17,970 matches
-
că mai întâi va inventa lucrurile și le va crede apoi, cum mă asigură don Fulgencio? Va fi începutul vânei. Auzind copilul într-o zi pe doică că îl acuză de o ticăloșie, exclamă: Asta o vei fi visat! * Se aprinde din nou Materia, de uimirea Formei, pe care a nesocotit-o un timp. Și blestemă, o dată în plus, instinctul, pentru că noua ființă va împiedica sau ajuta la formarea geniului? Nu cumva din întâmplare acesta se creează singur? Va fi geniu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la dragoste!" Și odată acceptat conceptul, aude vocea demonului familiar care îi spune: "O vezi? cazi, cazi și vei cădea de o sută de ori", continuă gândind: "Dragostea! Păcatul originar, pata originară a fiului meu, of, ce simbolism mai adânc aprinde acest păcat originar! Nu va ieși geniu; m-am încrezut excesiv în pedagogie, am disprețuit moștenirea și moștenirea se răzbună... Pedagogia este adaptarea, dragostea, moștenirea și mereu se vor lupta adaptarea și moștenirea, progresul și tradiția, cum zice don Fulgencio
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
aceste presupuse aiureli va ieși lumina. Dar dacă fiul meu are tendințe mitologice și în școală în loc să le combată, le acceptă. Tendințe mitologice? Da, tendințe mitologice. Într-o zi mi-a ieșit în cale spunându-mi că deja știe cine aprinde soarele, este solarul, și întrebându-l cum o face, mi-a spus că zburând... O specie de Apolo... Dacă în școală.... Nimic, nimic, la școală, la școală! Apoi intrăm noi... Apoi... apoi... mereu apoi.... Și se întoarce Apolodoro la școală
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pseudo-idei și ideotes cu care tatăl său îl țintește, vin să-i trezească vise fără formă și nici culoare, dorinți fierbinți ce se pierd, neliniști avortate. Ce caleidoscop este lumea! Dar un caleidoscop care miroase și miroase a parfumuri care aprind sângele, peste toate, în primăvară și la tinerețe. "Papá, de ce miros florile?" îl întrebase odată pe tatăl său. Pentru a atrage insectele, fiul meu." "Și de ce să atragă insectele?". Pentru că ducând polenul dintr-o floare în alta, le fecundează și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
prietenul său Emilio, în timp ce don Epifanio pare că s-a decis: "Ce să-i facem?!", iar don Avito își zice: " Unde se bagă acest băiat!"... și Marina nu zice nimic. Noaptea, în aceste nopți de iarnă, lumina roșie a căminului aprinde spațiul reflectându-se în burduf, în clești; Clarita în fața flăcărilor care dansează se dezbracă pentru a se încălzi și-și întinde picioarele mici; lumina îi aprinde fața și alunecă pe ea, pe tenul său al cărei puf de caisă, de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Marina nu zice nimic. Noaptea, în aceste nopți de iarnă, lumina roșie a căminului aprinde spațiul reflectându-se în burduf, în clești; Clarita în fața flăcărilor care dansează se dezbracă pentru a se încălzi și-și întinde picioarele mici; lumina îi aprinde fața și alunecă pe ea, pe tenul său al cărei puf de caisă, de dulce caisă cu puf, culege și cerne lumina. Și ochii, acești ochi atât de singuri, sunt făcuți pentru a privi liniștiți. Ah, ce animal! Ce animal
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sine, mai bine zis nu se demonstrează, că este nedemonstrabil. Asta nu e teatru, spună ce-o vrea don Fulgencio; a intrat în scenariu aerul infinitudinii, o imensă realitate misterioasă ce înfășoară teatrul. Și ce foc! Ce foc i-a aprins inima! Cum luminează propriul său cămin! Cămin? "Sărman tată!" îi spune demonul familiar cu voce delicată, arătându-i căminul său într-o nouă lumină. "Sărmană mamă!". Asta pentru că, luându-l azi biata sa mamă în brațe și sărutându-l, a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
o știe de la Clarita; dorea să mă cunoască sau să-l cunoască pe tatăl meu, și râde de mine, ca toți. Of, demisionez, demisionez!" Capitolul XIV Ieri a văzut-o pe Clarita de departe, la pas, și i s-a aprins stinsul amor, chiar și acum când înțelege că ar fi iubit-o, ar fi iubit-o din suflet, acum când altul o iubește și ea vrea să fie al altuia. Și își spune: Dacă nu pot să fiu geniu în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
căci cu ce față să mă prezint lui? M-o fi văzut? Și dacă m-a văzut, va crede că îl evit?". Se întoarce, iese în alee și dă ochii de Clarita, atât de frumoasă, și Federico alături. I se aprinde sângele. Și îi urmează, potrivindu-și pasul său cu al lor. Picioarele Claritei se duc și vin în cadență, marcându-se alternativ contururile sale în fustă, și-i ondulează un vânticel cârlionții de la ceafă, vânticelul care prefiră prin fragedul frunziș
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ce gândea tatăl meu când m-a zămislit ? La cariocineză 26 sau lucruri din astea, desigur; la pedagogie, da, la pedagogie; îmi spune conștiința! Și așa am ieșit! Sunt un mizerabil, un infam, am comis o infamie... !". Sosește ora. Se aprinde, se urcă pe masa pe care pune un taburet și pregătește o sfoară tare atârnată de tavan; se agață de ea și se lasă pentru a vedea dacă îl ține; face nodul glisant și o pune la gât, urcat pe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
suflete, când se apropie Luna de Pământ. Din acest motiv este acest moment important, dar să știți că nu este un lucru rar, se produce la un număr de ani, ciclic. Este ca și cum poarta se deschide mai mult și se aprinde o lumină, ca să vedeți pe unde pășiți. Au fost scrise multe lucrări privind lumea spiritelor, În care se spunea că de pe Pământ spiritele pleacă pe Lună, unde se regrupează după categorie, după nivelul de vibrație și apoi pleacă În diferite
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
patria cosmic?" În care I?i are s?la? sufletul omului: „ Spun mite zice singur ?? orice om În lume Pe-a cerului nemargini el are o blând? stea, Ce-n cartea veciniciei eunit? cu-a lui nume, ?? pentru el s-aprinde lumină ei de nea " (Povestea magului c???tor În stele) Când timpul destinat vie?îi s-a scurs, atunci steaua se stinge: „Îmbrac?-te În doliu, frumoas? Bucovin?, Cu cipru verde-ninge antic? fruntea ta; C-acum din pleiada-?i auroas
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-te În doliu, frumoas? Bucovin?, Cu cipru verde-ninge antic? fruntea ta; C-acum din pleiada-?i auroas???i senin? Se stinse un luceaf?r, se stinse o lumin?, Se stinse-o dalb? stea! " (La mormântul lui Aron Pumnul) Cel ce aprinde steaua d???toare de via?? este un Înger care, desprinzându-se din l?că? ul s?u ceresc, coboar? pe p?mânt pentru a da via?? „corpului de lut" al omului pe care ?i-1 alege, Insufle?indu-1 „cu-al
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu „graiul dulce În pieptul lui cel mort". Cand „candela vie?îi" I?i va fi durat timpul ????zit de astre, atunci Îngerul o stinge, iar steaua va muri: „ Un om se na?te un Înger o stea din cer aprinde ?i pe p?mânt coboar? În corpul lui de lut, A gândurilor aripi În om el le Întinde ?i pune graiul dulce În pieptul lui cel mut. O candel? a vie?îi, de cer steaua depinde ?i Îmbla scriind soarta
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
universului liric, filozofic, cosmic al poeziei eminesciene. Este loc al Întâlnirii de iubire. Inundat de razele magice ale lunii, e ochiul ei de lumin? deschis, pe p?mânt, misterelor lumii: „ Iat? lacul. Luna plin?, Poleindu-l, Îl str?bate; El, aprins de-a ei lumin?, Simte-a lui singur? țațe. " („ Las???i lumea... ") Este receptacul al durerilor, nelini? tilor, fr?mânt?rilor sufletului omenesc, este „oglindă lucie În care se r?sfrânge Ins??i solitudinea lumii"; asemenea poetului, „visând o ntreag
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
va apărea Lucifer (sau Dracul-Balerin), care va lua în stăpînire sufletele criminalilor regali. Diavolii îi vor transporta pe cei doi în culise, iar Prințul, singur în scenă, va fi încoronat de o lumină divină, provenită din tavan. Întuneric. Se va aprinde repede lumina și vor intra sosiți înfrigurați de la spectacol, Charles și Emma Bovary.) CHARLES: Frig a mai fost! Vrei să faci un ce ai? EMMA: Imediat, iubitule! (Iese, între timp Charles aduce în centru o măsuță și două fotolii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mai dorești. Nu ocoli nimic. EMMA: Nimic? MEFISTO: Cîtă vreme pot să-ți ghicesc gîndurile, pudoarea mi se pare inutilă, ce zici? (Mefisto se ridică și o îmbrățișează pe Emma, întuneric, cîteva secunde sclipirile unui stroboscop; întuneric; apoi, cînd se aprinde lumina, Mefisto și Emma stau liniștiți în fotolii și beau ceaiul.) EMMA: Deci, mi-am vîndut sufletul ție. MEFISTO: Vîndut? L-ai oferit, așa cum l-ai fi oferit oricărui muritor. De cînd aștepți asta? EMMA: Și totuși. Ce-mi ceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Ai jucat formidabil toate rolurile alea. Cred că nu te supără complimentele? MEFISTO: Deloc. EMMA: Ei bine, am fost impresionată. MEFISTO: Mulțumesc (Îi sărută mîna.) La revedere, doamnă Bovary! Ai fost și tu fantastica! Intuneric. Lumini de stroboscop. Cînd se aprinde lumina Mefisto a dispărut; în schimb, în locul lui, se află în scenă Charles, a cărui fotografie nu mai este pe masă. EMMA: Vrei ceai? CHARLES: Da, dragă! Avem nevoie amîndoi. Piesa asta a fost o mare aiureală. Tu ai înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
bărbia parcă i s-a umflat și mai mult. — Bravo, dom’le, e frumoasă, a rânjit dând din cap. Dacă știi să și vorbești despre ce se va citi În seara asta, te primim, intri În familie. — Pot să-mi aprind o țigară? — Da, sigur, aprinde o. Vezi că-ți tremură mâna. Eu nu fumez, dar cu tremuratul am avut și eu probleme, În armată m-a apucat, când a trebuit să trec pentru prima dată În viață pe un pod
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
umflat și mai mult. — Bravo, dom’le, e frumoasă, a rânjit dând din cap. Dacă știi să și vorbești despre ce se va citi În seara asta, te primim, intri În familie. — Pot să-mi aprind o țigară? — Da, sigur, aprinde o. Vezi că-ți tremură mâna. Eu nu fumez, dar cu tremuratul am avut și eu probleme, În armată m-a apucat, când a trebuit să trec pentru prima dată În viață pe un pod. Nu știam până atunci că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de fapt, erau mai singuri decât Vasile, dacă nu puteau vorbi omenește și trebuiau să urle. A comandat o cană de vin de șase lei, a băut-o pe jumătate, apoi a Închis ochii și, cu ochii Închiși, și-a aprins o țigară. Numai cu ochii Închiși poți distinge În mod real cuvintele, cuvintele nevoite să suporte vocea, tortura sunetului. Închipuiește-ți că ești orb, Vasile, și că ai picat Între oameni de o jumătate de oră abia, și din nefericire În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
deși nu măsura mai mult de un metru șaizeci, se trase mai la o parte de trupă, Își duse mâinile la centură și se puse pe privit câmpul Însorit de dimineață. — Bă, frumoasă țară Buzău’ ăsta, mai zise, și Își aprinse un Snagov. Apriga ședință de s-a Încheiat apatic, după două ore de bătut pas de defilare prin noroiul patriei, iar ce reținuseră elevii era că apărarea patriei se face dând onorul conducătorului suprem și partidului, lovind pământul cu piciorul
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
luat-o nedumerit Înainte, lăsându-l pe Carara să se hlizească de unul singur În câmpul de cartofi. A ieșit În șosea, și-a curățat teneșii de noroi, bătând fără să Își dea seama pas de defilare, apoi și-a aprins o țigară, deși acum nu mai era voie, se apropiau de oraș, de civilizație... De unde știa Carara ce se Întâmplase Între el și Ionela, dacă Într-adevăr știa? Sau, dacă blufa, de ce lăsa să se Înțeleagă faptul că e la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
noi, un individ jerpelit, degradat de alcool, mirosind a gunoi, a pișat, a nefericire. Își lasă capul pe umărul meu și plânge: — Violeta... În noaptea aceea a fost călcată de o mașină. Tăcerea devenise violentă, insuportabilă, Împotriva căreia și-au aprins țigările, Încercând să se ascundă În norul de fum care Își lăsa perdeaua peste chipurile lor contor sionate, stupefiate. „Vasile, ai Încurcat-o“, părea că ar zice privirile lor. Tovarășul Rogoz rămăsese cu gura căscată, cu ochii holbați și cu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
care Îi va lua sângele și i-l va duce departe, și Îi va lăsa cada vrul curat cum Maica Domnului l-a lăsat, să privească fără să știe ce Înspre cer, Înapoia cuvintelor. A Încălecat balustrada și și-a aprins o țigară, măcar să nu mai simtă duhoarea de hoit care Împuțea aerul. În sfârșit, și-a fumat Carpațiul pe jumătate și a aruncat chiștocul În apă, care l-a Înghițit cu indiferență. „Acum urmez eu...“ s-a gândit și s-
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]