26,366 matches
-
Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1613 din 01 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Izvor de iubire * Izvor de iubire în inimă duc Încerc să revărs în cuvânt din prea plin Să alung și să șterg pe unde apuc Arsura rămasă din stropi de venin! * Nici plată nu cer nici la schimb nu o dau Mi-e iubirea un dar către cei însetați Într-o lume tăcută cu mine n-o iau E o hrană de suflet veniți vă
IZVOR DE IUBIRE ~ SĂ ȘTII ~ DORINȚĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382645_a_383974]
-
domiciliu și după ce studie cu multă atenție ce trebuia de făcut pentru a arata cât mai bine, în limita banilor pe care îi avea, se așeză la masă și așternu pe o hârtie ce trebuia să cumpere pentru a se apuca de treabă. În câteva zile, casa arăta de nerecunoscut. Pe dinafară se gândi să dea o spoială cu var, dar ceva mai târziu, după ce va scăpa de bălăriile din curte și va face săpături pentru rondurile unei grădinuțe cu flori
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
rujului. Oare ce marcă de ruj folosește de are un gust așa de deosebit? Nu-i venea să creadă că în loc să se gândească la viața fetei, se întreba de marca rujului. Încă mai simțea cum îl frig buzele ei. Nu apucase să-și dea seama dacă era frumoasă sau nu, însă era convins că nu putea fi urâtă. Și era o copilă atât de suplă și atât de ușoară în brațele lui! Un pui rănit de lebădă căzut în urâțenia unei
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
lui. La sfârșit de poveste...Traseul ei inițiatic ajunsese la sfârșit”. Așa își zicea, așa își închipuia, îndreptându-se către casă. Aceasta era convingerea ei: Că trecutul a rămas, definitiv, trecut. Că e îngropat, pentru totdeauna, o dată cu Mihai Lazăr, căruia apucase să-i mărturiseacă, fără a ști dacă el, pe patul de moarte, a înțeles sau nu ce i se spune, că s-a despărțit și de Tudor și de Puiu, și de întregul chin al anului, și al anilor din
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
ponton era de acostarea ambarcațiunilor de agrement care făceau curse cu amatorii de plimbări pe lac. Ajungând la el, s-a urcat pe ponton și a început să arunce la păsări bucățile de pâine. Era o întrecere contra cronometru cine apucă mai întâi. Desigur că cei mai avantajați erau pescărușii care se repezeau din zbor în viteză și furau din fața celorlalte înaripate resturile de pâine. Văzând că lebedele nu puteau să prindă mai nimic, a schimbat strategia. Le invită pe lebede
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
nu familie. - Ai și tu dreptate. Bine atunci, mai vorbim. Eu am plecat. Mă bucur că v-am văzut. Părăsi imediat biroul, se urcă în șaretă și dispăru după grajd. - Hai, Săndica, să ne facem câte o cafea până ne apucăm de treabă. - Nu a spus soțul tău că sunt bună de cinste? Atunci fac eu cinste cu o cafea. Am luat din București cafea bună. - Bine, atunci te aștept în birou sau o faci la tine? - Nu are importanță. O
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
-i iei fiul cel mai mare, Ori fraților amândoi, C-a plecat cu părți din noi? Pe tata l-a măcinat Și pe sub flori l-a urmat. Biata mamă, din picioare, Scade ca o lumânare Și-o grijă mare m-apucă: Nu știu cât o s-o mai ducă! Ne uităm cum se topește Și ne doare nebunește, Că n-avem cum, amândoi, Să-i dăm dușii înnapoi... Că tu n-alegi - ca o oarbă- Și ni i-ai ascuns sub iarbă . Poți să
DOINA ELEGIACĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382806_a_384135]
-
încet încet, configurează un plan secund - un fond de trăiri resimțit abia cînd filmul se termină. Așa cum a fost el conceput ca o investigație tîrzie, declanșată de excitația virginală exercitată de dispariția fetelor asupra băieților din vecini, cu care nu apucaseră să comunice. Lipsa de comunicare este - cum am spus - viciul ascuns vizat și în cazul părinților. Tatăl eroinelor e un profesor de matematică supus excedentului de puritanism al soției care obligă întreaga familie la un stupid comportament și inepte gesturi
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
domeniului, cel estetic". Iosif Iser și Ploieștii Un foarte frumos editorial îi consacră dl Ieronim Tătaru în AXIOMA nr. 5 lui Iosif Iser, de la nașterea căruia (21 mai 1881) s-au împlinit 120 de ani. Iser, pe care l-a apucat și generația noastră (a murit la 25 aprilie 1958), era ploieștean, absolvent al Liceului "Sfinții Petru și Pavel" în 1899, pe unde trecuseră și Caragiale, Tocilescu, P.P. Negulescu, George Ranetti și Ion Manolescu, toți în același veac XIX. După ce a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
teribil ce mult poate să scrie (și ce lung!), ce mult poate să vorbească, ce volume groase tipărește, ce mulți decibeli are glasul său, ce mare e conturul fizic al prezenței sale" etc. Ideea ar fi că, atunci cînd o apuci pe drumul "acumulărilor nestăvilite", e bine să nu te rătăcești pe "minore cărări colaterale", "să nu te încurci cu finețuri și miniaturi". "Nu stă bine unui dulău să facă pe rîndunica. Lăcomia și vanitatea d-lui Păunescu îl împiedică însă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
dînsa se făcea tîrgul sau piața, căci acolo erau scaunele de pescării, măcelării, manufacturile brute și se numea Tîrgul Cucului (azi Piața 1848, după identificarea editorului, n.m.), unde, în toate primăverile, acolo, în sălcii, bucureștenii auzeau cîntecul cucului. Aceasta au apucat-o și cei ce au trăit pînă la 1880". Vorbind de fortăreața din vechime care era Bucureștiul pe vremea cînd capitala era la Tîrgoviște, autorul precizează că "pe la Văcărești și Vitan nu putea trecea vreo oștire, căci erau bălți și
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
sta cumva în puterile rusei federații să-și recupereze piramidele de echipamente și muniții, la un loc cu cei ce le păzesc, în ciuda administrației din Tiraspol? Cea mai elementară logică ne șoptește că nu. La o adică, fiecare tiraspolean ar apuca de cizme câte un tânăr soldat, păstrându-l la sol. În circumstanțele precarei situații în care se găsește armata rusă, vitejind pe un buget minimal, este clar că n-ar avea pur și simplu cum face față poliției transnistrene. Iar
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
ca să fii sigur că nu vei primi nimic. Și vei avea formula ideală a reconcilierii... Dacă, asemenea acelor pârghii metalice din cutiile de sticlă pline cu atrăgătoare bunuri, dar care, după ce ai introdus moneda, se vădesc moi și nu pot apuca mai mult de o bombonică, brațul lung, însă descărnat al justiției, care a trimis după gratii niște persoane în costum de minier sau cu câte două rânduri de frunze de stejar la cozoroc, îi va elibera, printr-un gest invers
Formula ideală a reconcilierii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16078_a_17403]
-
am devenit istoric literar, mi-am scris dizertația despre un scriitor suedez din anii '40. În 1961 am debutat cu un mic roman plictisitor, Ochiul de cristal, pe care n-am îndrăznit să-l mai recitesc de atunci. Așa am apucat-o pe drumul de scriitor... Aș vrea să vorbim despre 25 ianuarie 1946: extrădarea celor 145 de soldați baltici. Un subiect delicat și controversat din istoria suedeză de după cel de-al doilea război mondial, pe care l-ați tratat în
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]
-
ne înțelegeam mutește că îmi făcea semn să îngenunchi; dar era mai mult un semn, un gest de potolire,... să fiu calm, adică, să-mi vin în fire; cum naiba să-ți vii în fire?... De nemîncare, pe semne, mă apucase amețeala și mă țineam cît mai drept în fața cabinei de nuc ori de abanos privind ca prin ceață figura călugărului cu ochelari, grăsuț; cum te-ai uita la o icoană, la un sfînt cu ochelari, dacă așa ceva există; o cabină
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
o să dormi mai ușor. - Ăștia?! se miră dezamăgit domnul Gheorghe, cuprins brusc de compasiune și un fel de tristețe resemnată, incurabilă. Păi, crezi că n-am încercat? Dar, nu știu de ce, pe-ăștia nu reușesc să-i urăsc defel. Te apucă lehamitea numai cînd te uiți la ei, și scîrba, ca și cum ar trebui să zdrobești cu unghia o gînganie..." Domnul Gheorghe nu mai e nici moldovean, nici înger, e pur și simplu românul care a încercat de toate în acest ultim
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
ca personajele acestei povești să se androginizeze sau, și mai rău, să se desăvîrșească. Alt exemplu ar putea fi ales din comentarea unei secvențe din Frumoasa fără corp de Gheorghe Crăciun în care un personaj își realizează "corporalitatea" cînd îl apucă durerea de măsele. Nu cred că primul lucru care te "lovește" este corporalitatea, ci, mai curînd, intertextualitatea: să ne gîndim la celebra Casă Buddenbrook în care un personaj descoperă la un moment dat ce înseamnă durerea de măsele... Abundă demonstrațiile
Manual de postmodernism clasic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16080_a_17405]
-
se înțeleagă că are un spate politic mai consistent decît cel al premierului Năstase. Manevrele d-lui Iorgovan, care s-a trezit cu spatele descoperit și din partea premierului și din partea partidului, par mai curînd jocurile exasperate ale cuiva care a apucat să facă mari promisiuni ca avocat clientului său, promisiuni de care avocatul-politician descoperă că nu se poate ține. Astfel că dl Iorgovan ignoră și disciplina de partid și calitatea sa de senator pentru a munci, obsesiv, la eliberarea clientului său
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16089_a_17414]
-
bătrînele, sărutînd după slujbă, coperțile decolorate de atîtea buze lipite, de răsuflările fierbinți, credincioase, putea să jure că era metalul nobil, topit, în care cu nouăzeci de ani în urmă, cînd să treacă Dunărea, și șovăiau pe unde s-o apuce... peri leva, peri prava un marinar care și el ispășea ceva și punîndu-i-se pe cap ceaslovul în semn de iertare, făcuse ce făcuese și, drept răsplată, le aurise ceaslovul lor vechi cărat cu sfințenie prin toate prigoanele... Totul e să
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
s-a autosuspendat după o convorbire la telefon cu doamna Vadim Tudor, punea Coloana jos, s-o restaureze din nou Fundația Radu Varia. L-a ferit Dumnezeu de acest gînd silitor pe prefectul Greblă, ocupat în Gorj. El n-a apucat să-l lumineze pe prefectul din județul vecin, căruia i-a dat prin cap să ridice o copie identică (nu mă întrebați cum se poate așa ceva, dar luat pesemne de valul clonărilor, între două teleconferințe cu premierul, orgoliosul prefect de
Prefectul clonator al Coloanei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16108_a_17433]
-
contradictorie, pentru că nu mai semnalează distanța dintre scriere și pronunțare) - "echipa sait-ului", "pe sait-urile umoristice" - , cît și cea (mai coerentă) fără cratimă: "Acesta este "saitul oficial" al clasei 9A din Spiru!" (în același text: "în cazul în care n-ai apucat să semnezi guestbookul clasei, ar cam fi timpu..."). În fine, există și adaptări care, renunțînd la grafia și pronunțarea engleză, apropie cuvântul de mai vechiul sit și implicit de modelul romanic. Inutil să mai spunem, și aici apar oscilații de
Situl, saitul... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16141_a_17466]
-
baie pe lună... Peripatetizînd apoi cu toții împreună pe nisipul plajei cu urme de fosfor în el sclipind sub pașii plimbăreților nocturni... Ziua, ei dorm. Noaptea umblă cu toții pe țărm între unsprezece noaptea și trei dimineață. Cei mai rezistenți stau și apucă răsăritul soarelui. Mulți din ei recită uneori pagini din Mateiu, sublimul... Personal, pe la miezul nopții și-un sfert, l-am auzit pe unul recitînd cu glas tare începutul Crailor de Curtea veche... " Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurămînt
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
l-am auzit pe unul recitînd cu glas tare începutul Crailor de Curtea veche... " Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurămînt să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai tîrziu: a doua zi spre amiazi. Noaptea mă apuca în așternut. Pierdusem răbojul timpului." Un altul, după oarecare timp, continuă tușind, deoarece fuma pe întuneric se vedea jarul țigării arzînd ca un mic semafor de gară: "... - N-am timp, mă lămuri, sunt ocupat cu înmormîntarea; a murit Mișu... Acum
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
de pisc, înhățat de un vultur. Bătălie aeriană. Amândoi cad uciși reciproc. În Maramureș, un om în pădure se apleacă să bea apă dintr-un pârâu. Un lup îi sare în spate și încearcă să-l sfâșie. Omul se luptă, apucă lupul de grumaz. Încleștat de animal, cu el în spate, gâtuindu-l din ce în ce mai tare. Aleargă astfel spre sat, intră în sat urlând cu lupul în spate, care acum, dacă ar putea, s-ar desprinde de om și ar fugi, însă
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
CUM, PE ZI CE TRECE, NE LASĂ NERVII NOȘTRI MICI, JUCĂUȘI ȘI DRĂGĂLAȘI FOC! S-a umplut netul de mailuri scrise “de căței”. Toți oamenii buni care vor să ajute se dau drept căței! Mai au un pic și se apucă de lătrat și dat din coadă. Vă rugăm mult, oameni minunați, cu suflete de aur, OPRIȚI-VĂ! A fost amuzant prima oara, a doua oară, a treia oară, a miliarda oară, da’ acuma nu mai e. Ne-am plictisit până
Cățelușii nu mai vor să scrie mail-uri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19624_a_20949]