2,123 matches
-
La asirieni, iranieni și turco-mongoli tehnicile de vânătoare și cele de război se aseamănă până la confuzie. Pretutindeni, în lumea eurasiatică, de la apariția asirienilor până la începuturile epocii moderne, vânătoarea constituie totodată educația prin excelență și sportul favorit al suveranilor și al aristocrațiilor militare. De altfel, prestigiul fabulos al felului de existență al vânătorului în comparație cu acela al cultivatorilor sedentari se menține încă la numeroase populațiuni primitive 17. Sutele de mii de ani trăite într-un fel de simbioză mistică cu lumea animală au
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de caste. După Herodot (IV, 5-6), sciții iranieni cunoșteau și ei împărțirea în trei clase și tradiția s-a menținut până în secolul al XlX-lea, la osetinii din Caucaz, descendenți direcți ai sciților. Celții împărțeau societatea în druizi (preoți, juriști), aristocrație militară (flaith, literal, "putere", echivalentul skr. Ksatră) și bo airig, oameni liberi (airig) posesori de vaci (bo). După Dumezil, se poate discerne o diviziune asemănătoare în tradițiile mitice, dar puternic istoricizate, ale întemeierii Romei: regele Romulus, protejat de Jupiter; etruscul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dominantă a Marii Zeițe în hinduism: ea ilustrează, desigur, triumful religiozității extrabrahmanice și, totodată, puterea creatoare a spiritului indian. Evident, trebuie ținut seama de faptul că textele vedice reprezintă sistemul religios al unei elite sacerdotale care era în serviciul unei aristocrații militare; restul societății - adică majoritatea, cei din castele vaisya și sudra - împărtășeau probabil idei și credințe asemănătoare cu acelea pe care Ie regăsim, cu două mii de ani mai târziu, în hinduism 18. Imnurile nu reflectă religia vedică în ansamblul său
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ori neariană. Dar, pe de altă parte, ar fi imprudent să credem că textele vedice ne-au transmis "structura primară" a lui Rudra-Siva. Trebuie să nu uităm niciodată că imnurile vedice și tratatele brahmanice au fost compuse pentru o elită, aristocrația și preoții, și că o parte considerabilă a vieții religioase a societății ariene era riguros ignorată. Totuși, promovarea lui Siva la rangul de Zeu Suprem al hinduismului nu poate fi explicată prin "originea" sa, fie ea anariană ori populară. E
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cine-l place și cine poate să-l ațîțe și să-l păstreze!”6) Pînă în anul intrării Romîniei în război, care e și cel al apariției volumului Plumb, problema publicului se menține cam în aceiași termeni: de o parte, „aristocrația” („lumea bună”, „elita socială”) ignoră cartea romînească și ziarul în limba romînă și citește numai autori francezi (Georges Ohnet, Paul Bourget, Pierre Lotti, Gyp, Jean Richepin, Abel Hermant etc.), pe de altă parte, „mahalaua” se dă în vînt după paraliteratură
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
primblă spre a admira «cocottes»-le. O expoziție de femei frumoase care se vînd și care astăzi se cheamă «cocottes», cum ieri se chemau «lorettes». «Bullier» e un bal-café, frecventat de studenți și de «cocottes», «grisettes» minorum gentium. «Mabille» este aristocrația: «gommeux», «leișorii» (petits lions) și «cocottes»-le de înaltă reputație, în toalete de primă ordine, cu trăsuri, servitori, case proprii. Acestea sînt frumuseți, - și cînd le-ai văzut, înțelegi cît de ușor este a-ți pierde capul, mai ales dacă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în tradiția lui La Bruyère, ci mai degrabă un simbol al unei poziții sociale mondenitatea care creează un univers săturat de trăsături, spații, acțiuni și detalii semnificative (saloane și recepții, aventuri și divertismente, aparente și modă). Mondenitatea, cod simbolic al aristocrației descendente din politețea Curții și a urbei 124, este un microcosmos care are caracteristici proprii: un cod comportamental reglementat de eticheta, practici vestimentare originale, privilegii și frontiere mai mult sau mai putin permisive, un limbaj specific, reguli și practici de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
père Goriot, p.98]. Banul, minciună, corupția transforma personalitatea umană. În aceste condiții, Pariziana devine "un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de mici lumi tangențiale care, sub influența proceselor de democratizare, cosmopolitizare și deschidere a lumii, se întrepătrund tot mai mult. Ne propunem să urmărim aceste fenomene în societatea franceză și repercusiunea lor asupra femeii pariziene. Metropola este stratificata în sferele aristocrației, burgheziei înalte, mijlocii și mici și a clasei a treia. Universul citadin se caracterizează printr-o multiplicare a rolurilor fiecărui individ 338. Fiecare societate concepe și condiționează rolurile sociale ale femeilor și bărbaților într-un anumit mod. Atunci când suntem în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
a sferei politeții în mediile urbane, "paradoxul este că valorile aristocratice provenite din eticheta Curții sunt pe punctul de a se difuza peste tot" [Muchembled, p.264]. În cursul secolului al XIX-lea elitele noi (burghezia) fuzionează cu cele vechi (aristocrația)342. Pe de o parte, amenințarea elitelor de către clasele periculoase duce la o distanțare a claselor prin segregarea cartierelor și prin accentuarea semnelor de recunoaștere; pe de altă parte, sociabilitatea urbană duce la lărgirea sferei relaționale și democratizarea relațiilor, depășind
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
paradoxal că figură pasivă și declasata a lui Nana devine capabilă de un protest și de o revoltă: "C'étaient des souplesses de couleuvre, un déshabillé savant, comme involontaire, exquis d'élégance, une distinction nerveuse de chatte de race, une aristocrație du vice, superbe, révoltée, mettant le pied sur Paris, en maîtresse toute puissante. Elle donnait le ton, de grandes dames l'imitaient" [Zola, Nana, p.306]. Perioadă observată vine după o perfecționare a codului de politețe, ea se desfășoară pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
femei. (...) Animatoare, sfătuitoare, intrigante femeile își asigură rolul cel mai eficace" [v.Beauvoir 1998, I, p.135, subl.n.]. 200 "Tout s'y fait par intrigue, scria Saint-Simon, et celui-là échoue, qui va droit" [apud Hoffet, p.45]. 201 Declasarea aristocrației, incepand cu secolul al XVIII-lea, este contagioasă pentru înaltă burghezie, iar ulterior și pentru alte clase. Pentru majoritatea femeilor franceze, "aceasta libertate rămâne negativă și abstractă: femeile se mărginesc să caute numai plăcerea. Dar cele care sunt inteligente și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
unde femeia are un rol activ în raporturile sexuale: Renée în La Curée, baroana Sandorf în L'Argent. 352 Opera lui Balzac stă mărturie "dezastrelor produse de pe urma dorinței nesăbuite a transferului de clase" [Cioculescu, p.134] el asista la decăderea aristocrației mari din foburgul Saint-Germain și la crepusculul categoriei grande dame în special (Autre étude de femme). "Între burgheza și aristocrata se situează un fenomen nou, care este la femme comme îl faut, femeia de lume, dar în afara faubourgului Saint-Germain" [ibidem
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în loc, o Republică autoritaristă și centralizantă, bazată legislativ pe Codul lui Napoleon (cel care impune preeminența clară a statului în defavoarea cetățeanului, care evacuează credința și viața religioasă din spațiul public și școală, care transformă birocrația în regulă și nou inventata "aristocrație" a funcționarilor publici în clasă privilegiată), a funcționat ca un model pentru noi. Și astăzi, tradiția birocratică, hipercentralizatoare franceză constiuie amprenta esențială a organizării instituționale românești. Tirania Capitalei asupra periferiei (impropriu numită provincie - termen care desemnează un teritoriu cucerit în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de studii și maniere, care a vrut să se uite pe gaura cheii pentru a se bucura de necazurile și intimitățile mai-marilor zilei. E ceva odios în această pornire frustă, concupiscentă și bârfitoare și mă cutremur când văd moștenitori ai aristocrației (reale sau doar a "boierilor minții") bavardând senini despre dreptul la o "inocentă", dar atât de mustoasă bârfă, la "Ceaiul de la ora 5". Această nevoie irepresibilă de șocuri emoționale și de voyeurism, ascunsă ca un viciu inavuabil, dar vie și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
populații turcice care trecuseră la creștinismul nestorian. Acești creștini asiatici, numiți în unele documente juan-juan, sunt merchiții, populație evoluată în comparație cu conglomeratul etnic care o înconjura . Păgânismul avarilor trebuie privit cu rezerve, deoarece izvoarele istorice dovedesc intenția, cel puțin a reprezentanților aristocrației militare, de a se creștina. Așa, de exemplu, patriarhul Nicephoros (806-815) scrie despre huni în legătură cu evenimentele petrecute la curtea împăratului Heraklios (610-641): „a trecut câtva timp și stăpânul neamului hunilor (avarii numiți huni - n.a.) împreună cu șefii și lăncierii din jurul său
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ar fi moștenit puterea și statul, nu scade cu nimic meritele incontestabile ale lui Burebista, cel din izvoarele istorice . Putem admite existența unei dualități a puterii - puterea politică care întruchipează statul cu atributele sale, reprezentată de rege, ridicat din rândurile aristocrației nobiliare - tarabostes - și puterea spirituală, mult mai subtilă și insinuantă, reprezentată de marele preot. De asemenea, putem admite existența caracterului teocratic al statului la geto-daci și caracterul de confederație al statului, în care dacii au rolul conducă tor, pornind tocmai
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
la populațiile primitive, după care căsătoria nu poate avea loc decât între membrii unor triburi diferite). Trecerea de la modul de viață bazat pe kuren la cel bazat pe ail, ambele nomade, a dus la apariția unui anumit tip de aristocrație a stepei, în jurul că reia se vor strânge elementele războinice, care își căutau mijloacele de subzistență în jafuri și prădăciuni la vecini. Tot acum a apărut noionul (sec. XI - XII), titlu conferit, apoi moștenit, comandantul militar al unităților militare de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
doi factori: pe de o parte cultura și civilizația chino-indo-persană care i-a respins pe barbari și, pe de lată parte, neputința barbarilor de a se adapta civilizațiilor și culturilor străvechi. Trebuie că aceste populații, sau cel puțin șefii lor, „aristocrația” lor, să fi aflat despre existența în Europa a unui imperiu pe care imaginația lor l-a asimilat condițiilor de trai parazitar, jafurilor și prădăciunilor. În felul acesta voiau să-și prelungească existența biologică, nivel la care ajunseseră și pe
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
fel de monștri omenești” . Bizantinii, care au luptat de mai multe ori cu ungurii , atât înainte cât și după creștinarea lor, numeau pe șefii lor „prinți turci” , iar țara cucerită, Turcia. Diplomația bizantină avea în vedere, desigur, pe șefii lor, aristocrația de stepă care era constituită dintr-o disidență kazară, și anume kavarii sau kabarii. Se știe că până în secolul al XII-lea în Ungaria s-au folosit două limbi: maghiara și un dialect al limbii turce, după cum au practicat religia
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și „stofă” de lână, metale prețioase, miere și ceară etc. Inițial, teritoriul românesc a fost supus unor incursiuni periodice, cu spolierea populației și luarea de sclavi, după care s-a ajuns la un aranjament formal și verbal între șefii militari, aristocrația de stepă, și reprezentanții populației locale, aleși de obște sau impuși de migratori. În relație cu acești migratori, juzii, cnejii și voievozii au putut juca un rol mai important în cadrul obștilor și uniunilor de obști, evoluând, treptat, spre organizarea de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de la Milcov, a cumanilor, distrusă, cu dislocarea stăpânirii cumane, rolul cumanilor în istoria noastră nu poate fi neglijat. În timpul de trei sute de ani cât a durat dominația turcilor vechi peste teritorilul viitoarelor țări românești, s-a format o aristocrație românocumană, din care s-a ridicat familia domnitoare a Basarabilor. Dar cel mai mare rol al lor a fost de a ține teritoriile de la est și sud de Carpați deschise pentru români, opunându-se expansiunii maghiare . Mai are vreo importanță
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
avut ca urmare extinderea statelor românești, în hotarele cunoscute, într-un timp istoric scurt . Când în documentele papale și maghiare se vorbește despre „puternicii acelor părți” și despre „majores terrae”, ar trebui văzut în acești „mai mari”, „mai puternici” o aristocrație cumano-românească, care l-a dat pe Basarab, nume însemnând „tată stăpânitor”, întemeietorul sau urmașul întemeietorului Țării Românești după opinia unor istorici, care admit că Negru Vodă a fost un personaj real, descălecătorul de țară din 1290 . Lăsând deoparte faptul că
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de toate zilele, o toleranță neîngrădită a moravurilor și religiei acestora . Oricât de lentă a fost evoluția societății patriarhale românești, au apărut, așa cum s-a întâmplat și în alte societăți, dar prin alte mijloace, elemente care prefigurau societatea medievală: aristocrația gentilică, care, la noi s-a numit juzi, cnezi sau mai marii pământului și puternicii acelor locuri . Analiza obștii gentilice românești, prin comparație cu forme similare de organizare la alte popoare, germani (mark =hotar), slavi (zadruga sau mir) și pe
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de istoricii Radu Rosetti, P.P. Panaitescu, Constantin Giurescu, H. H. Stahl , prezintă particularități față de aceeași situație din țările din centrul și apusul Europei. Existența, la noi, a unor proprietari devă lmași, fără titluri de boierie, numiți cneji sau judeci (vechea aristocrație gentilică) sau nemeși ca în Moldova, din care s-a ridicat boierimea românească militară, de ranguri și funcții, a putut crea la cronicarii străini și români ideea că armata lui Ștefan era formată din țărani. Justificarea pentru cronicarii străini (Dlugusz
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]