21,099 matches
-
de nori și tristeți De iluzii, ori mari împliniri în vieți... Călătorind spre paradisul promis, Deasupra lumii precum un larg abis, Se-ncheie al existenței joc de șah, Scris într-al eternității almanah... ~ Cristina P. Korys ~ ... Citește mai mult Pe aripi desprinse din nemurire,Ce se înalță spre nemărginireVise-n alb și frânturi rose de gânduriSe împrăștie, plutind pe cer, rânduri...Printre cioburi de stele și umbre vii,Răzbat, alunecând lent, dorințe miiși glasuri se aud cum le strigă-n zăriCu
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
pace... Acele secunde întregi, curgând prelung, cristalin, monumental, memorabil, ca dintr-un izvor pur, într-o tăcere - martoră simbolică, vor părea nesfârșite, contopindu-se într-un albastru nemărginit, ce cuprinde în mrejele-i întreg trupul, însăși ființa urcând-o, pe aripile-i, înspre culmi de glorie a eternității... Ceasurile regăsirii de sine, ale liniștii ce învăluie suflarea, potolindu-i ritmul accelerat în trecerea numărată minut cu minut, prin drumul străbaterii între porțile lumești, devin ceasurile cele mai sfinte ale existenței, prin
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
pace... Acele secunde întregi, curgând prelung, cristalin, monumental, memorabil, ca dintr-un izvor pur, într-o tăcere - martoră simbolică, vor părea nesfârșite, contopindu-se într-un albastru nemărginit, ce cuprinde în mrejele-i întreg trupul, însăși ființa urcând-o, pe aripile-i, înspre culmi de glorie a eternității...Ceasurile regăsirii de sine, ale liniștii ce învăluie suflarea, potolindu-i ritmul accelerat în trecerea numărată minut cu minut, prin drumul străbaterii între porțile lumești, devin ceasurile cele mai sfinte ale existenței, prin
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
28 noiembrie 2016. Trec vremuri și odată cu ele și file rătăcite din vieți neștiute, din suflete neînțelese și fragmente din cuvinte nerostite vreodată... Din lumina ce le-a călăuzit existența a mai rămas doar un fir călător prin timp! Pe aripi de nemurire, acesta le poartă în depărtări, oriunde nu au reușit a ajunge ele, cu pași lini plutind înainte, în zborul deasupra tuturor suflărilor, pătrunzând în orizonturi infinite, deschise treaptă cu treaptă urcând spre veșnicie... Făclia ce-o poartă maiestuos
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Citește mai mult Trec vremuri și odată cu ele și file rătăcite din vieți neștiute, din suflete neînțelese și fragmente din cuvinte nerostite vreodată... Din lumina ce le-a călăuzit existența a mai rămas doar un fir călător prin timp! Pe aripi de nemurire, acesta le poartă în depărtări, oriunde nu au reușit a ajunge ele, cu pași lini plutind înainte, în zborul deasupra tuturor suflărilor, pătrunzând în orizonturi infinite, deschise treaptă cu treaptă urcând spre veșnicie... Făclia ce-o poartă maiestuos
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
permanentă înspre zările întinse la infinit, mereu chemând către ele ecouri ale sufletelor, să le urmeze în tăceri și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
permanentă înspre zările întinse la infinit, mereu chemând către ele ecouri ale sufletelor, să le urmeze în tăceri și extaz neînțelese... Când ființa se va așeza pe marginile sinelui, la înălțimea sublimă a celui mai de sus zbor atins al aripilor imaginației, în secunde trecând prin timpul dat a fi lumesc, poposind îndelung pe culmi ale odihnei, ce alină neostenită truda drumeției neîntrerupte de propria-i însetare, adesea biruitoare înainte de ceasul de sfârșit! Când liniștea ce se va lăsa peste zbuciumul
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
mâna În părul tău cel mătăsos Am senzația că îmbrățișez marea... Când te cuprind în brațe Mă simt de parcă am cucerit Cel mai înalt versant al lumii... Când mă iei de mână Simt că îl ating pe Dumnezeu... (“Plutind pe aripi de înger”) Iar în poemul “Fără tine”, Marius Cioarec își continuă declarația de iubire în același registru: “Fără ochii tăi sunt orb Drumurile sunt doar colb cenușiu Fără ochii tăi Lumina lunii îmi pare șchioapă ... Fără glasul tău Coardele vocale
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
Îmi învățam cuvintele să iubească le arătam inima și nu mă lăsam până când silabele lor Nu începeau să bată.” (“Ars poetica”) Cu siguranță, Marius Cioarec a intrat cu acest volum în Arcadia poeziei, demonstrând că scriitura sa este binecuvantată de aripa neprețuită a Muzei ... Lansarea volumului MARIUS CIOAREC, Veșnic îndrăgostit (Gânduri printre rânduri), Editura Pompidu Galați, are loc miercuri, 21 octombrie, La cafeneaua ''La Fani'' de la Teatrul Dramatic Galați Referință Bibliografică: POSTFAȚĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare
POSTFAŢĂ LA UN MANUSCRIS AL IUBIRII de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383703_a_385032]
-
Iar viața își urmează tăcută al ei drum. Nu-mi arunc ochii spre ce poate fi, Fiindcă nu-mi lipsește nimic ACUM! Ce- a lipsit ieri, e fum, Prezentul e presus de orice zi. Trebuie să simți mai bine cum Aripile ți le construiești din zbor, Nu poți trăi pentru viitor, Pentru că ești complet și întreg ACUM! Referință Bibliografica: ACUM / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela
ACUM de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383727_a_385056]
-
Acasa > Stihuri > Semne > LA RĂSĂRIT DE LUNĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului http://tiganusionutz.wordpress.com/.../piatra-lunii.../ constatarea la locul crimei s-a făcut superficial în trupul păsării aripile n-au mai încăput așa cum în mine acum nu mai încape aripa îngerului furios că am călcat pe umbra copacului din care aripile lui s-au format la răsărit lumină simplă întunecată de verbul "a fi" probabil prea încurcat între
LA RĂSĂRIT DE LUNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383719_a_385048]
-
Publicat în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului http://tiganusionutz.wordpress.com/.../piatra-lunii.../ constatarea la locul crimei s-a făcut superficial în trupul păsării aripile n-au mai încăput așa cum în mine acum nu mai încape aripa îngerului furios că am călcat pe umbra copacului din care aripile lui s-au format la răsărit lumină simplă întunecată de verbul "a fi" probabil prea încurcat între creștetul mâinile și tălpile amorțite de vârste s-a ridicat din pasăre
LA RĂSĂRIT DE LUNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383719_a_385048]
-
Autorului http://tiganusionutz.wordpress.com/.../piatra-lunii.../ constatarea la locul crimei s-a făcut superficial în trupul păsării aripile n-au mai încăput așa cum în mine acum nu mai încape aripa îngerului furios că am călcat pe umbra copacului din care aripile lui s-au format la răsărit lumină simplă întunecată de verbul "a fi" probabil prea încurcat între creștetul mâinile și tălpile amorțite de vârste s-a ridicat din pasăre plictisit a strigat un cuvânt pe care nici acum nu-l
LA RĂSĂRIT DE LUNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383719_a_385048]
-
vieții. Deși a trecut dincolo, dragul nostru poet ieșean, LUCACI NĂZĂREL, a plecat fericit și împlinit de a-și fi văzut publicate două cărți și, mai mult, de a trăi cu bucurie și emoție intensă, lansarea uneia dintre ele: PE ARIPI DE IDEI, Ed. Armonii Culturale - septembrie 2014. Cea de-a doua carte - FABULE - a apărut în septembrie 2014, tot la editura adjudeană Armonii Culturale. LUCACI NĂZĂREL, aflat la vârsta de 81 de ani, a sperat că visul de a-și
S-A STINS PE PĂMÂNT UN OM, S-A NĂSCUT ÎN CERURI UN ÎNGER: RĂMAS BUN, NĂZĂREL LUCACI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383723_a_385052]
-
foc Ci sufletul i-l umple-ncet mirajul Celui nebănuit de tainic loc. Prin galaxii pătrunse Meteorul Puzderie de stele-i ies în drum Dar nu-i nimic să-i contenească zborul La floarea dragă gandu-i e acum Din aripile-i multe mișcă roibul Și, sforăind , pe nara ies lumini, Planete mii și stele -și poartă colbul Iar calul le-ocolește că pe spini... Și floarea de departe -abia văzută În fața -i crește fremătând de viață Că drumul lui , o
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
sursă de energie, promotoare a unui curent artistic din care s-a urzit o legendă. Printre cântăreți, Ștefan Hrușcă a fost și este azi un cantautor fără de care muzica folk nu ar avea un pinten de picior, o pană de aripă, un șopot de spirit, un vis, o dragoste, un dor, un plâns, un surâs, un strigăt, o rugăciune... Cine a mai cântat atât de răscolitor despre părinți, ca Ștefan Hrușcă?! „Rugă pentru părinți” e cântecul care ar sparge un piept
ŞTEFAN HRUŞCĂ. VOCEA, STRUNA ŞI GRAIUL ROMÂNESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383748_a_385077]
-
poezie de-a mea, care va apărea însă în următorul volum), cartea nu este jurnalul meu intim, așa cum probabil pare la prima vedere. De unde mă inspir? Dintr-o frunză căzută de pe un ram, dintr-o picătură de ploaie purtată pe aripi de vânt, dintr-o lacrimă ivită în ochii unui copil, dintr-un suspin ieșit pe buzele cuiva aflat lângă mine în autobuz și... da, pe alocuri, poate și din propria-mi viață... Nu contează, important este rezultatul final, și anume
LANSAREA CĂRŢII LACRIMI DE SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383720_a_385049]
-
mai întâmplau și unele necazuri datorate vecinătății cu pădurea, se mai trezeau de-ai casei cu câte o găină lipsă la apel, suspectată fiind vulpea a cărei coadă, când și când, putea fi văzută dispărând spre ogorul de cartofi. Sau aripile aspre ale unui uliu care mai fura câte o puicuță crescută chiar din curtea casei. Dar asemenea mici necazuri nu puteau umbri prea mult bucuria traiului tihnit la adăpostul brazilor pădurii: ograda bunicilor prospera de păsări de toate soiurile și
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
dor străin, nu-i dor târziu... POEZIA ȘI FEMEIA... Nu v-ați întrebat niciodată de ce poezia e de genul feminin? Nici nu putea să fie altfel! Muzica și pictura, la fel. Cartea aceasta e o dreaptă și curată mărturie; între aripile ei s-a cuibărit atâta frumusețe rămasă parcă de la începuturile lumii, sinceră și nefardată. Poezia și femeia, la mijloc destinul. Omul făcut, omul viu, fără ele niciodată nu a cunoscut împlinirea! Ele te apără de singurătate, de singurătatea din tine
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
și acum o soarbe bucată cu bucată. Când va rămâne doar umbra de ea o să fie prea târziu. Se va întoarce la mine, în pânza mea, asemenea Fiului risipitor, iar eu o s-o primesc, așa, ca pe o muscă fără aripi și o las să se amăgească cu dulceața ultimului sărut. Până la urmă eu chiar am iubit-o, altfel Soare nu ar fi reușit niciodată să guste mărul”. În piesa aceasta, după ce ai parcurs-o ori ai vizionat-o, nu poți
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
definesc singure. Sfinx e un personaj enigmatic, sibilinic, înclinat spre meditație filozofică, Păpădie, e, așa cum sugerează și numele, un ins aerian, gata să se risipească la cea mai mică mișcare. “Păpădie: Eu sunt o părere, o umbră, o pasăre cu aripile frânte, o iarbă agățătoare ce se ascunde în spatele fiecărui copac”. Fiecare preferă alt loc de ședere: Păpădie - câmpia; Piatră și Sfinx - vârful muntelui, înălțimile. Și iarăși, regnurile conlucrează. Regnul mineral, regnul animal, regnul vegetal, împreună alcătuind universul. Din cei trei
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
întreabă cineva ce mai fac, îi răspund împrumutând (sau plagiind, dacă vreți, că termenul e la modă), cu o mică modificare (a secolelor), cuvintele marelui Om și Român PETRE ȚUȚEA: „Mă simt asemenea unui vultur în zbor, care, plutind cu aripile larg deschise, urinează deasupra secolului al XXI-lea cu un dispreț creștin!” Cu scuzele de rigoare pentru lungimea excursului, îmi închei aici discursul, remarcând faptul că în partea finală a poeziei „Scrisoare către domnul Mihail Bulgakov”, poetul Mircea Dinescu (pe
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
apropierea corpului său simți un miros inexplicabil, apoi apăru ființa cu care discutase prin telepatie, poate. Un pământean ! Același obraz, cap, urechi, nas, ochii. O haină lungă îi acoperea corpul. Privi mai jos, la picioare. Da, acolo era altfel două aripi luaseră locul membrelor pământene. - Dar tu ești un om cu aripi așezate unde nu trebuie. La noi îngerii au aripi, dar la brațe, nu acolo unde noi avem picioare. Ai răbdare ! Acum urmează să privești realitatea, în față, așa spuneți
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
care discutase prin telepatie, poate. Un pământean ! Același obraz, cap, urechi, nas, ochii. O haină lungă îi acoperea corpul. Privi mai jos, la picioare. Da, acolo era altfel două aripi luaseră locul membrelor pământene. - Dar tu ești un om cu aripi așezate unde nu trebuie. La noi îngerii au aripi, dar la brațe, nu acolo unde noi avem picioare. Ai răbdare ! Acum urmează să privești realitatea, în față, așa spuneți voi Pământenii ! Pășește ușor alături de mine, e prima parte a cunoașterii
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
cap, urechi, nas, ochii. O haină lungă îi acoperea corpul. Privi mai jos, la picioare. Da, acolo era altfel două aripi luaseră locul membrelor pământene. - Dar tu ești un om cu aripi așezate unde nu trebuie. La noi îngerii au aripi, dar la brațe, nu acolo unde noi avem picioare. Ai răbdare ! Acum urmează să privești realitatea, în față, așa spuneți voi Pământenii ! Pășește ușor alături de mine, e prima parte a cunoașterii. Bărbatul Pământean nu dorea să comenteze, era depășit de
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]