73,900 matches
-
ermetism. Noul tînăr suferă de un rău al veacului ce nu mai provine din blazare ci, dimpotrivă, dintr-o prea mare vitalitate care dă naștere la neliniști, la întrebări asupra modalității de a se afirma". Socotesc că mai bine a apreciat romanul lui Fîntîneru, criticul Ov.S. Crohmălniceanu în exegeza sa despre literatura interbelică. Aici se spune că "mai degrabă avem de a face, în cazul de față, cu simptomele unei dezorganizări clinice, care nu va întîrzia mult să se arate... Timpul
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
presimt ceva din neliniștea sa mentală, ocolindu-l sau acceptîndu-i, copleșiți, excentricitățile, precum aceea de a nu putea comunica decît cu copiii (Lili, de exemplu) sau cu deraiați mental precum Precup, îngrijitorul unei biserici. Romanul lui Fîntîneru a fost bine apreciat în epocă (de Al. Philippide, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, și alții), Anton Holban considerîndu-l chiar "o carte excepțională". Faptul că autorul a știut să găsească soluțiile pentru a înfățișa morbidețea clinică a eroului său Călin Adam e, incontestabil, o dovadă de
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
a fototecii, supraveghea o expoziție de pictură a ziarului, și, păzindu-l pe director de puhoiul de vizitatori, îi introducea, în cabinet, pe cei agreați. Firește că această slujbă îl obosește, accentuîndu-i depresiile psihice. Dar izbutește să fie cunoscut și apreciat de director și adjuncții săi. Așa se explică faptul, aparent ciudat, că, în 1938, Stelian Popescu îl numește pe Fîntîneru redactor-șef la a treia serie a Universului literar (mai trecuseră pe acolo, în același post, Camil Petrescu și Perpessicius
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
de C.D. Zeletin, traducerile acestuia din sonetele lui Michelangelo dedicate lui Cavalieri, reproduse împreună cu notele din volumul (epuizat de mult) apărut în BPT în 1986. Acestora, Ștefan Bălan le-a adăugat și originalele în italiană, astfel încît cititorul să poată aprecia dificultatea și fidelitatea traducerii. Reproducem la rîndul nostru, pentru dvs., celebrul sonet 89, scris în 1534, în tălmăcirea lui C.D. Zeletin: "Cu ochii tăi văd o lumină lină,/ ce-n ochii-mi orbi nu prinde să răsară./ Cu pașii tăi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16902_a_18227]
-
noastră, aceste fundamentări se situează în cadrul procesului de eticizare a puterii. Cealaltă modalitate, explicită, de legitimări se manifesta în primul rând la nivel popular, folcloric, prin epitetele uneori pitorești sau imaginile totdeauna semnificative, cu ajutorul cărora poporul, "gura lumii", definea și aprecia pe conducători: cel Bun, cel Rău, cel Viteaz, cel Cumplit. Chiar epitetele fizice sau circumstanțiale aveau o rezonanță valorică: Șchiopul, Turcitul. Cu atât mai mult admirabilele metafore aplicate unor conducători fictivi: Ciubăr sau Papură Vodă, valabile și astăzi. La nivel
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
reflectă gîndirea lor în compunerile copiilor. Firește că, în centrul preocupărilor, stă "patronul" școlii, Mihai Eminescu. Un băiat în clasa a VIII, în prag de capacitate, a fost învățat la lecțiile de română că "Eminescu nu a fost recunoscut și apreciat la adevărata lui valoare nici de contemporanii săi, și mai mult ca oricînd astăzi". Nu știm în ce constau - în afara paginilor de manual - lecturile acestui băiat de 14 ani, încurajat să se indigneze împotriva "vocilor care-l critică vehement pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
a criminalilor de război provine din faptul confiscării libertăților"? N-am înțeles deloc de ce consideră dl. Ioan Lăcustă executarea lui Ion Antonescu drept un "eveniment tragic". Era, de fapt, săvîrșirea unei sentințe drepte și reclamată de istorie. Oare la fel apreciază dl. Ioan Lăcustă și executarea sentinței procesului de la Nürnberg, sinuciderea lui Hitler sau executarea lui Mussolini? Apoi se citează, în continuare, din presa vremii despre evenimentele politice și culturale petrecute pînă la 30 decembrie 1947. Din păcate, n-am spațiu
Imaginea unei vremi încrîncenate by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17001_a_18326]
-
o explozie de romantism. Urmare directă a Revoluției din decembrie, ea a cumulat atîta inocență revoltată, încît avea șanse minime, în contextul istoric vicios în care s-a produs, de-a ajunge la alt rezultat decît cel al unui simbol. Apreciată drept "cel mai curat parlament din istoria României", Piața a întrupat dragostea exasperată pentru libertate. În așa măsură, încît a stîrnit invidia (fie și inconștientă) a "infidelilor", a libertinilor ce utilizează conceptele democratice în chip demagogic: "Libertinul de ieri ori
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
purtate de Eminescu cu Românul lui Rosetti (în chestiunea Tudor Vladimirescu, pe care , afirmă dl. N. Georgescu, Eminescu a pierdut-o, în chestiunea inamovibilității magistraturii, teoria păturii superpuse etc. etc.) erau obișnuite în munca de gazetar și, evocate azi, merită apreciate în mod cuvenit și nu exagerate. Fobia lui Eminescu față de străinism fanariot adresată liberalilor, considerați greci (inclusiv C.A. Rosetti) e cunoscută ca nedreaptă. A avut o adevărată obsesie împotriva lui Eugen Carada (a creat și substantivul colectiv "Caradale"), injuriat
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
I. Hangiu Acum cinci pătrare de veac, la 1 martie 1875, a apărut, în Revista contimporană din București, articolul Poesiele d-lui Eminescu, semnat G. Gellianu. Apreciat în 1872 de Titu Maiorescu pentru "farmecul limbajului", contestat în 1873 de Petre Grădișteanu pentru "greșale grosolane de gramatică, de prozodie", tînărul poet Eminescu este denigrat de același P. Grădișteanu, ascuns sub pseudonimul G. Gellianu sau Gr. Gellianu, în aceeași
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
rară. Față de rafinamentul și blîndețea celorlalți intelectuali amintiți, acesta semăna leit, ca mod de a gîndi și limbaj, cu mitocănimea de azi a băieților de prăvălie servind la T.V. Faima mea de exclus, în loc să mă izoleze, mă făcuse să fiu apreciat întîi și întîi de intelectualii adevărați care știau că avusesem dreptate. Și-atunci abia s-au pus bazele viitorului scriitor, după cum avea să remarce, profetic, Belu Silber, mai tîrziu, într-una din convorbirile noastre. Ce nu se știa însă, la
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
Lucrurile nu stau chiar așa. Tate Gallery înseamnă numai englezii. Ei sunt cei care au hotărât că doresc să aibă un străin care să inaugureze această expoziție. Iar acesta e un act foarte curajos, destul de neobișnuit la englezi, care sunt apreciați ca foarte izolaționiști. Au ales, așadar, un străin, adică pe mine, drept comisar principal... Îmi spuneați că ați solicitat Muzeului Național de Artă al României să împrumute pentru această mare expoziție câteva lucrări de Brâncuși, și că ați fi avut
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
preocupări legate de critica de artă. Ați scris numeroase studii despre artele plastice, ați preferat anumiți artiști, ați scris despre cubiști, despre pictura murală mexicană, despre futuriști și despre multe altele. Cum priviți în urma sau în fața Dv. aceste șantiere, cum apreciați ceea ce ați făcut, cum priviți critica de artă contemporană, statutul criticului, aflat în fața unui fenomen în mișcare, schimbător, căutându-i sensul? Nu pot vorbi pentru toată lumea. Pot să vorbesc, mult mai modest, despre ceea ce mă privește. Dacă mă uit în
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
însuși poet și un bun critic de poezie - Judithei Mészáros, excepției pe care o reprezintă ea în literatura actuală: "Deși a publicat două volume: Îngeriada (Ed. Eminescu, 1991) și We all live in a yellow Submarine (Biblioteca Euphorion, 1994), foarte apreciate la apariție, Judith Mészáros lipsește din antologiile poeziei românești de azi, poate și datorită tirajelor confidențiale și existenței ei retrase în afara vieții literare. Pare o Emily Dickinson care, deși trăiește în și prin poezie, nu se preocupă de însemnătatea ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
om celebru;/ Mistică și fără chef/ Ca un basorelief/ De pe un monument funebru". Și, tot așa, în nu mai puțin de 22 (douăzeci și două) de strofe, sfîrșind prin a obosi prin monotonia acelorași efecte. Dl. Grăsoiu are dreptate cînd apreciază că poezia În jurul unui divorț este, de fapt, o schiță în versuri cursive, cu surprize și efecte comice, urmărindu-se epicul și în deznodămînt. Pentru a-și menține popularitatea, poetul nu a ocolit, în fapt, nimic. În De profundis a
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
cît privește lirica lui Topârceanu, brusc dl. Grăsoiu e cuprins de cecitate în spațiul prozei. Și memorialistica despre înfrîngerea de la Turtucaia cea despre perioada de prizonierat din Pirin Planina sînt, de admis, producții relevabile. Dar de aici pînă la a aprecia că "prin asemenea pagini Topârceanu nu stă cu nimic mai prejos de maeștrii recunoscuți precum Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu (probabil prin Balaurul, n.n.), Cezar Petrescu ori Gib Mihăescu în cărțile dedicate războiului de întregire" e, oricum am luat
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
a Bucovinei de nord, în inima Rusiei, numai crezînd că astfel va recăpăta Ardealul de nord. "Cu această greșeală politică, simplu rămășag, am mers înainte și am ajuns cu trupele noastre pînă la Stalingrad, pe Volga și Munții Caucaz". Și apreciază că la Stalingrad, datorită himerelor lui Antonescu, "am suferit cea mai mare înfrîngere militară din toată istoria noastră". Scurta istorie a românilor, povestită și transcrisă de dl. Neagu Djuvara, trebuie numaidecît citită. O scurtă istorie a Românilor povestită celor tineri
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
a oricărei inițiative. El reprezintă ultima stavilă în calea diferențierii identitare a indivizilor și a separării lor de un mediu amniotic. După părerea multora dintre locuitorii provinciei, Bucureștiul este un oraș haotic și mizer. Există însă destui printre aceștia care apreciază că oamenii metropolei sunt totodată mai activi, că știu să urmărească mai energic o afacere, iar schimbările sunt aici mai vizibile. Putem spera într-o epocă în care legătura dintre mobilitate și haos să fie descărcată de toată patologia prezentului
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
a omului pentru Dumnezeu. Interesat nu de realitate, ci de adevăr, Dumont lucrează cu neprofesioniști din orășelul său natal din Flandra, unde-și localizează alegoriile. Dogme autoimpuse Întrebîndu-l cum se plasează față de Dogma '95, Bruno Dumont mi-a răspuns că apreciază foarte mult direcția inițiată de cineaștii danezi și acceptă că există similitudini cu demersul său inițial. Petrecerea (Danemarca, 1998) lui Thomas Vinterberg (cu o apariție fugitivă în chip de șofer de taxi!) a ilustrat excelent pentru cinefilii români manifestul nonconformist
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
D.R.Popescu și, last, but not least, Dumitru Popescu-Dumnezeu. Din care pricină avem serioase îndoieli, că am avea a face, în cazul memoriilor lui Beniuc, cu niște "comori" ale "dezvăluirilor senzaționale", cu o veritabilă "mină de aur" pentru cercetători, așa cum apreciază cu entuziasm îndeobște mefientul Cristoiu. Mai degrabă, socotim noi, e vorba de un minereu puțin bogat în materia prețioasă, care se cere separată laborios de zgura frazeologică a tendențiozității de diverse feluri. À propos de sinceritate, se pot pune cel
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
în română și vreo 12 în limbi străine. Nu poți spune chiar că nu exiști. În același timp, e foarte greu să accepți că exiști. Îți dai seama deci că mă aflu într-o situație ambivalentă, pe care unii o apreciază, alții o gustă, cei mai mulți o antipatizează profund, iar eu îmi permit de la "înălțimea" acestor "realizări" să privesc cu oarecare distanță palmaresurile literare și să mă distrez de faptul că se decernează premiul Nobel la... București". Ca și, iarăși în manieră
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
care a știut să-și apropie pînă la subordonare acel Institut Social Român. Dar se poate spune că și în anii douăzeci Institutul devenise un factor stimulator puternic, încît destule ministere simt nevoia să-și organizeze Centre de studii. Se apreciază, de către cunoscătorii timpului, că pînă și acțiuni de importanță națională precum Recensămîntul general din 1930 s-a ivit și s-a organizat ca rezultat al dezbaterilor purtate la secția de demografie al Institutului Social Român. Să nu uit să precizez
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
să-și iasă oarecum din matcă pentru a digera aceste versuri. De ce? Pentru că deși e o adunătură de locuri comune, despre alienarea omului contemporan, versurile rămîn bune. Nu prea mai sînt note stilistice care să indice acest lucru. Le poți aprecia doar dacă identifici un anume curaj al stereotipiei, doar dacă încerci să intuiești un posibil impact al versului, în condițiile în care există o paradigmă a "outsiderului" bine configurată. Mariana Marin scrie simulînd un mare public virtual - percutanța poemelor sale
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
putut avea o ultimă pulsație luminoasă înaintea lungii nopți totalitare, urmînd cursurile Facultății de litere din București, scriind cronici plastice în ziarul Timpul, apoi la Ecoul, ambele sub direcția lui Grigore Gafencu, ale cărui opinii politice le împărtășea. Este călduros apreciat de către Petru Comarnescu: "M-am dus în ziua și ora fixată și Petru Comarnescu m-a primit cu entuziasmul și generozitatea care îl caracterizau. Mi-a dăruit aprecieri calde despre Viața ascunsă, vorbindu-mi despre originalitatea temei, despre autenticitatea trăirilor
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
ediție îngrijită de Dan Damaschin, 156 p., 34.000 lei. Jurnal despre sfârșitul Bisericii În cercurile ecumenice pr. prof. Ion Buga trebuie să fie perceput ca un gânditor incomod - și-a atras repede acuza de "radicalist" - însă mult gustat și apreciat de generația tânără a studenților teologi. Autor al mai multor cărți de teologie, unele de referință, și traducător al unor scriitori esențiali (Evdokimov, Unamuno ș.a.) pr. prof. Ion Buga și-a ales ca motto pentru acest "jurnal deschis" o sugestivă
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]