3,560 matches
-
etnografice și folclorice care conservă oralitatea (colinde, strigături, orații de nuntă, descântece, hore etc., dar și relatări ale informatorilor despre diverse obiceiuri și practici arhaice), dosar alcătuit cu ajutorul unui chestionar aplicat în județul Cluj, se argumentează coerența spirituală a universului arhaic. SCRIERI: Onisifor Ghibu, educator și memorialist, Cluj-Napoca, 1983; Coresi, București, 1985; Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (în colaborare cu Valeriu Nițu), Cluj-Napoca, 1988; Sistemul culturii țărănești, pref. Petru Poantă, Cluj-Napoca, 2000; Introducere în sociologia rurală, Iași, 2001. Ediții: I.L.
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
exprimare gnomică ori paradox. Marile întrebări metafizice, reflecția asupra rostului omului în lume, introspecția interogativă, uneori chiar demonstrația ideatică și forțarea conceptului se manifestă în tendințe contrarii, când spre confesiune neîngrădită, când spre încifrarea discursului. Agresiunea civilizației tehnice asupra simbolurilor arhaice se realizează în ample poeme într-un mod contorsionat, polemic (de pildă, Mistreții pe asfalt, Centaurul la fierar sau Abatoarele de greieri), în care se derulează, auster și dramatic, viziuni fantasmatice de unde mitul a fost izgonit de istoria recentă. Dacă
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
etapele revoluției, formarea Guvernului Provizoriu, intervenția turcilor, ciocnirea armată din Dealul Spirii, dar le denaturează sensul. Important pentru documentul istoric pe care îl reprezintă cronicile sale, Z. rămâne un autor interesant, deși defazat în istoria scrisului autohton. Dincolo de construcțiile lingvistice arhaice și slaba cultură modernă, el reușește, în momentele de avânt patriotic și expresivitate retorică, amintind de Nicolae Bălcescu, să surprindă sentimentalitatea zbuciumată a unei epoci. SCRIERI: Înainte de Tudor Vladimirescu 1800-1821. Ultima cronică română din epoca fanarioților, îngr. și introd. B.
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
a se contopi cu Logosul divin. Dintre piesele de teatru ale lui V., Fata ursului, Umbra și Pribeaga reflectă climatul rural în care își are sursa lirismul de orientare tradiționalistă. Un climat cu pronunțat specific etnografic și reminiscențe de mentalitate arhaică, îmbibat de superstiții și credințe stranii, punctat și de anomalii sociale. Optica, scenic obiectivată, e demitizantă. În Umbra, venit după cincisprezece ani de absență în locurile de obârșie, un mărunt funcționar, Jorj Iuliski, alias Ghiță Vârzob, flecar și escroc sentimental
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
autorului, un nou prozator, de o valoare deosebită. Un prozator care demonstra că resursele tematice ale universului rural nu fuseseră epuizate. Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Ion Agârbiceanu revelaseră multe dimensiuni și orizonturi sufletești, dar nu dezvăluiseră toate zăcămintele de spiritualitate arhaică. Anumite aspecte de practică ezoterică și gândire magică fuseseră semnalate mai curând fugitiv. Povestirile voiculesciene merg în principal tocmai la acestea sau le reliefează în vreun fel existența. Excepție face, între altele, Capul de zimbru, unde se relatează o întâmplare
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
ofițer român dovedește că posedă al treilea timbru cap de zimbru, după ce un coleg german susținuse că în toată lumea nu existau decât două, al doilea în posesia lui. În marginile anecdoticului se consumă și epica altor compuneri, fără raport cu arhaicul. Un moșier grec, înșelat de consoartă, spulberă presupunerea că nu ar fi tatăl celor cinci fete care îi poartă numele, descălțându-le în public spre a se vedea că toate au, ca el, șase degete la piciorul drept (Proba). Un
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
pus la fiert, exemplifică urmările benefice ale oricărui act de solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită din două pietre lovite una de alta învederează puterea de nebiruit a minții omenești (Revolta dobitoacelor). Supraviețuiri ale arhaicului se întâlnesc îndeosebi în povestirile al căror epos se făurește în climatul primitivității, în păduri, în munți, în medii pastorale, mănăstirești, în ambianțe tribale. Trei narațiuni cu călugări incită și creează suspans prin comportamentele brave ale protagoniștilor; a patra construiește
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
a ferestrei din față! Până va obosi. Și/ va mai trece o zi...” (Va mai trece o zi). Deși cinismul se prelungește în poemele din Post-ospicii (1997), unde partea secundă a cărții e o utopie negativă livrată într-un limbaj arhaic și regional, primul ciclu anunță deja o nouă etapă. Temele obsedante sunt nebunia, animalitatea și moartea, iar poezia îmbracă un veșmânt funebru. Explorarea zonelor liminare ale umanului continuă în Poemul animal (crepuscular) (2000), unde titlurile textelor împrumută numele părților corpului
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
se finaliza prin contragerea ei într-un etos destinat umanității supraistorice. Astfel, dacă prima parte descrie stările-limită pe care le trăiește sufletul în călătoria sa intermundană, secțiunea secundă sugerează o posibilă „renaștere”, în care abundă amintirile din copilărie și reminiscențele arhaice, încât geneza individului reface pe cont propriu experiența civilizatoare a umanității. Fără a fi o anexă a poeziei, proza lui S. își probează apartenența la același repertoriu tematic. Spațiul narativ rămâne, în toate romanele - Femeia ascunsă (1997), Grijania (1999), Undeva
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
instrumental. Termenului consacrat îi corespund, în diferite zone etnofolclorice ale țării, numeroase alte denumiri: chiotitură, chiuitură, ciot, descântec, iuitură, horire, strigare, țipătură, țipuritură. În unele zone, cum ar fi Bihorul, Țara Oașului, Bucovina, s. se cântă pe o melodie monotonă, arhaică. Clasificarea se face în funcție de conținutul afectiv, de cadrul ocazional în care este spusă și de funcționalitate. După conținutul afectiv, există două mari categorii: s. cu caracter liric-sentimental și s. satirică. Prima constituie, în genere, punctul de plecare al multor cântece
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
totul sporadic, și la istroromâni, în timp ce la aromâni și meglenoromâni nu este semnalată. Ariile de mare intensitate a prezenței acesteia (Maramureșul, Munții Apuseni, Țara Hațegului, Țara Bârsei, Bucovina) coincid, în general, cu acelea în care muzica de joc conservă forme arhaice. Aici melodiile jocurilor populare, executate adesea numai la fluier, se cereau întărite de s. Atestată documentar de Samuil Micu în 1780, apoi de Dimitrie Țichindeal în 1802, specia are o vechime mult mai mare. Prima culegere este realizată în 1838
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
loc în care nu se întâmplă nimic”, a unui „târg unde se moare”. E îndrăgostit de Uruma, a cărei făptură îi deșteaptă în sânge vuietul pădurii nebune de altădată și tot clocotul sălbăticiei magnifice din alte timpuri. Sănătoasa primitivitate, lumea arhaică, datinile și rânduielile proprii umanității necorupte, originare, sunt elogiate și în Șatra, roman ce urmărește odiseea tragică a unei comunități de țigani în timpul războiului. Rădăcinile sunt amare (I-V, 1958-1959) nu este decât un reportaj patetic, propagandistic, dilatat (redus, în
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
lui decembrie 1947. În schimb, Ce mult te-am iubit (1968) se dezvăluie ca o veritabilă operă de creație. Naratorul e aici un Darie matur, venit în satul natal, la înmormântarea mamei. El se reintegrează pentru câteva ore unei spiritualități arhaice, unei lumi clasice. Voce a acestei lumi, evocarea lui Darie căpătă caracterele unui roman-poem, ale unui tablou de epopee. Străbătând romanul-povestire, cititorul poate avea impresia că asistă la reprezentarea unei tragedii grecești. Totul decurge după datină, totul se încadrează în
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Uniunii Scriitorilor, 1973) și unul dintre ultimele volume de versuri ale lui S., numit Apă vie, apă moartă (1987). În primul caz frapează predilecția pentru anecdotic, uneori chiar pentru narativ, ca și tenta de culoare istorică ori înclinarea către pitorescul arhaic. Nicăieri ca aici versul nu se află mai aproape de austeritatea prozei. Tematic vorbind, culegerea este un fel de muzeu arhetipal, adăpostind vestigiile cele mai eteroclite ale unui sat imaginar. Existența atât de savuroasă a universului rural nu are însă nimic
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
românești - generația pașoptistă, în programele revoluției de la 1848. La jumătatea secolului al XIX-lea principatele române erau etichetate, fără drept de apel, drept întârziate cu două sau trei secole față de Occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Elitele pașoptiste au sesizat cu limpezime faptul că regimul juridic al proprietății funciare feudale, exprimând „nonsensul devălmășiei țărănești, care implica negarea însăși a dreptului lor (atât a «bonjuriștilor», cât și a boierimii mari) de viitori proprietari deplini” (Stahl, 1938
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de deprinderi și nicidecum despre identitate de termeni. Poți răspândi dicționare foarte bune pentru explicarea valorilor de libertate, constituție, democrație printre cetățenii unor societăți întârziate, la fel cum au procedat și misionarii care au răspândit milioane de evanghelii printre popoarele arhaice din Africa. „Cooperațiunea socială se bazează pe o identitate de deprinderi, și nu pe o identitate de termeni.” (Rădulescu-Motru, 1904, p. 129) În societatea românească, falsificată prin politicianism, pseudocultură, pseudoraționalizare, noțiunile de parlament, alegător, reprezentant, democrație, libertate și egalitate variază
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ansamblu a violenței, D. C. Samitca o consideră ca o manifestare fizică de ostilitate distructivă dirijată Împotriva indivizilor sau, prin extrapolare, Împotriva relației ambientale. Dacă ostilitatea distructivă este declanșată În situații de pericol existențial, aceasta este considerată ca un mecanism arhaic de a face față la pericole - atacul versus fuga. Violența propriu-zisă se caracterizează prin coborârea pragului de declanșare a mecanismelor arhaice de apărare și recurgerea la conduite agresive În situații nejustificate. Pe de altă parte, Parens consideră că agresivitatea nu
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
Împotriva relației ambientale. Dacă ostilitatea distructivă este declanșată În situații de pericol existențial, aceasta este considerată ca un mecanism arhaic de a face față la pericole - atacul versus fuga. Violența propriu-zisă se caracterizează prin coborârea pragului de declanșare a mecanismelor arhaice de apărare și recurgerea la conduite agresive În situații nejustificate. Pe de altă parte, Parens consideră că agresivitatea nu este În totalitate distructivă și ostilă. Pulsiunile agresive se manifestă Înaintea formării Eu-lui ca instanță și se pot dezvolta În forma
AGRESIVITATEA ŞI CONDUITELE VIOLENTE – DIMENSIUNI CONCEPTUALE. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by V. Chiriţă, Roxana Chiriţă, C. Ştefănescu, N. Cosmovici () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1459]
-
ale nebuniei. Practica culturală a nebuniei, ca paradox al gândirii logice, a comportamentului concordant cu realitatea, a modului de a simți și de a vedea al naturii umane, demonstrează că aceasta a exercitat și, sub alte forme, diferite de cele arhaice, continuă ca să exercite anumite funcții sociale chiar în societățile moderne, așa cum a făcut-o în cele anterioare istorice. Nebunia, ca paradox al naturii umane, fascinează, șochează și invită totodată la reflecție. Din punct de vedere psihanalitic, ea exercită, în planul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau disoluție. În sensul acesta sunt menționate următoarele principii în raport cu dinamica organizării și a dezorganizării sistemului personalității, așa cum se poate vedea mai jos. 1) Evoluția este procesul care are un sens ascendent, de la instanțele inferioare, simple, bine organizate și automate, arhaice ca apariție, la instanțele superioare, complexe, mai puțin stabile și voluntare, apărute recent în cursul filogenezei. Acesta reprezintă principiul integrării funcționale. 2) Disoluția este procesul psihopatologic care, contrar evoluției, constă în dezorganizarea sau dezintegrarea funcțională a sistemului personalității. Ea poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestuia. c) Fobiile simple constituie o categorie reziduală de tulburări fobice și ele sunt reprezentate prin următoarele: - zoofobii sau teama de animale, - claustrofobii sau teama de spații închise, - acrofobiile sau teama de înălțimi, - fobii legate de mijloacele de transport, - fobiile arhaice sau „fricile infantile” care mai pot persista, în unele cazuri, și la vârsta adultă (frica de vânt, furtună, nori, apă etc.). Comportamentul personalităților fobice înregistrează aspecte particulare care urmăresc să evite stările anxiogene, protejând astfel individul de situația fobogenă. În
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Începutul a fost sfârșitul), Econ, München, 1982 - pentru interpretarea uimitoarelor teorii ale acestui autor, vezi I. Negreț-Dobridor, Mitul lui Chiron, Aramis, București, 2001 (capitolul „O geneză cutremurătoare”, pp. 103-112). 9. Studiile clasice asupra gândirii primitive, a mentalității primitive, a culturilor arhaice etc. avansează, mai mult sau mai puțin explicit, idei și teorii similare. Le menționăm doar pe cele mai importante. Claude Lévi-Straus: Athropologie structurale (1958), Les structures élémentaire de la parenté (1949), Les Mythologiques (1958), La pensée sauvage (1962), Tristes tropiques (1955
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Mitul lui Chiron 17). Idealul era, desigur, formarea „omului deplin”, a „omului complet”, pe care îl personifica philosophos. Îndemnul socratic Gnoti seauton lua, în practica educației, forma unui imperativ sever: Meléte thanatou (melevth qanatou = „pregătește-te pentru moarte”)18. Mitul arhaic al androgynului 19, pe care Platon l-a evocat întotdeauna cu evlavie, lămurea problematica paideutică într-o manieră indubitabilă. Platon nu avea în vedere doar nedesăvârșirea provocată, prin separarea lui andros (andro" = „bărbat”) de gynos (guno" = „femeie”). Asupra lui anthropos
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a VII-a). În perspectiva construcției integrale, în cadrul căreia romanul din 1938 reprezintă secvența cea mai rotunjită și cea mai realizată din punct de vedere artistic, toate judecățile enunțate în legătură cu proza lui V. trebuie relativizate sau reformulate. Desigur, elementul rural arhaic, de veche civilizație autohtonă, exercită o fascinație puternică asupra autorului, dar nu mai poate fi judecat ca un cadru închis al narațiunii, ci doar ca un factor de opoziție în raport cu civilizația citadină, modernă, ca o imagine de contrapondere mirifică, deși
VLASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290610_a_291939]
-
mai ales în cazul blocajelor) și la nivel social (manejul creează un spațiu propice conversației, povestirii). Analizând elementele principale în terapia alături de cal, se pot face câteva observații: a) calul are o tendință naturală de a trezi la viață senzații arhaice apropiate de cele ale copilului care a trăit cu mama sa primele luni de viață; Margareth Mahler 1 spunea că începutul sentimentului de identitate individuală și de separare de obiect se regăsesc prin senzațiile noastre corporale; de exemplu, în cazul
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]