecă asupra ultimelor inundații de la mama dracului, ce părere am eu despre potop, despre proto-potop...ș.a.m.d. Vreau să spun că, după două-trei replici, normale, discuția o ia razna. Devine, într-un fel, anormală, apolitică.91 Grija și resemnarea, ilustrată, cum observăm, prin încifrarea și reinventarea limbajului, marchează în acest fel existența în datele concrete, recognoscibilă în ciuda depersonalizării personajelor reduse la simple funcții dramatice. Condiționat de nevoia de supraviețuire, eroul sorescian nu se poate totuși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întruchipează această dublă referință tehnicistă și participaționistă. Victoria lui Hubert Dubedout, care ajunge în fruntea coaliției GAM-PSU-SFIO la alegerile municipale din Grenoble în 1965, le face vedete. GAM, compusă în special din sindicaliști, universitari, ingineri, se prezenta ca o grupare apolitică și propunea alegătorilor o gestionare modernă și democratică a orașului. Inginer în cadrul Centrului de Studii Nucleare, Hubert Dubedout s-a făcut cunoscut prin campania sa (victorioasă) privind aprovizionarea cu apă a etajelor superioare din blocurile noilor cartiere 269. El părea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
că redacția revistei Viața românească nu a dat o îndrumare bună tânărului critic Aurel Martin, care se află la primele sale cronici literare. Critica nejustă apărută în revistă e rezultatul lipsei de principialitate. Poziția articolului Zile slăvite, e o poziție apolitică și insensibilă față de succesele poeziei”. Aici e momentul să facem o completare: în acest an, intervenția Uniunii Scriitorilor în laboratorul intim de creație este mult mai accentuată. Un soi de colectivism în geneza și desăvârșirea operei începe sau încearcă să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
uzinele, orașele sale. Autorul evocă realitatea viitoare, realismul său presupune deci o puternică facultate de a proiecta trecutul în spațiu (...). Ideologic Petru Dumitriu a înțeles bine că, în ce privește rezistența de natură socială, ea va fi de două feluri: apatică sau apolitică ori conspirativ ostilă. Bătrânul profesor Lăzărescu, figură dintre cele mai simpatice în roman, alături de cea a lui Arcadie Alexeievici Maslennicov admiră știința sovietică și e un entuziast ținut în loc de greutatea, mult corectată prin inteligență, de a se adapta condițiilor politice
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
teatru politic. În ultimele câteva decenii tot el își descoperă ajutat și de critici o coerență politică a operei, care a dus la prezenta lui implicare în războaiele politice. Sunt critici care declară că scria mai bine când era oarecum apolitic și că acum politizează cu exasperare tocmai fiindcă nu mai scrie așa de intens. Se spune de asemenea că s-a scris despre Pinter mai multă literatură critică decât despre oricare alt autor contemporan (lucru discutabil, având în vedere că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care pretindeau că i se opun lui Averescu) și cei înlăturați de la putere de lovitura din martie 1920. Dacă atunci cînd s-a produs lovitura opoziția nu s-a putut uni, aceasta s-a datorat mai ales ostilității permanente și apolitice a lui Iorga față de Stere. Pe la sfîrșitul lui 1921, această ostilitate sterilă a reușit să ducă de rîpă "Federația". Liberalii au continuat (în timpul guvernului Averescu) să arbitreze procesul politic. Dacă Iorga era șeful opoziției, el reprezenta cea mai loială opoziție
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
modul său. Maniu și Mihalache aveau să devină în anii în care aveau să vină un obstacol pentru Iorga, ceea ce a dus la o ostilitate plină de ranchiună. Am văzut că Iorga făcea, în 1918, apoteoza lui Maniu. Era imaginea apolitică a celui mai mare ardelean al secolului al XX-lea. Exista posibilitatea cooperării între acești doi oameni cinstiți și adevărați patrioți, dar erau și piedici. Cultura lui Iorga era mai ales de orientare franceză, bazată pe o temelie latină și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din turnul de fildeș al școlii în arena brutală a politicii? Viața lui nu dă nici un răspuns în acest sens. Pe lîngă obligativitatea menționată mai sus, Iorga este extraordinar de neînzestrat pentru politică. Și aceasta datorită personalității sale, principialității sale apolitice susținută cu o încăpățînare inflexibilă, naivității sale dublată de un temperament vulcanic și incontrolabil și egoului său, ca și lipsei stranii a renumitului instinct politic al națiunii sale din partea unui istoric român: inflexibilitatea nu ajută la supraviețuire. Toată măreția sa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
două competiții internaționale, la jocuri sportive pe care ea Însăși le inventase și răspândise În Întreaga lume. Aceste semne nepolitice ale declinului național au avut un impact cu atât mai mare cu cât societatea britanică din acei ani era practic apolitică. Partidul Laburist, aflat În opoziție În timpul crizei Suezului, a fost incapabil să Întoarcă eșecul lui Eden În avantajul său, pentru că electoratul nu mai trecea experiențele realității prin filtrul partidelor politice. Ca și restul Occidentului, britanicii trăgeau spre consum și distracție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
azi, după patruzeci de ani, liderul sexagenar al celui mai vechi partid troțkist francez; Dany Cohn-Bendit, expulzat din Franța În mai, a devenit un respectabil consilier municipal În Frankfurt și apoi reprezentant al Partidului Ecologist În Parlamentul European. Caracterul fundamental apolitic al evenimentelor din mai 1968 e demonstrat de faptul că, o generație mai târziu, cel mai bine vândute cărți franceze care tratează acest subiect nu sunt nici lucrări serioase de analiză istorică, nici doctrinele politice ale vremii, ci colecții de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru toate păcatele Germaniei. Astfel, pentru Rudi Dutschke (născut În 1940), Peter Schneider (1940), Gudrun Ensslin (1940) sau mai tinerii Andreas Baader (născut În 1943) și Rainer Werner Fassbinder (1945), democrația postbelică din RFG nu constituia soluția, ci problema. Cocon apolitic, consumist, protejat de americani, Bundesrepublik era nu numai imperfectă și amnezică; ea conspirase activ cu stăpânii occidentali pentru a nega trecutul german, Îngropându-l sub confort material și propagandă anticomunistă. Chiar și atributele-i constituționale erau neautentice: după cum spunea Fassbinder
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu chiar mai gravă. În Marea Britanie s-a vorbit chiar, la un moment dat, de inadecvarea instituțiilor democratice În fața crizelor moderne, iar presa a făcut speculații pe marginea avantajelor unui guvern de tehnocrați sau ale unei alianțe „corporatiste” de experți „apolitici”. Ca și de Gaulle (În mai 1968), politicieni importanți din Marea Britanie au considerat necesar să stea de vorbă cu poliția și șefii armatei pentru a se asigura de sprijinul lor În cazul unor tulburări publice. Chiar și În Scandinavia și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al nașterii rămânea cea tradițională: avortul. Nu e surprinzător, așadar, că reforma legii avortului a devenit un laitmotiv al noii politici a femeilor - unul dintre rarele puncte de intersecție În care feminismul radical se Întâlnea cu nevoile femeii de rând apolitice. În Marea Britanie, după cum am văzut, avortul fusese legalizat În 1967. Dar În multe țări constituia Încă un delict penal: În Italia se pedepsea cu cinci ani de Închisoare. Legale sau nu, avorturile făceau parte din experiența de viață a milioane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să abjure practic peste noapte vechile poziții de principiu. Peste viața publică mediteraneană plutea În acei ani izul bine cunoscut al promisiunilor judicios Încălcate și al amintirilor șterse la timp, ceea ce explică În oarecare măsură starea de spirit sceptică și apolitică a generației tinere din cele trei țări. Pe de altă parte, cei care, de la comuniști la falangiști, s-au agățat cu fidelitate și fără remușcări de adeziunile lor din trecut au fost depășiți rapid de evenimente. Consecvența nu ținea loc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
burgheze, dar niciodată de natură politică. De-a lungul anilor ’70 și ’80, fiind hărțuit, arestat și În cele din urmă condamnat la Închisoare pentru activitățile sale, el a devenit o figură eminamente politică. Însă „mesajul” său a rămas consecvent apolitic. Ideea, insista el, nu era să polemizezi cu cei aflați la putere. Nici măcar nu consta În primul rând În a spune adevărul, deși acest lucru era important Într-un regim bazat pe minciună. Singurul lucru care avea sens În condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sindicate locale și consilii muncitorești În uzine, promovând autonomia la locul de muncă și drepturile sociale (acestea din urmă preluate ad litteram din convențiile Organizației Internaționale a Muncii cu sediul la Geneva). Dar, În comunism, până și aceste tactici prudent „apolitice” s-au lovit de refuzul partidului de a ceda vreun dram de autoritate sau autonomie reală. Între timp, economia continua să se surpe din interior. Productivitatea industrială s-a prăbușit În decursul anului 1981, deoarece muncitorii polonezi recent sindicalizați organizau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poate mai potrivită: „El ni s-a dăruit”. Trecutul de deținut politic al lui Havel și curajul opoziției sale morale față de comunism nu au fost singurele care l-au Înălțat pe un piedestal; el s-a distins și prin dispoziția apolitică. Concetățenii lui Havel s-au Îndreptat spre el nu În ciuda preocupărilor sale legate de teatru, ci datorită acestora. După cum observa un comentator italian al ascensiunii lui Havel pe scena social-politică cehoslovacă, vocea sa distinctivă l-a ajutat să dea grai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ani de abrutizantă „normalizare” -, ceva din această cultură politică rezista Încă: În primele alegeri postcomuniste, desfășurate În iunie 1990, 14% din electorat a optat pentru Partidul Comunist. Prezența persistentă a acestui nucleu semnificativ de suporteri comuniști - și de cetățeni apolitici, mult mai numeroși, care nu erau suficient de nemulțumiți pentru a protesta Împotriva situației - Îi făcea pe scriitorii disidenți ca Ludvík Vaculík să se Îndoiască de posibilitatea unor mari schimbări În viitorul apropiat. Istoria părea să fie Împotriva cehilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]