1,519 matches
-
că această invazie brutală a bolii a avut ca prim efect obligația pentru concetățenii noștri de a se comporta ca și cum n-ar fi avut sentimente personale. În primele ore ale zilei în care hotărârea intră în vigoare, prefectura a fost asaltată de o mulțime de solicitanți care, la telefon sau adresându-se funcționarilor, expuneau situații la fel de justificate și, în același timp, la fel de imposibil de cercetat. Ce-i drept, a fost nevoie de câteva zile pentru ca să ne dăm seama că ne aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu organizarea întâlnirii în cadrul clubului de lectură, de-ai fi zis că pune la cale balul inaugural de la Casa Albă. În clipa în care a lansat invitațiile și le-a trimis tuturor câte un exemplar de lectură, Julie a fost asaltată de o grămadă de neliniști specifice tagmei prințeselor începătoare. A început să-și facă griji că prietenele ei nu vor veni la clubul de lectură decât ca să vadă cum i-a decorat Tracey Clarkson apartamentul. Îi vor „diseca“ simțul estetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Evident, trăiam atât de linștiți, atât de siguri, atât de încrezători!... Bătrâne, bătrâne! — Ai dreptate, da, ai dreptate. Și cel mai teribil este, nici nu-ți dai seama, că biata mea Elena nu poate scăpa de sentimentul ridicolului care o asaltează. Se simte ridicolă! — Dar nu înțeleg... Nu, nici eu nu înțeleg; dar asta e, se simte ridicolă. Și face asemenea lucruri, încât mă tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu, nu! Nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unei circumferințe cu rază infinită și care se închide la infinit. Deci e totuna dincoace de natural și dincolo de el. Nu e clar? Nu; e foarte obscur, extrem de obscur. — Ei, dacă-i atât de obscur, însoară-te. — Da, dar mă asaltează atâtea îndoieli! Cu atât mai bine, micule Hamlet, cu atât mai bine. Te îndoiești? Deci gândești. Gândești, deci exiști. — Da, a te îndoi înseamnă a gândi. — Și a gândi înseamnă a te îndoi și nimic altceva decât a te îndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
beau apa minerală. O jumătate de oră, nu mă deranjează nimeni. Mă simt un pic ca și cum aș fi în carantină din cauza nu știu cărei boli fatale. Puteau măcar să-mi dea niște reviste. Tonele de reviste Heat și Hello cu care m-a asaltat nonstop Trish mi-au deschis treptat apetitul pentru bârfă. În cele din urmă, se aude o bătaie în ușă și intră Ketterman. — Samantha, avem nevoie de tine în sala de consiliu. Sala de consiliu ? Hopa. Îl urmez pe Ketterman pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-și încheie pledoaria ; trebuia să se facă avocat pledant. Mă ajută să servesc somonul, după care mă îmbrățișează și-mi spune să-l sun după ce am avut timp să mă gândesc. Pe urmă pleacă și rămân singură în bucătărie, asaltată de gânduri. Am fost atât de convinsă că fac bine. Am fost atât de sigură pe mine. Dar acum... Îi aud iar în minte argumentele. Și fiecare dintre ele atinge o notă care sună adevărat. Poate că mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și blitzuri, dar nu-mi pasă. E lucrul cel mai bun pe care l-am făcut în viața mea. Au ! Fuck ! Își duce mâna la față. Asta pentru ce naiba a fost ? Ziariștii s-au strâns ciorchine în jur și ne asaltează cu întrebări, dar îi ignor. Tu mă pui în situații jenante, îi spun aproape scuipându-l. Ești un zero barat în comparație cu el. Un zero barat. Spre groaza mea, simt că ochii mi se umplu de lacrimi. Trebuie să-l găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
va fi, pozitiv sau negativ, reticent, îl va amâna, însă ce i-a alungat complet somnul timp de câteva ore a fost o idee care i-a răsărit în minte pe la miezul nopții și care, ca toate cele care ne asaltează în ceasurile moarte ale insomniei, i se păru extraordinară, magnifică, și, în cazul de față, o adevărată lovitură a unui talent de negociere demn de toată lauda. Trezindu-se după cele două ore de somn neliniștit, cât reușise trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zâmbetul; mi-a oferit țigara păcii, Înainte de a continua: — Încă mai ieri, străinătatea nu exista pentru noi, Orientul se oprea la Cape Cod. Și, dintr-odată, sub pretextul că un secol apune, iar un altul răsare, pașnicul nostru oraș e asaltat de turbulențele lumii. Trebuie precizat faptul că Întâlnirea noastră avea loc În 1899, la puțină vreme după războiul hispano-american, care ne purtase trupele nu numai În Cuba și Porto Rico, ci până În Filipine. Nicicând mai Înainte Statele Unite nu-și exercitaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i spargi, face Suze. Unde mâncați? — La Lorenzo’s. — La San Lorenzo? Cască ochii, impresionată. — Nu. Parcă nu. Doar... Lorenzo’s. N‑am mai fost acolo. — Ei, să nu uiți să comanzi șampanie, spune Suze. Și spune‑le că ești asaltată de o tonă de oferte și că, dacă te vor înapoi, să sară cu banu’. Dacă le convine bine, dacă nu, să se ducă învârtindu‑se. — Da, spun, deșurubându‑mi rimelul. — Dacă le face gaură în buget, asta e, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
corăbii Înecate, de care nu mai are nimeni nevoie. Să Începem, așadar. Luați aceste plante de lotus. Învățați să trăiți clipa care vi se oferă...) Dar se poate spăla memoria ca puntea unei corăbii? Un val de Întrebări absurde mă asaltează Însoțindu-se cu balansul mării... Dacă paradisul inițial a fost pierdut prin cunoaștere, Înseamnă că ar putea fi recucerit prin ignoranță și amnezie? Cunoscînd lucrurile ni le Înstrăinăm? Le numim pentru a le pierde? Cucerind lumea o transformăm În ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de umilințele unei văduvii apăsătoare, în sărăcie și deprimare, nu prea obișnuia să vorbească. Un băiat frumușel, cu replică iute, fusese la începuturi Tolea Voinov! Numai bun de ronțăit între colții pofticioaselor colege de serviciu. La o bibliotecă, mai întâi, asaltat de bilețele provocatoare de la cititoare. La un magazin de discuri, apoi, vecin cu cel de nasturiși cu cel de parfumerie și cu cel de lenjerie de damă. Statornicit, apoi, o vreme, în atelierul foto al Primadonei, fosta solistă, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
colorate de lumină artificialè a ecranului de calculator, la înèlțimea nasului celor doi plutind ceva că o plècintè rotundè, o tentație a cèrnii, având în vedere faptul cè amândoi sunt membri ai unui ordin cèlugèresc, Priviți tristul spectacol al omului asaltat din toate pèrțile de viciile cèrora nu le poate rezista, Bosch surprinzând foarte exact acest moment al abandonului, cănd rezistență omului slèbește, cedând! Mâna ei atingându-mi ușor umèrul, e în picioare și se apleacè, ca sè indice ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
încredere, luciditate și, deopotrivă, cu orgoliu. Ferită de obscurități și de contaminări facile, lirica Vasilicăi Ilie își proclamă propria condiție și propria rațiune de a fi: aceea de a instaura, prin cuvânt, prin metaforă, primatul purității sufletești într-o lume asaltată de clișee și impostură.Confesivă în datele ei primordiale, poezia Vasilicăi Ilie nu-și refuză, totuși, o anumită tentație a problematizării, nefiindu-i deloc străină dimensiunea reflexivă. Volumul "Reflecții" prefigurează, fără îndoială, un prag matur al poeziei Vasilicăi Ilie, anticipând
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
o vorbă. Spre ușurarea mea, Jake îmi zâmbește în stilul său inconfundabil; devine și mai atrăgător. —Trebuie să recunosc că, din când în când, era destul de plăcut. Paradoxal, uneori îmi lipsește. Ne plimbăm de-a lungul Tamisei, care curge liniștită, asaltată de pescărușii care țipă și se cufundă în apa de un verde murdar. Foarte multe avioane care vin și pleacă de pe aeroportul Heathrow zboară pe deasupra noastră. Reușesc să ignor zgomotul făcut de ele și să-l aud doar pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am cățărat pe gleznele lor îndoite, stând acolo și ținându-ne echilibrul, ținându-ne de mâini cu colegul din lateral. Probabil că au fost doar chestii banale, de bază, dar nouă ne-a plăcut foarte tare. După oră, instructorul este asaltat de cursanți care-l întreabă când e următoarea oră. Eu și Finn nu mai putem de bucurie. Ne înscriem numaidecât pentru sâmbăta viitoare. Ce distracție! zice Finn când ieșim. Îți mulțumesc că m-ai invitat pe mine, zic eu. —Glumești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
expunând privirilor jegul istoric duhnind a libertate anatomică în explozia opulențelor carnale de ambe sexe pe care străluceau belciuge și lanțuri cu totul și cu totul de aur. Când trecea Ea. Anatemizată de umbră, scuipată de ploaie, ocolită de câini, asaltată de priviri, urmărită de faruri, pândită de sus, respinsă de jos, de jur sau de împrejur, Ea trecea. Refugiul de sub castan era ocupat. Băncile, bordurile, gangurile de tranzit dintre blocuri, străzile lăturalnice (cândva degeaba), locurile de sub copertinele localurilor de stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cumpărături, se întâlneau mai mulți ca să comenteze un disputat meci de fotbal sau disprețul politicienilor. Și dintr-o dată a trecut, printre tarabe, parcări goale și chioșcuri tăcute, mașina de fum. Șoferul claxona pentru a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre care se bănuiește că nu erau din oraș. Dar ei alergau, prindeau fumul cu palmele, se întreceau în țipete, gălăgia era înghițită de fumul gros în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am cerut. Cu George nu am vorbit. Cu toate astea, era foarte bucuros. Se amăgea că are un rol important în plan, probabil. Ar fi avut un rol semnificativ dacă nu s-ar fi îngrămădit într-un colț de îndată ce am asaltat colegiul. Au plecat. Soarele stă să apună și somnul mă îndeamnă să găsesc un loc cât mai pe aproape în care să-mi odihnesc ochii și mintea. M-am dus la Ana, în spatele sălii. Dormea pe o parte, cu fața la perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de greșeala pe care o face și că se va retrage. Dar a greșit gândind astfel. Nu știa că în fruntea răsculaților era un om mai priceput ca el în arta vorbirii, cel care a devenit acum Ministru. Mulțimea a asaltat Palatul în care domnea pacea, sub îndemnul vorbelor meșteșugite ale Ministrului, și a mânjit cu sângele inocenților pereții albi ai holurilor. Auzind zarvă în Palat, Felix Amadeo a trimis pe cineva să vadă ce se întâmplă, dar a trimis și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ce presimțeau apropierea iernii nemiloase, cea care-i va lăsa să Înfrunte dezbrăcați atâtea ninsori și viscole. Ștefan Girovescu privea cu interes pădurea Mavrocordat, cea care conferă de veacuri frumusețe și măreție Împrejurimilor și un val de sentimente contradictorii Îi asalta sufletul său atât de Încercat. După ce a trecut peste momentele, zilele și anii În care moartea i se părea a fi la doi pași și chiar se Împăcase cu ideea morții ca o pedeapsă ori ca o izbăvire și după ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
iar dărnicia oamenilor se face simțită, aproape fiecare din ei scotocindu-se prin buzunare și Întinzând bănuțul mult așteptat. Orașul pare asediat. Deși e luni, deci o zi obișnuită de lucru, pe străzi e o Înghesuială infernală, iar magazinele sunt asaltate de cei care-și fac ultimele cumpărături. Antoniu se gândește la caietul În care nu a mai scris de multă vreme promițându-și că va termina În curând povestirea pe care a Început-o. Își amintește deodată, de o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spus Antoniu. Maria-Kawabata, a mai șoptit pentru sine femeia, ducând pruncul la sân. -Kawabata, vezi ce aproape sunt de tine? -Nu-mi place că locuiești În cimitir. -Oare crezi că meritam o reședință de lux, pe malul mării, Înecată În verdeață, asaltată de paparazzi, din care să aud cum se sparg valurile de țărm? -Nu e vorba despre asta, dar aș fi vrut să ai o priveliște ceva mai pământeană, măcar până termini cartea. Să nu fii influențat de atâtea Întâmplări morbide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă ducă înapoi la Cannes pentru a-mi relua pelerinajul, privesc atât insula vecină, Margareta, cât și nenumăratele bărci și iahturi, în jurul cărora înoată proprietarii sau oaspeții acestor ambarcațiuni. Parcă-mi dă senzația unei flote care are de gând să asalteze insula și să-i captureze pe călugări cu confortul și tentațiile vieții laice. Mă amuză ideea. In același timp, mă gândesc că sunt două lumi diferite, cea de pe bărci și din apă și cea a călugărilor senini și spiritualizați. Pe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
control temperatura organismului, aceasta începând să crească peste limitele normale, deși nu am niciun termometru să mi-o iau. Caniculă în atmosferă, asfaltul emană fierbințeală cu miros de gudron, iar eu încep să amețesc și parcă să iau foc. Mă asaltează un sentiment de panică pe care totuși îl țin sub control. A-mi pierde controlul acum, a intra în panică nu ar face decât să agraveze și mai mult starea ce o am. Văd înainte, nu la mare distanță, pe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]