1,822 matches
-
ilustrele modele. Și, pentru că totul a fost deja trăit, rare sunt situațiile în care această raportare-înapoi nu se realizează. Cuvântul naratorului însă lasă să se vadă caracterul de "joc" al acestor apropieri și, firește, miza "lumească" a comparației. De pildă, arhimandritul Procopie, din Pocăința starețului, știe foarte bine că pentru a înmuia inimile celor din consiliul mănăstiresc trebuie să spiritualizeze cumva atmosfera: "Iisus Christos, că a fost fiul lui Dumnezeu, și a spălat picioarele ucenicilor; fie-mi îngăduit și mie, un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
grecească din București, având printre dascăli pe renumitul Alexandru Turnavitu. Cunoștea istoria și limbile latină, greacă, rusă și franceză. Călugărit în 1761, a fost doisprezece ani protosinghel și eclesiarh al Mitropoliei din București. Împreună cu mitropolitul Grigorie al Ungro-Vlahiei și cu arhimandritul Filaret de la Râmnic, el prezenta, în 1770, doleanțele țării în fața împărătesei Ecaterinei a II-a, la Petersburg. Sprijină acțiunile politice ale mitropolitului Grigorie și ale partidei filoruse a banului Mihai Cantacuzino, cu ajutorul cărora devine episcop al Râmnicului, în 1774. Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
cercetare dumnezeiască și un dar dumnezeiesc. „Un călugăr bătrân spunea: A fi bolnav este pentru cineva o cercetare dumnezeiască. Boala e cel mai mare dar de la Dumnezeu. Singurul lucru pe care omul îl poate oferi lui Dumnezeu este durerea”<footnote ARHIMANDRITUL IOANNIKIOS, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 408. footnote>. O sumedenie de sfinți care au răbdat supliciile bolii nu se plângeau de această dureroasă stare, ci își exprimau convingerea că dacă omul
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
life care”, în Journal of the American Medical Association, Nr. 284 (2000); DE SOUZENELLE, ANNICK, Iov sur le chemin de la Lumière, Albin Michel, Paris, 1994; FERNEA, Preot Prof. VASILE, Suferințele omenești - cauze, explicații, foloase, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005; IOANNIKIOS, ARHIMANDRITUL, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000; ISAAC SIRUL, SFÂNTUL, Cuvinte despre sfintele nevoințe, în Filocalia, vol. X, Editura IBMBOR, București, 1981; MARCU ASCETUL, Despre legea duhovnicească, traducere, introducere și note de Dumitru Stăniloae
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
Română, Junimea Literară, Deșteptarea, Timpul, Patria, a publicat studii și articole de etnografie, 149 lingvistică, istorie bisericească, poezii și proză literară, dări de seamă, credințe populare și tradiții. A scris și publicat despre monumentele și familiile românești, schițe biografice ale arhimandritului Vartolomei Măzăreanu, Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, monografii ale Ctitoriei hatmanului Luca Arbore, Mănăstirea Sucevița, Mănăstirea și comuna Putna, monografia comunei Straja - unde a slujit Dumnezeirii. Stâna la românii din Bucovina, comuna Straja și locuitorii ei sunt lucrări și de cercetare etnografică
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
la înființare, dr. Vasiliu Mitrofanovie, profesor universitar la Facultatea teologică, redactor II pentru textul slavo-rus - Isidoriu Voroschievici, profesor de cântare corală; administrator și edituri Arcadiu Ciupercovici. Tipografia - W. Kerek Jarto, Cernăuți, strada Capitală. Fondatorul ei însă este Morariu Andrievici Silvestru, arhimandrit diecezan și vicar general, arhiepiscop al Cernăuților, mitropolit al Bucovinei și al Dalmației, membru al Dietei din Bucovina și deputat în Parlamentul de la Viena. Se publica Regulamentul pentru jurnalul bisericesc literar din Cernăuți care prevedea și modul de remunerare a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de ani. De la 1862 a fost chemat să lucreze în Consistoriu, în anul 1865 a fost înaintat la treapta de consilier consistorial, în 1874 se călugărește cu numele de Silvestru și a fost numit arhimandrit. După ce urcă treptele ierarhiei ecleziastice - arhimandrit diecezan și vicar general, devine arhiepiscopul Cernăuților, mitropolit al Bucovinei și al Dalmației în anul 1880, în care calitate este membru al Dietei din Bucovina și deputat în parlamentul din Viena. A fost totodată o personalitate culturală a Bucovinei, preocupat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
primenire sufletească și cărturărească. Întâlnim printre refugiații moldoveni în Bucovina nu numai familia Hurmuzachi, ci și pe vornicul Ioan Neculce, boier Ioan Mauromfii, Iordache Bașotă, Constantin Demianov, Gh. Papazoglu, Scarlat Miclescu din Botoșani, Anastasie Scorțescul din Iași, Mitropolitul Veniamin și arhimandritul Daniil, profesorul de muzică Iohann Kraus, farmacistul Iohann Lochmann, foarte mulți preoți, adăpostiți în podurile chiliilor mitropoliei de la Suceava. Supravegheați și spionați de autoritățile austriece , cu apărători devotați și sinceri tot din partea românilor (bunul și jovialul Doxachi Hurmuzachi și mitropolitul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
familie întreagă, tatăl, mama și trei copii, între cari și un copil de trei sau patru ani, uciși cu toporul. Traupmann nu a făcut mai mult, însă la noi crima a rămas nepedepsită. Un membru al clerului mai înalt, un arhimandrit, vine la capul său spiritual, la mitropolit, cu un revolver în buzunar și descarcă patru focuri în preasfinția-sa35 cu premeditația cea mai sumeață. Juriul achită pe acest paricid, căci osânda la închisoare corecțională de doi ani nu se poate privi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nota de mai sus este greșită; atentatul despre care se vor bește în text nu a fost îndreptat împotriva mitropolitului Munteniei, Nifon, ci împotriva lui Calinic Miclescu (1822-1886), pe atunci mitropolit al Moldovei și Sucevei. La 19/31 ianuarie 1871 arhimandritul Climente Nicolau, profesor la seminarul din Socola, a tras patru focuri de revolver asupra lui Calinic Miclescu, la reședința acestuia din „palatul Mitropoliei“, rănindu l grav, pentru faptul că mitropolitul i-ar fi trimis o adresă oficială ireverențioasă. Atentatorul - în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
realizase o nouă traducere din Cer nou de Ioanichie Galeatovski. Cea mai importantă tipăritură prefațată și patronată de S. este Critil și Andronius (1794), traducere după romanul El Criticón de Baltasar Gracián y Morales, făcută, după un intermediar grecesc, de arhimandritul Gherasim de la Mitropolia din Iași. În prefață S. consideră această nouă formă de „divan”, ce amintește de Dimitrie Cantemir, o scriere simbolică, în care Critil semnifică judecata, în timp ce Andronius reprezintă bărbăția. Cucerit de Critil, care îi dezvoltă rațiunea, tânărul are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
TRIBUNA, cotidian apărut la Sibiu de la 14 aprilie 1884 până la 29 aprilie 1903. Un grup de intelectuali și negustori din Sibiu și Brașov, printre care arhimandritul Nicolae Popea, Nicolae Cristea, Ioan Bechnitz, frații Aurel și Eugen Brote, Diamandi Manole și Ioan Slavici, a avut inițiativa editării unui cotidian românesc în Transilvania. Mai întâi, în 1883, ei propun redactorilor de la „Gazeta Transilvaniei” să li se alăture, modificând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
Petru Săbăciag, Inocențiu Glodeanu, Grigorie Frunză, Emil Sebeșan, Lucian Plapșa, pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Marcel Petrișor, Traian Popescu, Dan Lucinescu, Silvestru Nanu, pr. Nagy Géza, Corneliu Cornea, Titus Leonida, Petru Cojocaru, Gelu Gheorghiu, Constantin Rodas, Nicolae Itul, Radu Ciuceanu, Eugen Otparlic, arhimandrit dr. Zareh Baronian, Gheorghe Bâgu. Am început studiul pentru cartea de față în urmă cu mai bine de doi ani de zile, nemulțumiți fiind de modul în care erau prezentate evenimentele de la Pitești în toate cercurile și mediile, inclusiv (deseori
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
168, 181, 223 Balanovici Vasile 73 Balasiu Petru 29 Balaș Ioan 29 Balla Andrei 80, 210 Balla Corneliu 31 Bar 29 Barbă Constantin N. 51, 94, 96, 148, 152 Barbu 159 Barbu Constantin 69 Bardac Nicolae 29, 32 Baronian, Zareh (arhimandrit dr.) 16 Bartea Constantin 73 Bașotă Grigore 121 Batariuc Aurel 25, 201-202 Batovici 23 Bădescu Ilie 229 Bădescu Nicolae 143 Bălăceanu 123 Bălănescu 52 Băncilă Ioan 29 Bănescu Ioan 28 Bărbosu Viorel (doctor) 29, 75, 98-99, 164, 177, 182 Bărbulescu
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
se crede că ar fi vorba de galinacee al căror rol era (undeva, cândva) de a propulsa notele unor alumni (de la primară până sus de tot) spre culmile docimologice. c Vezi în acest sens Călăuza în credința ortodoxă, scrisă de arhimandritul Ilie Cleopa. Am consultat versiunea Editurii Episcopiei Romanului, apărută în 2000 (vezi pag. 51-53). d Femininul care se impunea pentru "confrerie", devenit inutil de când toate slujbele/pozițiile de prestigiu din România duc la formule ambigen de tipul "doamna profesor" (ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
al maladiilor ei. O reflecție asupra politicului își poate găsi locul într-o inspirată vecinătate cu meditația monastică. Este o descoperire făcută pe cont propriu, parcurgând câteva scrieri ale unor autori duhovnicești din vechime (e.g., Evagrie Ponticul) sau contemporaneitate (e.g., arhimandritul Sofronie din Essex și arhimandritul Emilianos Simonopetritul). Complementar, am inclus câteva „Stații teologice” care trec în revistă condiția lui Zaheu înaintea Crucii Domnului, problema reprezentării vizuale a Patimii lui Iisus, statutul lecționarului biblic și câteva glose despre metafizică și teologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
asupra politicului își poate găsi locul într-o inspirată vecinătate cu meditația monastică. Este o descoperire făcută pe cont propriu, parcurgând câteva scrieri ale unor autori duhovnicești din vechime (e.g., Evagrie Ponticul) sau contemporaneitate (e.g., arhimandritul Sofronie din Essex și arhimandritul Emilianos Simonopetritul). Complementar, am inclus câteva „Stații teologice” care trec în revistă condiția lui Zaheu înaintea Crucii Domnului, problema reprezentării vizuale a Patimii lui Iisus, statutul lecționarului biblic și câteva glose despre metafizică și teologice în opera lui Christos Yannaras
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dar niciodată suficient pentru epuizarea talanților ascunși în textura realului și a condiției istorice a umanității. Din acest motiv, gazetele culturale cu rubrici religioase ori revistele de orientare teologică n-au lipsit niciodată din istoria presei românești. Deja în 1839, arhimandritul Dionise Romano (1806-1873) lansa Vestitorul bisericesc, iar în 1853, mitropolitul Andrei Șaguna (1809-1873) fonda Telegraful român. De atunci încoace, activitatea gazetărească a excelat cel puțin în cantitate, dacă nu întotdeauna și în calitate. În perioada interbelică, Nichifor Crainic (1889-1972) scria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ales cetățenii străini), în timp ce viața de studiu și rugăciune se diluează cu repeziciune. S-au înmulțit asemenea ciupercilor mănăstirile și seminariile teologice în care Boccaccio ar fi găsit nenumărate teme de caracterizare pentru un Decameron „ortodox”. Poate nu degeaba un arhimandrit de la Athos remarca, vizitându-ne țara, că avem mulți monahi, dar nu și un monahism... Ce va fi zicând oare patronul pustnicilor, cel îmbrăcat în mantie de călugăr ca Botezător al Domnului? Când oare vreun ieromonah virtuos a rostit un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vizita Papei Ioan Paul al II-lea la București în vara anului 1999, eveniment supralicitat adesea și în mediile ierarhiei bisericești. Fără a subestima importanța acestui contact între Răsărit și Apus inițiat de PF Teoctist (1915-2007), putem bănui totuși că arhimandritul Teofil Părăianu (n. 1929) de la Mănăstirea Constantin Brâncoveanu (Sâmbăta de Sus, Brașov) avusese dreptate când a spus: „Mă bucur că Papa vine, dar mă bucur și că pleacă...”. Prezența Suveranului Pontif nu a rezolvat problemele de adâncime ale Bisericii naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
părtășia noastră la „taina fărădelegii” să aibă nevoie de o permanentă pocăință. Contemplarea răutății săvârșite în istoria umanității poate deveni un imbold către o mai adâncă rugăciune, pentru sine și pentru întreaga lume. Nu este deloc lipsită de importanță relatarea arhimandritului Sofronie despre experiențele sale duhovnicești din timpul celor două războie mondiale. Cruzimea nemaiîntâlnită a acestor două conflagrații au adus în sufletul acestui călător experiența plânsului neîncetat. Despre puterea disperării de a izvorî buna îndrăzneală și rugăciunea cu lacrimi ne vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
convingere pentru că este trăire; de aceea, chiar și atunci când rostește banalități el rămâne spumos și pregnant. În cazul părintelui Teofil, repetiția este nu atât un semn al consecvenței cu sine, cât un indiciu al simplității evanghelice. Mereu egal cu sine, arhimandritul Teofil nu complică existența dar nici nu se pripește în răspunsuri. Cuvintele sale, „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6), pot transmite îngrijorare fără accente dramatice, după cum știu să răspândească bucurie fără frivolitate. Ca duhovnic, părintele Teofil își
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
născut și a crescut printre noi pentru a întări înțelepciunea Bisericii drept-măritoare. Infinitului pneumatic al ortodoxiei i-a corespuns mereu diversitatea în ipostasuri: de la pildele lui Antonie cel Mare până la scrierile cuviosului Siluan ori de la predicile părintelui Cleopa până la mărturiile arhimandritului Andrei Scrima străbați, într-un anumit fel, aceeași albie. Pentru ortodocșii aflați cu un pas dincolo, alteritatea e o bucurie, iar diferența un permanent mister. În această minunată felurime se cuvin citite și cele mai insolite afirmații ale părintelui, care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ce spun eu despre mine? - acesta este titlul cărții părintelui Teofil Părăian, aflat în conversație cu mitropolitul Antonie Plămădeală 1. Mitropolitului Antonie Plămădeală îi revine meritul de a fi inițiat, în cursul anului 2003, o suită de convorbiri inedite cu arhimandritul Teofil Părăian, în care domină aspectul autobiografic. Mai mult decât în alte împrejurări, gândul părintelui se dezlănțuie pe aproape fiecare filă, dând la iveală detalii nemaiștiute din viața sa: istoria vizitei făcute de copilul Ioan Părăian, la numai șase ani
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și-ar lua toți cât au așezat în mine prin ajutorul pe care mi l-au dat, nu știu ce ar mai rămâne din mine” (p. 148). Mesagerul bucurieitc "Mesagerul bucuriei" Aceasta este o carte excepțională despre viața unui monah excepțional. Un arhimandrit fericit să asculte Bach și Vivaldi, să-l citească pe Dostoievski sau Coșbuc, fiind convins că „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor” (Iacov 1, 17). Părintele Teofil vine ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]