1,723 matches
-
putea obține câștig 1 Titu Gane, în ,,Viitorul”, an XXIX, nr. 8718, 3 februarie 1937. 82 de cauză 2. Considerăm așadar, în legătură cu perioada Unirii, că am reușit, prin intermediul demersului nostru, să validăm ideea potrivit căreia Lapedatu ar fi sprijinit cu ardoare, căldură și patriotism cauza realizării unității noastre naționale. Un alt scop major al demersului de față a fost acela de a ilustra cât mai obiectiv și mai detaliat, bineînțeles, pe baza surselor consultate, activitatea politică a celui care avea să
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
putea obține câștig 1 Titu Gane, în ,,Viitorul”, an XXIX, nr. 8718, 3 februarie 1937. 82 de cauză 2. Considerăm așadar, în legătură cu perioada Unirii, că am reușit, prin intermediul demersului nostru, să validăm ideea potrivit căreia Lapedatu ar fi sprijinit cu ardoare, căldură și patriotism cauza realizării unității noastre naționale. Un alt scop major al demersului de față a fost acela de a ilustra cât mai obiectiv și mai detaliat, bineînțeles, pe baza surselor consultate, activitatea politică a celui care avea să
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
Kogălniceanu însărcinează agențiile diplomatice ale României, ca să aducă la cunoștința puterilor poziția României și să le ceară recunoașterea ei până la viitoarea conferință pentru pace, la care va participa de drept, în scopul reglementării intereselor sale. Mihail Kogălniceanu a susținut cu ardoare, împreună cu I. C. Brătianu cauza României la congresul de pace de la Berlin. Imediat după încheierea ostilităților, istoriografia românească s-a ocupat pe larg de evenimentul care a adus independența României, dorința de veacuri a românilor. Printre primele realizări se numără și
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
unui ideal de neatins al perfecțiunii.15 Un crez care a făcut din viața lui o continuă escaladare, marcată de căderi și reveniri, către un pisc inaccesibil. O viață de erou? * * * Ca student la Cambridge, Wittgenstein s-a consacrat cu ardoare acelor probleme logico filozofice care constituiau terenul comunicării sale intense cu Russell. Într-o scurtă perioadă de timp, și-a însușit literatura disponibilă, a învățat ce putea să învețe de la Russell și a început să lucreze independent. Trăia entuziasmul celui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ori torturat, al omului ce accede spre sacru. Sau, și mai bine, al umanității înseși, adunând cu minuție și descriind varii tipuri de reacții ori atitudini determinate de spinoasa căutare a lui Dumnezeu. Dintre care nu lipsesc, de pildă: umilința, ardoarea rugăciunii sau conștiința nimicniciei și a zădărniciei, dar nici îndoiala ori revolta, atitudini mai moderne, dar bine temperate, chiar anulate de credința nestrămutată în "Cel Atotputernic,/ Cel Prea Înalt, Cel ce șade în ceruri,/ Unicul mântuitor și protector al Omenirii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de oameni/ purtate pe brațe/ de necunoscutele puteri/ ale îngerilor" (Invazia lăcustelor). Nici agonia regnurilor din lumea naturală (Taina prefacerii în amintire), nici "golul dintre mine și tine", inutil umplut cu figuri duplicate ale femeii unice, iubite de altfel cu ardoare (În golul dintre tine și mine), în fine, nici măcar întâlnirea bizară cu propria moarte (Poate suntem de plâns), nu vor putea fi percepute la fel de dramatic precum zbaterea cumplită a cuvintelor în căutarea actului poetic revelator de frumuseți ocultate în subteranele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scriitoarea a dovedit că în ultima vreme preferă totuși, în Scrisori pe frunze/ Letters on leaves (Editura Timpul, Iași, 2008) și Altarul de pelin (Editura Cronica, Iași, 2009), textele de o mai largă respirație. Tempoul poemelor diferă, de regulă, în funcție de ardoarea sentimentului dominant, dar niciodată textul nu se mai limitează în formele sus amintite, și nici nu se grefează exclusiv sau dominant pe sentimentul naturii (deși nu puține fragmente de text pot fi izolate și citite exact ca mostre de minipoeme
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Pariziana a cucerit pe cineva, la fel ca Don Juan, plictisita, își abandonează victima sedusa. Aceasta este soarta amanților lui Michèle de Burne, ai lui Nana sau Sidonie Chèbe. Sfârșitul secolului desfășoară pe larg spectacolul fatalității feminine. Asocierea seducției, pasiunii, ardoarei și agresivității în exprimarea și impunerea dorințelor și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul femeii fatale 54. Cruzimea femeii moderne pune sub semnul întrebării definirea tradițională a feminității, readucând bărbatul la starea de animal sau îndepărtându-l de funcții serioase, ruinând Familia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
nouă rasă de femei agitate, cu nervi de isterice rezonabile, animate de mii de dorințe contradictorii care nici nu reușesc să devină dorințe, deziluzionate de tot fără să fi gustat din nimic, din cauza evenimentelor, epocii, românului modern și care, fără ardoare, fără elan, par să îmbine capriciile de copii alintați cu duritatea bătrânilor sceptici 142. Pariziana tipică la Maupassant este Michèle de Burne, "un type rare" [Maupassant, Notre cœur, p.74], mondenă cu privirea vioaie, de o grație artificială și amețitoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
un sentiment contradictoriu, ea nu este sursa de bucurie, speranța și finalitate. Cuvântul dragoste este înlocuit de Pariziana cu unul mai neutru: sentiment 299. Capabilă să insufle o pasiune distrugătoare, Pariziana însăși este marcată de incapacitatea de a iubi300. Prin ardoarea și suferința provocată, iubirea Parizienei este asemănătoare cu răstignirea pe cruce a bărbatului: "Elle l'avait cloué sur une croix; îl y saignait de tous șes membres, et elle le regardait agoniser sans comprendre să souffrance, contente même d'avoir
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reîntoarcerile, retrăirile, repetiția. Remarcam în această un punct de originalitate al tehnicii quasimodiene, cu siguranta nepreluat de la Leopardi, a cărui gândire, odată ce a ajuns la un adevăr stabil, nu mai cunoaște cale de întoarcere. Eul poetic quasimodian caută totuși cu ardoare momentele de întrerupere a rătăcirii: odihnă insulelor pe fundul mării din versurile următoare pare o clipă misterioasă de abandon descrisă în tonuri blânde și liniștite tipice naufragiului leopardian: Apoi pământurile se-așterneau / pe funduri de acvariu, / și-apăsarea uratului, viața
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Eminescu (roman). Intratextualitatea transpro-zastică generată prin filiație ar prilejui nuanțări interesante ale portretului feminin și o dezbatere productivă asupra exogenezei spațiului edenic, situate între mitologie și credința creștină din cărțile vechi românești, pe care bibliotecarul Eminescu le recomanda cu atâta ardoare. Intratextualitatea transgenerică merită un spațiu alocat publicisticii, domeniu descoperit de postmodernitatea critică, de la care avem analize pertinente și cea mai convingătoare latură a modernității/actualității eminesciene 3. Sunt câteva piste de cercetare a intratextualității eminesciene asupra cărora noi sau alții
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la alcoolism și, ulterior, la psihiatru (la îndemnul acestuia, scrie, terapeutic, o "autobiografie", unde mărturisește două episoade de relații intime pasionale, aproape violente, cu Richard, episoade ce vor fi lecturate, accidental, de Walter!). Walter se implică, în mod similar, cu ardoare, în ecologie, pentru a suplini, simbolic, neîmplinirile unei vieți marginale. Personajele lui Franzen își ascund frecvent, cu un stoicism suspect, traumele personale. Punctul culminant al "disoluției" din Libertate îl constituie revelarea pentru Walter a vieții secrete duse de către Patty. Momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
erosului interzis, despre presiunea ireductibilă a sexualității nepermise. Volumele care au adus o astfel de "stare" auctorială la apogeu literar sînt amintita Lolita și chiar mai tulburătoarea, din unghiul tematicii ne-canonice, Ada or Ardor: A Family Chronicle/Ada sau Ardoare: O cronică de familie (1968). Capodopera din 1955 ne oferă un protago nist descompus identitar de apăsarea propriilor instincte erotice necontrolabile. Humbert Humbert trăiește cu obse sia "nimfetelor" ("nymphets"), a căror materializare sublimă o găsește în fetița de 12 ani
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Alina-Iuliana Popescu este actualmente profesoară în învățământul preuniversitar. Ea a dorit să continue activitatea de cercetare începută cu mult entuziasm și dăruire, încă din anii studenției. De altfel, ea a publicat articole interesante în reviste de cultură. A dorit cu ardoare să realizeze o teză doctorală care să îi permită o focalizare a interesului său științific, care să se adapteze cel mai bine structurii sale intelectuale și anume literatura și, în mod special, poezia. Creația Anei Blandiana a fascinat-o de la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
priceput repede tehnica, mai ales noi, cei care stăteam în rîndul din față și care, în momentul în care el se apleca peste caiet, ne ridicam de pe scaune ca să putem privi peste catedra profesorului. Își citea textul cu convingere și ardoare. Cred că eram în prima clasă de liceu. N-am uitat niciodată superba senzație de căldură pe care mi-au provocat-o în toată ființa explicațiile sale privind izbucnirea Revoluției franceze. Niciodată mai înainte nu mai fusesem cuprins de un
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
știu toți cei care au trăit acele timpuri. E o zonă tul bure în care destinele celor doi se despart, fără ca vreunul din ei să-și dea seama ; între idealismul curat, dar monomaniac al lui Andi, care își dorea cu ardoare să scape spre lumea nouă și să ofere familiei un alt orizont, pe de o parte, și sensibilitatea complicată a lui Carmen, dublată de un pragmatism tipic feminin și o adecvare flexibilă la realitate, pe fondul nevoii de constanță și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
afirmații, pentru că relativismul absolut ar conduce la haos și de fapt, Cioran nu a susținut niciodată așa ceva. Dar considerăm că, dincolo de toate cîrcotelile și incriminările sale universale, dincolo de cruda subliniere a fărîmițării noastre, în adîncul sufletului său, a aspirat cu ardoare la această reinserție în Unu, care i-a fost mereu refuzată. Sau pe care și-a refuzat-o mereu. Sau aproape... În ciuda tuturor ricanărilor mele, nu mi-e greu să concep că într-o zi m-aș putea dizolva în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
urmă vălătucii de fum și cîinii lătrînd. și urmele scrîșnite ale pneurilor. Martoră a fost doar o indiancă bătrînă. Tremurînd sub primele raze de soare, femeia își făcu cruce și-apoi căzu în genunchi. Tot restul vieții se rugă cu ardoare. Dar nici unul din cei dispăruți nu mai găsi vreodată drumul spre casă... În țara aceea de pe înaltul podiș, sfintele și sfinții puteau fi văzuți în fiecare zi. și nu doar strălucind în statui, cu firave raze ieșind din părul de
O pasăre pe sîrmă -fragmente- by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/8146_a_9471]
-
se priveau și nici nu-și vorbeau își scrutau doar sinea pierdută ațâțați de vâlvătăile pârguite-n iureșul transfigurării. Nicio umbră nu le tulbura contemplarea văzându-și chipul răsfrânt în peisajul uimirii și nimeni în preajmă care să-i ispitească ardoarea întrupării făcând ca Verbul să se irosească în atât de clara viziune a genunii și nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros. Scanare a imaginii pe interfața genunii și fără urmă de întrupare doar simulacre ale făpturii și papirusuri scorojite în ardoarea literei de a se refugia în cuvânt. Prin rostire se întrupează sensul nestatornic precum și eroarea atât de seducătoare prin arvuna înavuțirii fictive așa cum zerourile adăugate nu mai prididesc să ne apropie de moarte nimicul orbitor al înstrăinării. întrupare a sensului
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
ai imaginat că o iubești rămâi înstrăinat și strâmtorat de prea firescul și prea multul suflet transfigurat. n Făptura migratoare a ideii întruparea ideii înseamnă întreruperea gândului și fixarea în oglinda fermecată a paginii imaculate din sufletul Cititorului. Și câtă ardoare și câtă nerăbdare în a surprinde ceea ce nu se lasă cuprins decât folosind undița miraculoasă ca să prinzi litera neperisabilă a cuvântului promis. Și când ți-e lumea mai dragă trăind cu impresia că firul întins aruncat în abis se cutremură
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
de rasă, continent, cultură. Cu toate acestea, dragostea de umanitate vine nu din raționalitate, ci din mistica cvasi-religioasă care a însuflețit umanismul. Universalismul european nu ține doar de raționalitate, de obiectivitate, de scientificitate, ci de asemenea de credință și de ardoare, fiind sub acest aspect moștenitorul creștinismului. Universalismul există în mod virtual în orice gîndire, în orice cultură. Însă nici una nu a pus universalul la motorul culturii sale unice. Și tocmai pentru că acest universal contrazicea toate egoismele și egocentrismele ce țin
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu se gîndea în 1918 să includă în Societatea Națiunilor o asociație europeană. Începînd din 1945 însă, dinspre partidele socialiste și democrat-creștine începe să se simtă un suflu european. Social-democrații, al căror internaționalism oficial este exsanguu, au conservat o oarecare ardoare meta-națională în ideea europeană, iar bătrîna social-democrație și-a păstrat încă imunologia dinainte de război cu privire la bolșevism, iar apoi la stalinism. Creștin-democrația se ivește în germene în Germania și Italia, pe rămășițele nazismului și fascismului, regăsind întrucîtva spiritul transnațional al Creștinătății
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
proverbială și construirea de proiecte ciclopice) și preocupărilor sale (cele lingvistice și spiritiste). Monumentul lexicografic Magnum Etymologicum Romaniae conceput în dimensiuni strivitoare pentru puterile unui om, devine în varianta Caragiale Magnum mophtologicum: "Și s-a pornit bătrînu-atunci La lucru cu ardoare. Dar, vai! păcat! s-a-nțepenit Cu limba în a mare." Aflat într-o îngrijorătoare bună dispoziție, Șerban Cioculescu apreciază că în epigrama citată "autorul dă un specimen foarte reușit al echivocului licențios"; mie mi se pare că avem în față o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]