2,289 matches
-
Patului lui Procust să îl fi avut în vedere pe Eminescu în momentul în care a construit personajul Ladima. Observațiile lor sunt însă vagi și lacunare. Mai temeinic ar fi să afirmăm că prozatorul l-a gândit pe Ladima ca arhetip al lui Eminescu prin medierea a două scheme, cea a abuliei poetului și cea a suferinței cristice din momentul răstignirii. Necrologul, scris de către contemporani și inserat în primul epilog al romanului, devine ilustrativ în acest caz: "Unul dintre cei mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
prin conotația thanatică a epilogurilor: înmormântarea savantului-dascăl, alegorie a condiției geniului, în viziunea eminesciană, și moartea celor doi eroi (Fred și Ladima), alegorie camilpetresciană a coincidenței destinale. Similitudinile l-au îndrituit pe Mircea Zaciu să vorbească fără rezerve de un arhetip eminescian în opera scriitorului interbelic: "...aceste drame succesive ale cunoașterii umane sunt integrate într-un simbol cosmic al cărui arhetip (ca și atitudinea erotică a lui Gheorghidiu în romanul anterior) trebuie căutat nu atât în fenomenologia husserliană, cât mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și Ladima), alegorie camilpetresciană a coincidenței destinale. Similitudinile l-au îndrituit pe Mircea Zaciu să vorbească fără rezerve de un arhetip eminescian în opera scriitorului interbelic: "...aceste drame succesive ale cunoașterii umane sunt integrate într-un simbol cosmic al cărui arhetip (ca și atitudinea erotică a lui Gheorghidiu în romanul anterior) trebuie căutat nu atât în fenomenologia husserliană, cât mai aproape de straturile experienței naționale, în Eminescu."269 Revenind la nucleul euristic al acestui capitol, crochiul-necrolog, schițat de presa bucureșteană, după sinuciderea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
luminos moral și deatic, al unui idealist și perfecționist justițiar. Câmpul arhetipal eminescian se dezvoltă firesc nu numai prin reprezentarea cristică, ci și prin aceea a faimosului hidalgo. Poate că demersul apare unora extrem de riscant, însă considerăm că aceste două arhetipuri, fundamentale, ale umanității irizează o serie întreagă de opere din toate domeniile și din toate spațiile culturale. Ca argument, să invocăm aici eseul Invitație la ridicol al lui Mircea Eliade 270. În accepția tânărului (pe atunci) istoric al religiilor, orice
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
șantajelor politice, devotamentul față de meserie îndemnându-i nu arareori să scrie singuri câte un număr întreg al ziarului, sunt aspecte comune ce pot fi observate chiar și cu un ochi de nespecialist. Altceva ne interesează aici, ca o continuitate a arhetipului donquijotesc: și Eminescu este inhibat, chiar terorizat de lucrurile mărunte, de aspectele banale cu iz birocratic din societatea în care trăiește: "De mă voi pierde vreodată va fi desigur din cauza unui lucru de nimic, mărunțișurile acestea fiind cei mai aprigi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mai nimic, în schimb emit pretenții financiare exagerate și anchilozează progresul prin exces de birocrație. Aceasta este, in nuce, teoria păturilor superpuse a redactorului șef de la Timpul și care, probabil, își are sorgintea tocmai în hiperluciditatea cu aspect vizionar, adevărat arhetip donquijotesc recognoscibil în biografia și operele lui Eminescu și Camil Petrescu. Inaderența la real, lipsa de pragmatism clamate de Eminescu în corespondența sa constituie un alt arhetip al mitului Don Quijote și care a fost deja evidențiat la nivelul personajului camilpetrescian
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și care, probabil, își are sorgintea tocmai în hiperluciditatea cu aspect vizionar, adevărat arhetip donquijotesc recognoscibil în biografia și operele lui Eminescu și Camil Petrescu. Inaderența la real, lipsa de pragmatism clamate de Eminescu în corespondența sa constituie un alt arhetip al mitului Don Quijote și care a fost deja evidențiat la nivelul personajului camilpetrescian. Pentru a fi mai convingători în dezvoltarea câmpului arhetipal eminescian, să observăm și alte note comune reflectate în viața și opera celor doi scriitori români. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spiritului polemic, al intransigenței, orgoliului și lucidității lui Camil Petrescu. Invers, Fred Vasilescu este persona în spatele căreia se ascund mondenitatea, seducția, pedanteria și, în general, spiritul modern al prozatorului. Anima, un alt element important al operei psihanalistului elvețian este un arhetip care proiectează în inconștient motivul diadei. Orice individ deține în inconștientul său personal o componentă masculină și una feminină, în strânsă legătura cu imaginea părinților. Dacă predomină imaginea mamei, odată cu începerea cristalizării conștiinței (după vârsta de patru ani) individul și-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Jenny, L., Rostirea singulară, trad. de Ioana Bot, Editura Univers, București, 1999; 61. Jung, C.G., Amintiri, vise, reflecții, Editura Humanitas, București, 1996; 62. Jung, C.G., Kerenyi, K., Copilul divin. Fecioara divină, Editura Amarcord, Timișoara, 1994; 63. Jung, C.G., În lumea arhetipurilor, Editura Jurnalul literar, București, 1994; 64. Jung, C.G., Opere complete, vol. al IX-lea (Aion Contribuții la simbolistica sinelui), Editura Trei, București, 2003; 65. Jung, C.G., Personalitate și transfer, Editura Teora, București, 1996; 66. Jung, C.G., Tipuri psihologice, Editura Humanitas
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Ovid. S. Crohmălniceanu, bunăoară, în volumul Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, (Editura Cartea românească, București, 1984) decodează operele lui Sadoveanu și ale Hortensiei Papadat-Bengescu, având ca repere arhetipurile lui Jung și, respectiv, stările nevrotice sublimate evidențiate de Freud. 2 Liviu Petrescu, Realitate șl romanesc, Editura Tineretului, București, 1969, apud Camil Petrescu Opere, vol. al II-lea, ediție îngrijită de Al. Rosetti și Liviu Călin, Editura Minerva, București, 1975
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Dicționar de simboluri, vol. I, Editura Artemis, București, 1994, pp. 460-461 109 Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, p. 20 110 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 99 111 Idem, p. 100 112 Cf. C.G. Jung, În lumea arhetipurilor, Editura Jurnalul literar, București, 1994, p. 10 113 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 268 114 Cf. Gaston Bachelard, Aerul și visele, ediția citată, p. 98 115 Mihail Sebastian, Jurnal, Editura Humanitas, București, 1996, p. 53 116 C.G.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ediția citată, p. 268 114 Cf. Gaston Bachelard, Aerul și visele, ediția citată, p. 98 115 Mihail Sebastian, Jurnal, Editura Humanitas, București, 1996, p. 53 116 C.G. Jung, Personalitate și transfer, ediția citată, p. 80 117 C.G. Jung, În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 106 118 V. Dem. Zamfirescu, Prefață la În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 11 119 Camil Petrescu, Act venețian în Teatru vol. al II-lea, ediția citată, p. 115 120 Cf. C.G. Jung, Personalitate și transfer, ediția
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
p. 98 115 Mihail Sebastian, Jurnal, Editura Humanitas, București, 1996, p. 53 116 C.G. Jung, Personalitate și transfer, ediția citată, p. 80 117 C.G. Jung, În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 106 118 V. Dem. Zamfirescu, Prefață la În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 11 119 Camil Petrescu, Act venețian în Teatru vol. al II-lea, ediția citată, p. 115 120 Cf. C.G. Jung, Personalitate și transfer, ediția citată, p. 80 121 Cf. Al. Paleologu, Spiritul și litera, ediția citată, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
p. 25 131 N. Steinhard, Îi cade dragă fata, în Contrapunct an II, nr. 15, aprilie 1991, p. 8 132 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe, vol. al II-lea, Editura Minerva, București, 1981, pp. 120-121 133 C.G. Jung, În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 144 134 Camil Petrescu, Ultima noapte..., ediția citată, p. 108 135 Elisabeth Roudinesco, De la Sigmund Freud la Jaques Lacan, Editura Humanitas, București, 1996, p. 116 136 Gaston Bachelard, Apa și visele, ediția citată, p. 225 137 Cf.
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lecturii. O teorie a efectului estetic, Editura Paralela 45, București, 2006, p. 118 149 N. Holland, The Dynamics of Literary Response, New York, 1968, p. 28 Holland opinează că întreaga literatură are un caracter de defulare. 150 C.G.Jung, În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 22 151 V. Dem. Zamfirescu, Prefață la "În lumea arhetipurilor", ediția citată, p. 6 152 Gilbert Durand, Figuri mitice și chipuri ale operei, De la mitocritică la mitanaliză, ediția citată, p. 96 153 Northrop Frye, Anatomia criticii, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
149 N. Holland, The Dynamics of Literary Response, New York, 1968, p. 28 Holland opinează că întreaga literatură are un caracter de defulare. 150 C.G.Jung, În lumea arhetipurilor, ediția citată, p. 22 151 V. Dem. Zamfirescu, Prefață la "În lumea arhetipurilor", ediția citată, p. 6 152 Gilbert Durand, Figuri mitice și chipuri ale operei, De la mitocritică la mitanaliză, ediția citată, p. 96 153 Northrop Frye, Anatomia criticii, Editura Univers, București, 1972, p. 127 154 C. G. Jung, Amintiri, vise, reflecții, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
toate ofertele și serviciile din Hawaii au în denumirea lor calificativul "paradis", motiv reiterat până la obsesie spre o reușită prespălare a creierului, Bernard este foarte circumspect în a crede că a ajuns efectiv în rai, căci nepotrivirea dintre realitate și arhetip este bătătoare la ochi. Pe acest flagrant contrast între esență și aparență, între riturile contractului social și intermitențele inimii, între purgatoriul britanic al partenerilor de călătorie și "raiul" plajelor oceanice din Hawaii, se deapănă o aventură epică, erotică, spirituală, pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-i dea o cană cu apă și îmboldindu-l să meargă mai repede pe cel ce urma să fie răstignit, Cartaphilus, alias Ahasverus, pe-atunci cizmar într-o dugheană din Ierusalim, are parte de o replică devenită ulterior întruparea unui arhetip al condiției umane: "Eu merg fiindcă trebuie să mor, tu, până la întoarcerea mea, vei merge fără să poți muri". Jidovul rătăcitor, crede T. Saulea, își are prima sursă în "Evanghelia după Ioan" (XXI, 23). Legenda pomenitului personaj, reluată de călugărul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
La confluența cu atrocitățile istoriei, semnalate telegrafic de autor, gravorul Meaume își duce crucea obsesiilor sale: iubita de care trebuie să fugă, fiul său, frumos ca un înger, de care se ascunsese. Obsesie multiplă distilată în imagini crepusculare, al căror arhetip va fi amintirea maternă. Nicicând egalată de Nanni, ca să nu mai vorbim de Marie Aidelle, femeia cu care trăise Meaume în ultimii ani. Sursele documentare despre gravorul Meaume, reperate de autor până în veacul al XIX-lea, dau la iveală moștenirea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Troiei, trebuiau să fie îmblânzite cu orice preț. Pendularea continuă între mit, eposul elin și trăirile în vacarmul absurd al actualității, este o procedură narativă dragă lui Kadare, cu bune efecte în consfințirea eternului uman tipologic în tandem cu reciclarea arhetipurilor Albaniei eterne. Romanul de dragoste (descrierea tandrei și senzualei Suzana, a unor scene erotice indimenticabile) cedează pasul, când și când, unor considerații ce țin de sociologia fricii și a dresajului albanezilor, care, datorită manipulării, legați în lanțul vinovăției colective, ajungeau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nivelul tuturor secvențelor, în ciuda deturnărilor de planuri epice, discursive, spațio-temporale. Așadar cititorul se lasă teleportat dus-întors între Parisul veacului XX, început și sfârșit al mitului revizitat (rescris) și Spania peregrinărilor mitologicului personaj Don Juan din secolul al XVI-lea. Celebrul arhetip al seducătorului înveterat trăiește în prelungiri, bine mersi, la Paris, în carne și oase, nu doar în calitate de ilustru disident atât vs. morala religioasă, cât și laică (dotat cu un invidiabil potențial filosofic și teologic) ci și de protagonist radical al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și aceea a autorului, și după simulacrul unei multiple extincții?” Jacques DERRIDA O prințesă mofturoasă la curtea unui rege barbar. S-a observat mai puțin in critica de specialitate că Eminescu și-a conceput personajul feminin ca pe un antierou. Arhetipul feminin eminescian se disociază de marile “persone” romantice tocmai prin simplitatea descrierii și non-consistența unui gestuar metafizic. Cătălina este departe de modelul „nimpholeptic” romantic, ea nemaipăstrînd În datele ontologice imagistica terifiantă a marilor eroine, a eriniilor Însetate de jertfă, scormonind
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
care le acoperă sunt transemergente. Pajul felon, iatromant și pescar de suflete poate fi recitit și din perspectiva „impurului”, adică al celuilalt pol de putere sintagmatică. Investit cu „pecetea” alchimică de rubedo el poate fi, pe un alt palier al arhetipului imaginar Omul Roș, Spinul din basmele noastre. Dăm un citat din Vasile Lovinescu „ Creanga de aur”: „ ... credința În maleficitatea Omului Roșu este generală, ca și punerea În gardă contra lui. Roux poil est felonie, spune proverbul francez, iar germanii Rote
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o relectură versurile” În vremea aceasta Cătălin/ viclean copil de casă/ ce umple cupele cu vin/ mesenilor la masă... băiat din flori și de pripas/ dar Îndrăzneț cu ochii...” ne aduc aminte de analiza psihologică pe care o făcea Jung arhetipului infans. Lucrarea apărută În 1940 sub titlul” Das Gottliche Kind in mythologischer und psychologischer Beleuchtung” a constituit un moment de cotitură În studiul psihologiei și fenomenologiei arhetipale, În speță al arhetipului copilului. Există cîteva idei În acest studiu care pot
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
aminte de analiza psihologică pe care o făcea Jung arhetipului infans. Lucrarea apărută În 1940 sub titlul” Das Gottliche Kind in mythologischer und psychologischer Beleuchtung” a constituit un moment de cotitură În studiul psihologiei și fenomenologiei arhetipale, În speță al arhetipului copilului. Există cîteva idei În acest studiu care pot aduce dovezi În sprijinul demonstrației noastre că pajul, are În economia imaginarului acestei poeme un bine definit rol de “tămăduitor”, de thaumaturg, de mediator, de unificator al contrariilor. Ambele tipuri au
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]