2,138 matches
-
cauzale fie ale felului în care apar entitățile macroscopice, fie ale comportamentului lor. Accentul pus de realismul tradițional pe natura umană, deși lăudabil într-un sens popperian, este deci afectat de incapacitatea de a o încorpora în mod explicit în argumentații cauzale care să interpreteze aceste lucruri în termenii interacțiunilor individuale. Machiavelli este cu siguranță excepția aici, dar și contribuția sa e limitată, deoarece sistemul lui explicativ este derivat din istorie și justificat inductiv, lipsindu-i deci necesitatea absolută care poate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
chiar În momentul În care Își face apariția noul rasism, bazat pe absolutizarea diferențelor culturale. De la antirasism la antirasisme Noul rasism ideologic s-a transformat treptat Într-o combinație de culturalism și diferențialism, ambele radicale, punând astfel pe picior greșit argumentația antirasistă clasică; aceasta era bazată pe recuzarea biologismului și a inegalitarismului (care presupune și el existența unei scale universale a valorilor „rasiale”, deci o formă de universalism), considerate a fi cele două caracteristici fundamentale ale rasismului doctrinar, cărora s-a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
putem elimina o serie de ambivalențe. Astfel, atunci când se afirmă că un anumit grad de diversitate este necesar pentru supraviețuirea unei comunități, cercetătorii se referă probabil la un argument de ordin genetic, bazat pe considerații de natură paleontologică. Or, această argumentație, care are adesea ca obiectiv revendicări imediate și individuale, se bazează de fapt pe un viitor imaginat În dimensiunea sa colectivă (Stiehm, 1994, p. 140). Un astfel de concept trebuie deci folosit cu prudență, pentru că, Într-adevăr, nu are Întotdeauna
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
fost opuse unui astfel de obiectiv. Nu avem intenția să facem aici o trecere În revistă a tuturor reflecțiilor pe această temă, ci doar să amintim câteva dintre ele, care pot fi considerate paradigmatice. Alegerea noastră s-a oprit, În ceea ce privește argumentațiile vechi, asupra lui Blaise Pascal, iar În ceea ce le privește pe cele moderne, asupra lui Friedrich Hayek. Dacă definim dreptatea ca dispoziția de a recunoaște ceea ce li se cuvine altora, trebuie să vedem În Pascal unul dintre adversarii cei mai
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Guillarme, 1996, p. 337) remarcă totuși, referindu-se la formulările inițiale ale lui Rawls, caracterul destul de fragil al compatibilității proclamate dintre bine și dreptate: „În vreme ce aceasta se baza pe un argument filosofic (faptul că Dreptatea este binele suprem), noua sa argumentație pornește de la o serie de ipoteze sociologice și psihologice. Ideea unui consens prin coincidența părerilor se bazează pe un ansamblu de supoziții privind comportamentul indivizilor Într-o societate bine ordonată conform concepției dreptății ca echitate”. Și totuși, rămânând filosofic la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
serie de ipoteze sociologice și psihologice. Ideea unui consens prin coincidența părerilor se bazează pe un ansamblu de supoziții privind comportamentul indivizilor Într-o societate bine ordonată conform concepției dreptății ca echitate”. Și totuși, rămânând filosofic la suprafața lucrurilor, „noua argumentație posedă față de precedenta avantajul decisiv că este perfect compatibilă cu liberalismul” (Guillarme, 1999, p. 257). Pe baza acestui consens, cetățenii pot converge, pornind de la valori morale diferite, Înspre aceleași principii de dreptate și pot accepta o organizare politică comună: „Filosofia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
origine etnică sau spirituală, o tradiție sau o istorie etc.” (ibidem). Cum se poate fonda În aceste condiții unitatea unei comunități politice? Răspunsul la această Întrebare necesită mai Întâi definirea caracterelor proprii unei astfel de comunități. Etienne Tassin dezvoltă o argumentație foarte convingătoare: „O comunitate nu accede la dimensiunea sa specific politică ș...ț decât smulgându-se din orice ancorare particularistă și renunțând la pretenția de a substitui o comunitate identificatoare de ordin superior comunităților eterogene care o constituie, pe scurt
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care, În consecință, părea un fel de urmaș ceva mai moderat al Luminilor. Și totuși, ideea fundamentală a lucrării sale este clară: În numele virtuților experienței, nu este posibil să aderăm la abstracția umanistă. Se pot distinge două elemente esențiale În argumentația lui Burke. Mai Întâi, ceea ce Bertrand Binoche, În remarcabila sa analiză (Binoche, 1989), numește critica empiristă. Aceasta, pe de o parte, Întreprinde eliminarea progresivă a drepturilor omului, iar pe de altă parte, redefinirea lor pragmatică. Pentru a rezuma, teza lui
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Darwin ridică problema hibridității (capitolul VIII), el menționează opinia comună a naturaliștilor și moraliștilor, conform căreia „Încrucișările Între specii diferite au fost anume afectate de sterilitate pentru a Împiedica Încurcarea tuturor formelor de viață”. El pare să adopte astfel o argumentație foarte veche, ce conferă conținut moral și filosofic unei constatări care este pur și simplu de natură genetică. Darwin Își nuanțează totuși afirmațiile În același capitol, atunci când se Întreabă care sunt cauzele sterilității acestor Încrucișări și ale sterilității hibrizilor În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trebuie să exprime ceea ce interlocutorul știe deja. Aceste cunoștințe pot fi enciclopedice (astfel, toată lumea știe că o mașină funcționează pe bază de benzină, de motorină sau de gaz), dar și lingvistice și retorice (de exemplu, cunoașterea normelor literare și de argumentație dintr-o limbă) sau legate de situația de comunicare (este vorba despre deicticele care privesc interlocutorii, momentul și spațiul enunțării). Am definit ansamblul acestor cunoștințe drept „cunoașterea Împărtășită”, expresie pe care am preluat-o de la Galisson. Alte implicite, ca tropii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
unei alte limbi constituie o inegalitate; totuși, omogenitatea lingvistică fiind o condiție a democrației, procesul de omogenizare (sau de asimilare de către majoritate) ar fi scutit de o examinare din punctul de vedere al justeții. Regăsim ideea, mutatis mutandis, și În argumentația numită uneori „suveranistă” din Franța. Totuși, Încă nu s-a dovedit că omogenitatea ar fi o condiție a democrației, ba chiar dimpotrivă, așa cum ne arată exemplul unor democrații multilingve viguroase, ca Belgia, Canada, Finlanda sau Elveția. În al treilea rând
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
numită uneori „suveranistă” din Franța. Totuși, Încă nu s-a dovedit că omogenitatea ar fi o condiție a democrației, ba chiar dimpotrivă, așa cum ne arată exemplul unor democrații multilingve viguroase, ca Belgia, Canada, Finlanda sau Elveția. În al treilea rând, argumentația care se opune drepturilor minorităților (În special În ceea ce privește limbile minoritare), independent de orice considerații juridice, pare să țină prea puțin seama de diversitatea culturală În sine. Or, observăm o generalizare tot mai accentuată a ideii că, pe lângă faptul că diversitatea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu trebuie confundat cu ceea ce În Franța numim „comunitarism”. Acesta corespunde unei radicalizări a logicii multiculturaliste, care Îi alterează profund semnificația. Apartenența colectivă ajunge să fie o dimensiune cu neputință de depășit a subiectului, Întrucât se instaurează primatul tradiției asupra argumentației, iar emanciparea prin rațiune devine astfel imposibilă. A priori, nu există nimic de felul acesta În voința de a da diferenței culturale o demnitate pe care modernitatea se presupune că i-o refuză. Dezbaterea filosofică declanșată de această voință de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
faptului național. Berlin face din acesta fenomenul politic cel mai general și mai constant al ultimelor două secole (Berlin, 1988); Hobsbawm Îl consideră un epifenomen sau, În orice caz, un fenomen menit să dispară (Hobsbawm, 1992). O referință și o argumentație ternare ne permit nu doar să scăpăm de tirania binară, ci și să precizăm, să nuanțăm și să completăm descrierea fenomenului național, fără a pierde din rigoarea sau din simplitatea analizei. Este suficient să facem distincție Între națiunea politică, națiunea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
veninoși, sticleți, mercenari și alți soldați” (ibidem, p. 96). Reprezentările peiorative ale cititorului, sensibilizat până atunci la tezele eurocentrismului, care prezentau Africa drept un continent locuit de animale și de sălbatici și bântuit de friguri, au fost modificate de o argumentație care scotea În evidență scopurile reale ale colonizării și reliefa valorile civilizației africane pe baza studiilor etnologice, a mărturiilor, a povestirilor și a realizărilor tot mai des Întâlnite chiar și În Europa ale artei negre. Iată deci ce au În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Taguieff, 2002, pp. 11-17). Negrii, În măsura În care sunt săraci (reduși așadar În esență la o minoritate „defavorizată”), sunt astfel acuzați că ar fi singurii și adevărații responsabili pentru soarta lor, de care nu au prin urmare a se plânge. Iată o argumentație neorasistă de tip individualist În stil american, care revine de fapt la a acuza victima, ținându-i În același timp lecții de morală. Știm, din lucrările lui Lerner, că indivizii sunt judecați cu atât mai nefavorabil cu cât soarta lor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
părtinirea rațiunii apărând ca singura părtinire universalizabilă. Karl Otto Apel, unul din interlocutorii preferați ai lui Habermas (acesta din urmă dedicându-i Morală și comunicare), Împărtășește această orientare. Exigența sa etică este Însă, fără nici o Îndoială, mai mare. Într-adevăr, argumentația rațională presupune, după Apel (Apel, 1987, p. 92), validitatea unor norme etice universale: „Validitatea logică a argumentelor nu poate fi controlată fără existența, În principiu, a unei comunități de gânditori capabili să ajungă la o Înțelegere intersubiectivă și la formarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În prezența unui formalism raționalist legat de primatul rațiunii teoretice? Așa cum subliniază Taguieff, „un spațiu populat de o pluralitate de opinii și de «prejudecăți» este locul În care se impune legătura dialogică Între oameni: retorica are ca domeniu legitim spațiul argumentației rezonabile, ireductibil la cel al demonstrației raționale conduse de constrângeri logice” (Taguieff, 1988, p. 455). Trebuie să facem așadar distincție Între exigența de universalitate, implicată În rațiunea practică, și universalitatea enunțurilor epistemice produse de rațiunea teoretică. Universul social trebuie Înțeles
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Ne aflăm astfel destul de aproape de Paul Ricœur care, deși insistă ca și Habermas și Apel pe dialog și reciprocitate, caută să păstreze, În Soi-même comme un autre (1990), o sferă a convingerii care intră În relație dialectică cu cea a argumentației. Convingerile noastre, care țin de identitatea și cultura noastră, trebuie supuse argumentației. Căci dacă este adevărat că nu ne putem desprinde de ceea ce suntem, la fel de adevărat este și că nu putem nici să renunțăm la gândirea universalului. Ricœur vorbește de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Habermas și Apel pe dialog și reciprocitate, caută să păstreze, În Soi-même comme un autre (1990), o sferă a convingerii care intră În relație dialectică cu cea a argumentației. Convingerile noastre, care țin de identitatea și cultura noastră, trebuie supuse argumentației. Căci dacă este adevărat că nu ne putem desprinde de ceea ce suntem, la fel de adevărat este și că nu putem nici să renunțăm la gândirea universalului. Ricœur vorbește de un universal incoativ sau contextual pe care l-am putea denumi la fel de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Încă Întrezărită” (ibidem, p. 56). Astfel, domeniul politicii se deschide pentru o serie de dezacorduri rezonabile. Avantajele deliberării se aplică, Într-adevăr, tuturor conflictelor care au legătură cu dreptatea socială. De altfel, universalismul deliberativ nu este doar o regulă a argumentației. El apără principii substanțiale care furnizează condițiile necesare deliberării asupra unor conflicte morale fundamentale. În lumea noastră, confruntată cu pluralitatea valorilor și culturilor, nu putem concepe un universalism consecvent uitând că relația constituie, În același timp, faptul primordial al realității
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și concurențiale. Centrarea pe identitate și pe continuitatea descendenței, imaginată pornind de la trăsăturile somatice, este suficientă pentru a crea apartenență și participare. Vom nota că, În cele două modele interpretative, nu se poate evita mitologia „nevoilor” primordiale amintite În toate argumentațiile: nevoia de apartenență, de identitate, de ierarhie etc. Nu putem scăpa ușor de natura umană, prezență postulată mereu, fără a fi În mod necesar tematizată, supusă „dorințelor”, „pasiunilor” sau „afectelor” ș.a.m.d. Analizele și discuțiile anterioare ne-au permis
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Între națiuni” (Schanpper, 1994). Atunci când Malcom X, În prelungirea tezelor lui Marcus Garvey reluate de Black Muslims 1, afirma În anii ’60 că separarea și Întoarcerea În Africa ar constitui cea mai bună soluție pentru negrii americani, el Își baza argumentația pe o anumită concepție asupra revoluției negre și a naționalismului negru, precum și pe legătura dintre lupta pentru independență și Însușirea pământului (Malcom X, 1968). Tot astfel, mișcarea bretonă emsav, care se prezintă ca o „mișcare socială de rezistență Împotriva asimilării
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
mult diminuate. Interesul general pentru literatură s-a diluat. Câteva sute ori mii de cititori cumpără săptămânalele de cultură. Dacă apari numai în acestea, practic, nu exiști pentru publicul mai larg. Sunt ultimul care să pledeze pentru critica populară, cu argumentație precară și stil dâmbovițean. Dar de ce să ridicăm punțile de comunicare cu cititorul obișnuit, în loc să le multiplicăm? Apoi, fiecare revistă are un public al ei fidel. Cititorii „Ziarului de duminică“ nu sunt aceiași cu cititorii „României literare“. Sferele de lectori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
zic eu, un semn de normalizare a polemicilor politice autentice. Mai e ceva de lucru la partea rațională a acestor polemici, fiindcă și susținătorii, și adversarii președintelui Băsescu au derapat adesea în râpe ale logicii, preferând monologul înflăcărat dialogului și argumentației reci. S-a văzut astfel încă o dată că, telenovelistic spus, mintea e mai slabă decât inima. Așa se face că, în fierbințeala polemicii, intelectualii au preluat, lansat și repetat adesea clișee ce deplasau sistematic discuția dintr-un plan în altul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]