1,654 matches
-
ca și teatrul, proza sau muzica făceau uneori oficiul rezistenței, al păstrării criteriilor artei mari, confundată mai totdeauna cu țipătul de revoltă?! Și... acum, la peste cincisprezece ani de la surparea comunismului și a dictaturii, ne vom „lichida”, aidoma eficientului, bogatului, „arogantului” Occident, vom renunța la „cârjele de aur” care ne-au susținut În infinita, „absurda” noastră „traversare a deșertului”, cultul artelor frumoase, al cercetării științifice - care, În spiritul ei, e mai aproape de Artă decât de atotdominatoarea Tehnică! - de literatura de vârf
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
patos capabil de bune intuiții, mai iute și uneori mai exact, mai pertinent decât nu știu care cercetări fastidioase... A circumscrie și Înțelege, odată cu lectorul curios și dezbărat de unele prejudecăți, ceea ce „nu poate fi ocolit”! Cum este, nu-i așa, sintagma arogantă, truistică și fals-misterioasă pe care am pus-o În fruntea acestor scrieri - Sensul vieții! Într’ adevăr „fals-misterioasă”...?!Ă Defineam mai sus decadența contemporaneității - anunțată, prorocită de un Nietzsche cu mai bine de un secol În urmă! - prin „semnul” fugii de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mesagerul divin, În astfel de cazuri omul nu trebuie nici să se declare Învins și nici, cum fac mulți inși „inteligenți”, să conchidă: „astfel de probleme, cazuri, idei sunt absurde!” Nu, nu sunt absurde, doar „omul” este slab, mediocru și arogant, Închipuindu-și că Pronia l-a Înzestrat numai cu „un singur ochi” pentru a contempla miracolul naturii și al ființei. Iar aroganța omului se instalează atunci când decretează cunoscuta și Încercata cale de cunoaștere - cea logică - a cauzalității, a substanței, a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
complexa lume În care se află; iar această „a doua cale” Îi permite tocmai accesul la o altă enormă „jumătate a lumii”, care nu poate fi descrisă și, adeseori, nici măcar „bănuită”, dacă insul uman se ascunde, se „baricadează” Încăpățânat și arogant Între „zidurile Înalte și totuși strâmte” ale rațiunii, logicii comune, ale bunului-simț. Această „a doua cale” poate fi numită cea irațională și se face simțită nu rareori sub forma „perplexității” omului obișnuit de a cerceta lucrurile sau problemele doar cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și armat probabil cu „fanatismul vocației” - ori roman, ori nimic! - am trecut peste cele două „judecăți” și... le-am uitat! Dar, fire „strângătoare” de șvab, nu le-am lăsat să se piardă, aceste două „pietre” aruncate de mâini neglijente și arogante În „grădina idealurilor mele”. Din prima, cum spuneam, din acel „retardat” al Getei, mi-am făcut mai târziu una dintre cheile propriei mele firi; din a doua execuție, cea a lui P. Georgescu - o teorie, prima oară În mod public
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dacă vreți, incapacitatea mea de adaptare la atâtea și obositor de diverse ocazii și situații existențiale. Trăitor Într-un mediu latino-balcanic, această lene sau Încetineală În reacții au putut părea nu de puține ori semne sigure ale unei „prostii Încăpățânate, arogante” sau ca o „megalomanie evidentă, asumată”, Înconjurat fiind nu de puține ori de „deștepți, de inși Înzestrați cu calități „evidente”, cu o replică usturătoare și cu un accentuat simț al ridicolului. Simț care Îi Împinge spre sarcasm și sarcasme facile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
europene din secolul trecut, cel „roșu” și cel „negru”, care și-au bazat programul „teoretic” ca și pe cel brutal practic, tocmai pe Încălcarea, pe negarea sensului de „aproape” pe care-l propunea acest predicator umil și exaltat, la marginile arogantului Imperiu Roman, În anii ’30 ai primului secol! Într’ adevăr, ucenicii lui Mesia erau, social vorbind, dar și intelectual, niște „proști”, oameni simpli În care Iisus a avut Însă o asemenea Încredere, Încât le-a lăsat oral, doar oral, Învățătura
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
orizontul social, o, orișicum, sigură „conservare” a persoanei, „afundându-te” În „hățișurile virgine”, extrem de riscante și imprevizibile ale unei „cărări singuratice”, Întâlnind În cale, ca să zicem așa, nu puține urme morbide ale unor nefericiți „Înaintași”, „oasele” și „leșurile” Învinșilor, ale „aroganților” umanoizi care au vrut „altceva”, voind să rămână, unii dintre ei, „fideli” unor idealuri din adolescență, alții - „scârbiți”, „furioși” pe creația imperfectă a unor zei care ne-au proiectat Într-o existență plină de „zgomot și furie”. Deosebirea, aș zice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu „vocea” asta!... S-au văzut și cazuri mai distinse care, luându-se după tot felul de voci, au sfârșit la simpaticul spital din Jimbolia... Nu crezi? Ultimele cuvinte au fost acoperite de râsetele dezlănțuite ale colegilor mei, fericiți că „arogantul” ins care citea titluri necunoscute multora sau se retrăgea, cu Încă vreo doi-trei, ascultând de pe greoaiele discuri de ebonită „simfonii și concerte” plicticoase, era pus la punct. (La Jimbolia, o localitate nu departe de granița iugoslavă, se afla un celebru
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În imperiul de hârtie, Încă din zorii pubertății, n-am făcut eu Însumi „o carte”, „o fugă spre alții”?.. Speriat cum am fost - și sunt și azi! - de singurătate, mi-am făcut din Ea, fantoma lumii moderne - mai ales „occidentale”, arogante și disperate - o redută, o cetate, cu adevărat un turn de fildeș, de unde am aruncat peste „omenire”, ca În vremea asediilor ce durau luni sau ani, torente de pucioasă aprinsă, cu o sintaxă uneori discutabilă, dar... aprinsă, aprinsă! Și săgeți
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dispus să-și asume muncile și posturile cele mai umile sau ingrate. Sau, dacă nu, să pătrund În „curtea” unei „celebrități”, chiar și de-a doua mână, dar un ins cu relații În „sfânta-sfintelor” lumii literare, o lume, o știam, arogantă, Închisă, dominată de legi și cutume care ar face să i se ridice părul În cap unui naiv apărător al „drepturilor și demnității” omului. Medievalitatea, o spun Încă o dată, Renașterea, hălăduiesc În tot ce au aceste două uriașe segmente ale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ascunse, mai misterioase”, crearea, formarea și afirmarea În social a unui artist, a unui autentic creator, azi - În lumea, În lumile literar-artistice, poate chiar și științifice - la vârf, se’nțelege. Am făcut acest lucru În primul meu deceniu În Bucureștiul arogant și Închis literar, Încercând să-mi pierd accentul provincial trădător, să mă apropii de un grup literar cât de cât convenabil și... dacă era posibil, chiar să și public câteva rânduri, indiferent pe ce temă, sub semnătură proprie, semn al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uneori teribil de direct și de brutal, aroganța hitleristă, au trebuit, la mai puțin de două decenii după uriașul prăpăd și după Îngenunchierea Germaniei În praf și umilință absolută, să-i vadă pe „aceiași Nemți” cutreierând Europa, instalați la bordul arogantelor lor Porsche sau Mercedes, plătind hoteluri luxoase cu marca lor, Încă o dată moneda cea mai stabilă, mai credibilă. Iată, dacă am compara o comunitate, În reacțiile sale Într-un moment de criză, cu cele ale unui singur individ, am putea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
morală kantiană: acționează astfel Încât acțiunea, fapta ta, la nivelul ei maxim să poată deveni lege universală! „Fă În așa fel Încât să fii, să devii stăpân al propriului tău trecut și al actelor tale!” era una dintre frazele cele mai „arogante”, mai prometeice, mai criptice, ale sihastrului de la Sils-Maria, care rezolvă cu o singură și decisă trăsătură nodul gordian al problemei hazardului ca și creator sau stăpân al destinului uman. Să fii stăpân al propriului trecut, să-l fasonezi astfel Încât „să
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Turci, Unguri, calviniști sau nu, al atâtor beizadele ce știau mai bine grecește sau turcește decât limba străbună... Utopia În care Ștefan, Mircea și Mihai Ghiaurul erau cu adevărat antecesorii și modelele posibile ale unor populații fărâmițate sub trei imperii arogante și discreționare, utopia unor inși care-și vedeau propria limbă latină scrisă În caractere slave și preoții lor, ca și mărunții lor Învățați afundați În bezna unor secole În care doar tineri exaltați, precum un „oarecare Eminovici”, Slavici și alți
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
tinerețea, În suplețea eternă a gândului!...Ă Ne plimbam ore Întregi, mai ales prin parcul vecin apartamentului său de pe rue de l’Odeon, parcul intelectualilor parizieni, Le Jardin du Luxembourg, doi copii de popă din Ardeal, vorbind nemțește În metropola arogantă a lui Montaigne și Racine, preocupați, uneori În exces, de acel petec Îndepărtat de pământ ce părea Încă o dată părăsit de zeii săi tutelari - i-a avut, cu adevărat, vreodată?! - și fervoarea, pasiunea pe care o punea filozoful În Întrebările
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se pare că Îi stânjenește! -, Cioran se adresează direct națiunii și istoriei sale, cu nepăsarea teribilistă sau inconștientă a băiatului de familie bună care Își afirmă personalitatea negând, cum o spuneam, autoritatea vizibilă și imediată. Înstrăinat, Însă, În imens de „arogantul” oraș al tuturor gloriilor și luminilor, extrem de apăsător nu numai prin cultura sa imperială, dar și prin indiferența regală față de tot ce este „barbar” - o indiferență care ucide mai ales prin acea inimitabilă eleganță a unei curtoazii ce nu spune
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
e drept, Diavolul, pe care-l știam destul de bine din literatura lumii, mi-a apărut În acele ore de dublă, triplă singurătate când, după izolarea din țară, trebuia s-o trăiesc pe cea din exil, din străinătatea luxoasă, rece și arogantă când, după un succes social, o recunoaștere publică cu greu dobândită, trebuia să mă afund Încă o dată În chinul anonimatului - chin, deoarece trebuia să dobândesc Încă o dată legitimitatea ideilor și a scrisului, a „construcțiilor” mele epice. Să nu-i credeți
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pasiunile sau sunetele armonice și ele, având, ca și pictura, privilegiul universalității și fiind, poate, În vagul lor, mai aproape, Încă o dată, de acel Mister pe care nu ne putem dezobișnui de a-l alunga definitiv de la curțile noastre regale, arogante, suficiente. Iată ce mi-a dăruit Exilul și singurătatea sa specifică, alta decât cea a copilăriei, a pubertății și adolescenței, fiecare dintre ele purtându-și mantia lor fâlfâitoare și uneori insuportabilă, de „neînțelegere”, de singurătate. Exilul poartă și el, aidoma
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trei ediții succesive în anii 2003 și 2004 (Chișinău și Galați). Ninge la o margine de existență, volumul apărut în 2002, i se pare eseistului a fi o carte de referință, cu un reproș aspru adresat unei critici prea narcisiste, arogante și incapabile să discearnă valorile, dincolo de pozițiile meschine de grup și doctrină. Poetul basarabean nu are se înțelege veleități teoretice și eseistice, el realizând o "profundă sinteză" între tradiție și modernitate, cu depășirea acestora, după ce a "eșuat" în tentativa sa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe imașul de la Pereschiv, iar convoaiele ne înspăimântau dar ne și distrau. Erau maiestoase mașinile cu tehnica lor de luptă, iar ostașii germani, pe lângă ai noștri, tuciurii, zdrențuroși și flămânzi, arătau îndestulare, citită pe fețele lor și în comportare. Erau aroganți, darnici, cu aere de cumsecădenie și comportare civilizată. Ne priveau înduioșător și ne scăpau, din mersul blindatelor, câte o ciocolată-două, o bucată de pâine sau biscuiți, de care tare ne mai minunam, mulți dintre noi fără să știm cum se
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Bella Adler, care își desfășura activitatea în sprijinul iredentei ungare. Sașii, în număr de 548, reprezentau o problemă „mai gingașă, dacă ținem seama de complexul împrejurărilor”, în principiu datorită atitudinii lor față de conaționalii români. Iritarea provenea din cauza „conduitei și ținutei arogante și nechibzuite a unor elemente din sânul comunității lor”, care nu respectau sărbătorile naționale, religioase sau legile românești și nici nu arătau respect pentru conducerea statului și guvernului. Problemele cu care se confrunta Comisariatul Dumbrăveni, comandat de comisarul Ioachim Ghișoiu
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
femeie" sau punea mîna pe "cîteva fleacuri".21 Un alt motiv de fricțiune era provocat de faptul că sovieticii nu apreciau cum se cuvine ceea ce partizanii considerau drept realizările lor majore din timpul războiului. Extrem de încrezătoare în ea însăși, chiar arogantă, conducerea iugoslavă era convinsă că adusese o contribuție însemnată la victoria Aliaților. Se pare că nu numai oficialii sovietici nu înțelegeau greutățile speciale ale luptei partizanilor, dar nici Stalin însuși nu ezita să-l ia peste picior pe Tito în legătură cu
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
semnate pe de o parte de Tito și Kardelj, iar pe de alta de Stalin și Molotov. Învinuirile sovieticilor acopereau un spectru larg, în care erau incluse acuzațiile părții iugoslave, organizarea politică a statului, tratamentul aplicat consilierilor sovietici și atitudinea "arogantă" a liderilor iugoslavi, "care nu suferă de modestie excesivă și sunt încă îmbătați de succesele lor, care nu sunt chiar așa de mari." Într-un paragraf extrem de jignitor tot din scrisoarea sovietică din 4 mai, pretențiile partizanilor față de comportarea lor
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
atunci! Mă trezesc cu el dintr-odată, adus de Emilian Bujor, de cel care era șeful secției "Învățâmânt superior" la județeana de partid, prin 1982, ca și coordonator al activităților studențești pe Centrul universitar. Și au început primele asperități. Venise arogant, de pe o poziție de superior, că el are un CV impresionant, și am avut atunci tăria de a-l înfrunta în câteva ședințe ale biroului. Începea să urle, incoerent, se înroșea, jignea. Stăpânind arta delațiunii, a făcut declarații scrise și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]