2,159 matches
-
concepțiile de viață care le stau la bază, cât prin intensitate. Altcum au trăit și s-au distrus oamenii în timpul Renașterii și altcum trăiesc și se distrug astăzi. Pe atunci, un dor intens după spațiul infinit a creat un gust arzător de aventură, încît fiece om era virtual sau real un conchistador. Toate cuceririle s-au făcut dintr-o nostalgie a spațiului, dintr-o aviditate a depărtărilor. Poate că numai imperialismul va reabilita secolul nostru... Succesiunea epocilor este sursa relativității și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de eroism, care au insuflat oamenilor, peste meschinele instincte de conservare, o pasiune de autodistrugere pentru idealuri. Cine înțelege rostul adânc, frenezia colectivă ce a dezlănțuit Reforma, expedițiile din timpul Renașterii sau campaniile napoleoniene este imposibil să nu aprecieze orbirea arzătoare, ca substrat al tuturor acțiunilor hotărâtoare. Popoarele care nu sânt apucate de o nebunie colectivă, din când în când, se anchilozează în tradiții, care, automatizate, le scot din ritmul istoriei. Să nu se uite că nota diferențială a faptului istoric
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
s-- apropia de pământ, deja vedea culmile strălucite ale unui oraș, lumini presărate, o noapte văratică cu aerul blond, grădini mirositoare și... și își deschise ochii. El se scutură oarecum din somn. Soarele se înalța ca un glob de aur arzător pe un cer adânc albastru; grădina de desubtul ferestrei în care adormise Dionis era de un verde umed și răcorit după noaptea cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vorbe, sau analoge cel puțin, mai multe zile de-a rândul, dar el nu răspundea nimica, fața sa rămânea la imputările mele de-o amicie copilărească, rece și impasibil [ă ]. Însă într-o zi prorupse cu o voce puternică și arzătoare, ochii săi se turburară și răsufla mai greu. - Taci, zise, copil ce ești! Ce vrei?... Crezi tu or toate sufletele de pigmei ce mă-nconjor - cred ei oare că mă cunosc? Ei văd niște membre de om, fie care-și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a tatălui meu celui amărât. Eram lumina ochilor săi, cugetul minței, speranța bătrânețelor sale. Când eram mic mă duceam la preotul cel bătrân al satului, care, țiindu-mă pe genunchi, îmi dete primele lecțiuni în citire. O dorință nemărginită, o sete arzătoare de studiu se trezise în mine, care, vai, era să-mi devie fatală. De-aș fi rămas în munții mei, să-mi fi încîntat inima cu doine și capul cu fantasmagoriile basmelor, poate că eram mai fericit. Tata m-a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
părea un bătrân și bolnav balaur de foc care scormolea urlând, cu aripile lui, valurile roșite de foc ale apei. Moara nota repede, dusă și de-nvîrtitura roții, și de repeziciunea apei. Dumbrăvele de pe maluri se-nroșeau pe unde trecea palatul arzător și deschideau cărările lor de pădure ochilor ce urmăreau spectacolul... Norii cenușii ai cerului se roșise de foc, fumul cel greu și gros ce-l lasa în urmă moara ce fugea ni-neca răsuflarea. - Am sfârșit, copii! zise bătrânul, oftând
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lasă-mă să fiu a ta... A ta P o e s i s Am citit și-am recitit ce scrisese ea și apăsam plângând în hohot, ca un copil, șirurile ei șterse de lacrimi de buzele mele vinete și arzătoare. - Poesis! strigam eu, strângând aerul camerei la pieptul meu. Poesis, iartă-mă! Mă așezai pe fotoliul de lângă piano, în care murise ea, atinsei clapele lui pe cari fugise degetele ei așa de delicate, așa de frumoase, și durerea mea devenea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-o viață neagră și sfarmată... nu era femeie. Și acea speranță eu o ucideam în inima mea, în fruntea mea. Candela s-aprinse mai tare, și fața ei se-ndreptă palidă spre ceruri, inundată de rugăciune. Ochii era seci și arzători, mînile se unise astfel încît albumul căzuse la picioarele ei, și eu, căzut din scaun într-un genunchi, priveam la ea, la fața ei luminoasă încadrată de aure [o]la vergină a sânțeniei, priveam la ea consternat. Privirea mea se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
îmi culcai obrazul pe-un sân rotund, alb și mic. Ea dormea încă. Eu însumi eram somnoros, căci nu dormisem două nopți, de-aceea mi-am făcut loc lângă ea și m-am trântit îmbrăcat alături cu ea, puindu-mi arzătoarea mea față între sânii ei și strecurîndu-mi o mână după gâtul ei. Părea că o muzică de vis mă adoarme. O strângeam din ce în ce mai tare la sânul meu, dar simțeam că un somn de moarte-mi coprinde sufletul. Ea se trezise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu capul și-apoi se depărtă suspinând... o lacrimă mare-i strălucea ochiul frumosului călugăr. Era vechea zidire de piatră cubică a sfatului orășănesc din Sevilla unde- depusese pe bietul cerșitor. Cerul cu întunecatul lui azur și cu soarele-i arzător se destindea asupra orașului vechi, stradele cele strâmte erau mai deșerte, [era] o căldură moleșitoare și nesuferită care-nfierbînta pietrele pavagiului, nisipul și murii și care făcuse ca la orce fereastră să fie lăsată perdeua... astfel încît părea un oraș orb
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zăceau în întuneric și că o rază de amor, intrând într-acea inimă, ar face să strălucească florile de {EminescuOpVII 257} metal în toată splendoarea și toată conștiința puterei lor... O, Ella! raiul îl puteai visa cu ea... în căldura arzătoare, ce acoperea c-o pânzărie diafană câmpiile cu flori, ce desparte oștile norilor, ce lustruiește oglinzile mărei eterne, el se visa îmblînd cu ea de braț... și sufletul ei îi ghicea cugetările... Și de câte ori trecea pe lângă ea... buzele ei murmurau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu comită abuzuri, crime. Ne grăbim să adăugăm că este vorba despre simple accidente de parcurs, urme vagi. Dar ele au servit și vor servi întotdeauna cauzei progresului și libertății națiunilor. O singură știință a abordat încă de la început subiectul arzător al puterii conducătorilor, a fost chiar creată pentru acest obiect, considerat obiectul ei exclusiv de studiu: psihologia maselor sau a mulțimilor. Ea a prevăzut ascensiunea conducătorilor cînd nimeni nu visa una ca asta. A furnizat, nu întotdeauna în mod voit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sale umbre un gol imens. "Fascinați, dușmanii îl căutau și nu-l vedeau; se ascundea în propria-I glorie, așa cum leul din Sahara se ascunde în razele soarelui pentru a scăpa de privirile vînătorilor orbiți de lumină. Învăluite în flăcări arzătoare, fantomele de la Arcole, Maregno, Austerlitz, Jena, Friedland, Eylau, Moscova, Lutzen ori Bautzen i-au alcătuit cortegiul dintr-un milion de morți. Dinlăuntrul acestei coloane de foc și pară, la porțile orașelor răsunau cîteva acorduri de trompetă amestecate cu semnalele stindardului
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ajutase pe Connors să ajungă până În acel punct? Să fi fost talent, strategie sau viclenie? Să fi fost o condiție fizică ieșită din comun? În vreme ce toate au avut rolul lor, nimic n-a reprezentat un factor mai important decât dorința arzătoare a lui Connors (și efortul aferent) de a câștiga. Cu toții am fost martori Într-un anumit moment la performanța extraordinară a unui sportiv care a părut să fie mânat de voință spre victorie: un alergător de maraton care se Împiedică
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
patru căței, care mă sărbătoresc și mă amețesc cu ciripitul și lătratul lor. Mi-am găsit căsuța căptușită pentru iarnă, grație prevederii Paulinei, și biroul meu renovat, numai Îndemnuri de lucru! De aceea, ca un om cuprins de o sete arzătoare, am dus la buză cupa sacră și l-am apucat pe Ovidiu de mijloc. Care va fi rezultatul acestei lupte? Victorie sau Înfrîngere?” Victorie, desigur. Ovidiu se lasă ușor prins de mijloc. Alecsandri nu insistă, dealtfel, În această direcție. Îngrijorarea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În timp ce Tommaso rostea frazele și proiecta evoluția unei ființe încă în pântecul matern, Ludovic XIII, convins că este martorul unei minuni, simțea în acele cuvinte un adevăr furat viitorului. Ceva înfricoșător, dar se obișnuise deja cu acel om cu priviri arzătoare, înțesate de o lumină difuză și senină. Satisfacția suveranului era vizibilă, se uita la Tommaso cu recunoștință, fiul ar fi avut drept consilier un cardinal italian și tot un italian ar fi pus ordine în topografia Regatului. Se înfioră și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
chiar dacă în locuri depărtate, există încă atâta mizerie și atâta strâmtorare. Povești, povești în contra puterii, firește puse în circulație meșteșugit, dacă și un monah cult ca dvs. le dă crezare. Tommaso se întoarse spre namila aceea de om cu ochii arzători; dacă n-ar fi fost oaspete în casa acelor domni atât de prietenoși și înțelegători, poate că ar fi luat una din mese și i-ar fi trântit-o în cap acelui nemernic ce cuteza să pună la îndoială relatările
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
efect minunat. Burghezii uzează acum calcio vecchio, care e o insultă adusă ochiului, o lepră cu pretenții... se mânjesc cu el sălile de restaurant sau cocioabele în ruină. În România n-avem meșteri florentini, nici spații murale somptuoase, expuse soarelui arzător. Rezultatul e trivial. Climatul nostru reclamă var, pe un zid zdravăn, gros, fără fisură. La privește ce candoare, ce naivitate! Ioanide tîrî un fotoliu și se instală în fața unui perete, demonstrativ. Am să fac, vesti el, niște odăi pavate cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
limitată de luciditate. Cu cât vom înțelege mai bine mânia, cu atât mai rar se va manifesta ea în viața noastră. În ziua în care vom descoperi ce este mânia în toată goliciunea, în toată hidoșenia ei, în focul ei arzător, în veninul ei mortal, în acea zi vom descoperi cu uimire că am scăpat de ea (pp. 54-55). Mai mult chiar, se poate întâmpla pentru unii dintre noi ca atunci când devenim conștienți de ea, mânia să se transforme în iertare
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care-i cu mult mai înflăcărat decât focul acesta material. De asta mucenicul nu simțea văpaia aceasta din afară, pentru că înlăcea fără pricină, ci pentru că mucenica se făcuse mai întâi vrednică de ajutorul Acelu ăuntrul lui ardea focul cel tare arzător și cu vâlvătăi al dragostei de Hristos”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Varlaam, III, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 493. footnote>. În Omilia de laudă
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
a patentelor. Justiție gratuită, adică simplificarea formelor și reducerea cheltuielilor. (Asta are fără îndoială legătură cu timbrul.) Astfel, impozit funciar, accize, patente, timbru, sare, băuturi, poștă, ne lipsim de toate. Acești domni au descoperit secretul de a da o activitate arzătoare mâinii blânde a statului paralizând în același timp mâna sa aspră. Ei bine, îl întreb pe cititorul imparțial, nu e acesta infantilism, și, pe deasupra, infantilism periculos? Cum să nu facă poporul revoluție după revoluție dacă s-a hotărât să nu
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ceea ce este rezonabil și ceea ce este pueril să ceri statului. Ei nu îl vor mai copleși cu pretenții și solicitări; nu îl vor mai acuza pentru relele lor; nu își vor mai întemeia pe el speranțe himerice; și, în această arzătoare căutare a unui bine pe care el nu poate să îl dispenseze, nu vor mai fi văzuți, la fiecare decepție, acuzând legislatorul și legea, schimbând oamenii și formele de guvernământ, acumulând instituții peste instituții și cioburi peste cioburi. S-ar
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să reunească, să grupeze câteva inteligențe de elită, care s-au străduit să continue tradiția lui Quesnay, Turgot, Jean-Baptiste Say și Charles Comte. Societatea Economiștilor 65 servea ca punct de reuniune pentru acești oameni, pe care îi preocupa o dorință arzătoare de a propaga și de a face să avanseze o știință mai mult ca niciodată necesară bunăstării și odihnei umanității. Precum iluștrii lor predecesori din secolul al XVIII-lea, ei urmăreau căutarea adevărului economic, cu singurul scop de a fi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și Le Havre. Acest vechi spirit de libertate, care a produs marile reforme din '89, dar căruia excesele Terorii și reacțiunile ce i-au urmat acesteia i-au micșorat și mutilat opera mai târziu, acest spirit renăștea tânăr, vivace și arzător. Guvernul s-a emoționat un pic; dar cum propaganda liber-schimbiștilor era cu totul pașnică, cum era de altfel destul de ușor de a opune ca o contra-pondere exigențelor intratabile ale protecționiștilor, i-a lăsat în pace. Ministrul de interne, domnul Duchâtel
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
formare din Bordeaux, Lyon și Marsilia. A corespondat cu domnul Cobden, care i-a jurat o amiciție perfect fraternă. Atât de multe și de energice eforturi nu puteau să nu fie încununate de succes. Opinia publică, muncită de această convingere arzătoare, începu să se încingă la Paris tot așa cum s-a încins la Bordeaux. Asociația pariziană putu să se constituie. Bastiat a fost însărcinat să îi scrie programul. După exemplul lui Turgot, care a eliberat muncitorii de opresiunea stăpânirilor și jurandelor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]