1,397 matches
-
O ontologie a posibilului / 208 • Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime". Treptele decreației / 215. Imaginea de sub imagine / 222. O artă a imprezentării / 234 • Poetica lui Ioan Alexandru sau drumul spre ființă. Dus- întors. Adorare și contemplare / 240. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă / 252. Ce e făcut să crească / 265 • Urma fără formă și apariția deschisă în Poezia lui Petru Creția / 271 • Mircea Ivănescu sau imaginea absenței de imagine / 278 • Aurel Pantea. Poemul ca developare în negativ / 287 Partea a II
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
stratificate prin care se coboară până în "fără-de-fundul visului etern", în "negrul afund fără de vad"28. Revelarea revelatului nu apare decât pe un fond revelator: în obscuritate, în banalitate, în sărăcie, în pustie 29. Coborârea în lumea pustiită, "în vipiile marii asceze"30, este o treptată eclipsare a determinațiilor mundane. Cel care pășește "spre golul de dedesubt"31, încolăcindu-se - cum spune poetul - "pe bezna ce duce-n adâncime"32, îndeplinește un act de expiație, reducție radicală prin care ceea ce se golește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și nu știu/ că-n El sunt cum nu știe oglinda". Un drum neștiut - al necunoașterii - spre chipul nevăzut în care tot ce se creează se oglindește. Intermediul acestei transformări este locul imaginii, posibilul imposibilului. "Înaintea splendorii", conform acestei adevărate asceze estetice 85, a crea înseamnă acum a imita sau a urma decreația divină, a învăța "felul de-a fi al picăturii de apă"; a-ți apropria apropierea în virtutea distanței care îți ia vederea, a intra în retragere. Eshatologia chipului se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de slava invizibilului ca de lumina ochilor, ci începe să slăvească în cuvânt, să înțeleagă ce se arată în imaginea care orbește și vorbește. În momentul acesta începe povestea graiului. În acest moment se naște poetul"43. Imnele bucuriei, de la asceză la kerygmă Imnele bucuriei sunt expresia conjugată a celor două stări: bucuria extatică a adorării și îndoita bucurie, creatoare, a contemplării; dar și ilustrarea poetică a trecerii typos-ului spre prototip sau a naturii vizibile spre natura invizibilă a imaginii. O
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pustiită, smerită în "umila neființă". Ce se poate vedea, ce se arată pe pragul cel mai de jos al drumului care apleacă vederea, al unui peisaj care pleacă din vedere? Nimic decât bucuria aspră care inundă ochiul smerit 69, nimicul ascezei care golește umplând: Nu mai văd nimic de bucurie", "Doar înghețăm pe drum de bucurie./ Cad scorburi mari de aur peste noi", "Izvorul pururi însă pur/ Și neîncepută pururi bucurie/ Acestea ochiul meu vedea"70. Ceea ce se prefigura discret în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vederea. Nevăzutul vorbește, se arată în chipul vizibil al Logosului: "Venit-ai în sfârșit, te-ai arătat/ Sub formă de grai, ai apărut/.../ Vorbește cineva. El grăitorul, spune/ El nopții, grăiește El și mă transmută/ Din înțelesul meu obișnuit"87. Asceza iluminatoare a vederii deschide rostirea, "vederea cuvântului"88, mărturisirea și invocarea, chemarea fără de care rămânem în nevedere, "căci nu-i nimic, căci nu-i decât/ Iluminare orbitoare", "căci nu mai este decât cel ce arde"89. Cum se vestește întoarcerea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Aici, pe pragul ultimului, a începe pune posibilul înălțării. Vederea se curbează până la limita de jos a vizibilului pentru a intra pe orbita unui alt orizont. Poemul Așteptând 88 propune scena acestei detente, complementară retragerii din poemul discutat anterior. După asceză, extazul, dar el nu e cu adevărat revelator decât în asceză, în despuierea radicală de orice imagine fenomenală. Ceea ce nu înseamnă că exterioritatea se defenomenalizează în favoarea unei percepții numenale care ar scruta adâncul, altfel insondabil. Am văzut că interioritatea însăși
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
curbează până la limita de jos a vizibilului pentru a intra pe orbita unui alt orizont. Poemul Așteptând 88 propune scena acestei detente, complementară retragerii din poemul discutat anterior. După asceză, extazul, dar el nu e cu adevărat revelator decât în asceză, în despuierea radicală de orice imagine fenomenală. Ceea ce nu înseamnă că exterioritatea se defenomenalizează în favoarea unei percepții numenale care ar scruta adâncul, altfel insondabil. Am văzut că interioritatea însăși a eului nu mai are natura unui subiect coagulant, fibra unui
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o petrece cu îndatoririle față de schit și de ucenici, noaptea copie cărți la lumina opaițului și confruntă traduceri. Doarme doar trei ore pe noapte. Mănâncă o dată în zi. Nu consumă niciodată nici o formă de băutură alcoolică. Respectă un regim de asceză și muncă pe care și l-a impus cu o disciplină neiertătoare și de la care nu s-a abătut toată viața. Are mereu în inimă și pe buze Rugăciunea lui Iisus care îi dă putere. Chiar și așa, cu eforturi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Din acest moment și până la moarte, Paisie va fi stareț de mănăstire, păstor de suflete și cărturar neobosit. În foarte scurt timp, organizează la Dragomirna o obște de tip athonit, având drept scop principal progresul monahilor pe calea înduhovnicirii, prin asceză, comuniune în Sfânta Liturghie și, mai cu seamă, prin rostirea neîntreruptă a Rugăciunii lui Iisus. Aici, scrie Așezământul de la Dragomirna în care, în optsprezece capitole cu tot atâtea puncte distincte, sunt limpede formulate toate obligațiile călugărilor trăitori în mănăstire, precum și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
călugări cultivați, copiști,eliniști, slavoniști de elită, o adevărată echipă de lingviști care avea să constituie nucleul Școlii de Traducători de mai târziu de la Neamț. Paisie însuși muncește enorm. Ziua și-o dedică ucenicilor, noaptea cărților. Urmează același program de asceză fantastică deprins la Athos. Ucenicii, și ei, sunt cu totul absorbiți nu numai de rugăciune, ci și de muncă. Scutită de taxe, mănăstirea se întreține singură, lucrându-și ogoarele, viile, vânzând lucrul de mână al monahilor. În plus, obștea monahală
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a icoanelor și arta gravurii în acest material. Este perioada unei vădite maturizări a tânărului de aproape nouăsprezece ani, maturizare care se petrece într-un spațiu în care istoria se întâlnește cu legenda, iar practica religioasă este ridicată pe culmile ascezei celei mai aspre. În acest spațiu de impresionante rezonanțe petru toată spiritualitatea slavă de răsărit, Petru/Platon își va consuma ultimul episod de viețuire pe pământul Ucrainei natale, aici va culege culorile ultimei amintiri despre această țară. Primul lucru pe
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
funți. Uimitoare este acuratețea descrierii și abundența de detalii care revin în amintirile autorului, la o distanță de jumătate de veac după întâlnirea cu acești oameni. Desigur, ceea ce au ei în comun, afară de datele biografice individualizante, este depășirea limitelor omenescului, asceza trupească dusă la extrem. Este o formă aparte de jertfă pentru Dumnezeu, pe care autorul nu o comentează în nici un fel, simțind însă nevoia să-i facă loc, în șirul unei povestiri, atât de învolburate de evenimente. Este galeria sa
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Peșterilor. Printre rânduri transpare un sentiment de copleșitoare încântare în fața naturii, a peisajelor vrâncene admirate de pe vărful munților Carpați, care îi vorbesc tânărului monah despre frumusețea lumii și despre un anume tip de desăvârșire care se petrece cu totul în afara ascezei umane. Pustnicul Onufrie este el însuși un personaj de basm: chipul înțeleptului sfătuitor, retras în vârf de munte și în deplină izolare, pentru a fi mai aproape de natură și de Creatorul ei este foarte des întâlnit în basme. Și întocmai
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
înrâurirea spirituală a influenței athonite. Călugărul trăitor în deplină izolare, purtându-și singur de grijă și îndeletnicindu-se doar cu rugăciunea, citirea Cărților Sfinte și cu rucodelia întreaga zi, impunându-și tăcerea desăvârșită și odată cu ea regimul celei mai aspre asceze, este de altfel, un model de import, pornit din pustia Egiptului în veacul al treilea și ajuns până la noi pe ruta Sinai, Anatolia, Athos, Bulgaria. Este probabil și motivul pentru care, înțelegînd prin discuțiile cu ceilalți monahi și stareți întâlniți
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tenacității”. Cu multă vreme în urmă, pe un vârf de munte, într-o chilie, trăia un călugăr ortodox. Printre pietrele de pe munte creștea un pom, care, datorită lipsei de apă, s-a uscat. Călugărul avea un ucenic. Ca exercițiu de asceză, bătrânul călugăr i-a cerut ucenicului său să ude pomul uscat. Și ucenicul, cu smerenie și credință, a început să ude pomul, dimineața și seara. Zi de zi, un an, doi ani. După doi ani, ucenicul a venit la călugăr
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
și despre care te poți întreba în mod legitim dacă sunt citite sau văzute vreodată de cineva. Aceste documente regretabil de inutile, care ignoră judecata de valoare și mărturia personală, escamotează orice retorică plasând-o sub statistică. La capătul unei asceze morale și lingvistice ușor neliniștitoare, "onusienii" reușesc să ocolească până și în conversațiile lor private calificativele, chiar și calificările, în beneficiul procentajului, al mediei și al curbei lui Gauss. Îi mai poți recunoaște și după uniforma lor, cămașă imaculată și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
istorice ale locului: pe la 150 î. Hr., un grup de rigoriști face secesiune, părăsește Templul, lăsându-l în mâinile fariseilor considerați a fi laxiști și prea elenizanți, pentru a merge să găsească sfințenia în deșert (abținere de la orice plăcere carnală, sărăcie, asceză). Membrii grupului iau cu ei și o însemnată cantitate de texte sacre. Această comunitate de rezistenți, foarte ierarhizată, avea în fruntea ei un judecător, un fel de Mesia avant la lettre. Erou imaginar sau personalitate reală? Nu cumva creștinii făceau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
exerciții menite să dezvolte energia interioară: exerciții fizice (gimnastica) întrucît și acestea fac apel la voință și exerciții morale (de la exercițiile simple de punctualitate și tăcere, la altele mult mai complexe și mai greu de executat, cum sînt exercițiile de asceză și de manifestare a unor sentimente altruiste). În procesul educației se trece de la exerciții efectuate la inițiativa educatorului, la exerciții practicate autonom. "Disciplina școlară pe care trebuie s-o adoptăm" scria Foerster "constă în a obișnui pe copii să se
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-și atinge scopul: inducerea ideii că Părinții Deșertului nu erau atât de "sfinți" pe cât credem noi, ba mai mult... Se dorea să se arate slăbiciunea trupului acolo unde ea era de fapt învinsă de voință și de Duh, de adevărata asceză călugărească. Nici un cuvânt în această conferință savant-scandaloasă despre păcat și greutatea sa. Spre final, atât eu cât și Père Jean eram mulțumiți, dar fără a ști prea bine de ce; simțeam instinctiv că Sfinții Părinți sunt inatacabili, ieșiseră victorioși din această
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
zeu, un zeu care suferă, totuși nu mai puțin zeu cîtă vreme e liber și nu regretă răspunsul dat sfinxului. Dar În mijlocul suferințelor sale triumfă umanitatea noastră. În zadar corul Îl deplînge. Orbirea sa nu e atît o sentință, cît asceză. În momentul acela a văzut clar Înlăuntrul său. Singura sa revoltă rămîne acceptarea. Altfel ar Însemna că nu se mai poate suporta, or, grandoarea lui e să repete calm „Socot că totul e bine”. Căci pentru el libertatea este a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mod instantaneu, plin de forfota contradictorie și de prezența multiformă a vieții Înseși. Acest fapt este, desigur, un handicap În lumea noastră grăbită, avidă de clasificări facile și nesfârșite comparații. Nu putem decât bănui, din paginile cărții prezente, prin ce asceză constantă și prin ce suferințe a putut trece Andrei Șerban pentru a rămâne neabătut pe propria sa cale, care a derutat și derutează mulți critici de teatru și operă. Andrei Șerban se autocalifică drept „eclectic“, adoptînd semnificația din limba engleză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să le privim, cum să le privim. Fără îndoială că o bună parte din frumusețea lor ne scapă din cauza aceasta. Divina Commedia, Tristram Shandy, Faust sunt asemenea opere, care nu se revelează și nu pot fi absorbite decât după o asceză preliminarie (o inițiere tehnică) și după ce unghiul prin care trebuiesc contemplate a fost bine precizat” (Insula lui Euthanasius, București, 1943, pp. 210-211 și 288 ; tot ce citez aici, făcând trimitere la acest volum, citisem cu mult înainte în Revista Fundațiilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
înlăuntrul lor. Ca înțelegere și informație, sfera lui Eliade era incomparabil mai cuprinzătoare, iar ca putere de interpretare mergea mult mai profund. La Ralea cultura nu însemna studiu, ci „lecturi” (cum ̀ mi reproșa Noica mie), adică voluptate, nu și asceză. La Eliade, și studiul și „lecturile” acopereau teritorii foarte ̀ ntinse și foarte felurite, iar voluptatea și asceza făceau casă bună. În privința calității, cred că se poate releva un plus în avantajul lui Ralea (fac rezerva aceasta gândindu-mă și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mergea mult mai profund. La Ralea cultura nu însemna studiu, ci „lecturi” (cum ̀ mi reproșa Noica mie), adică voluptate, nu și asceză. La Eliade, și studiul și „lecturile” acopereau teritorii foarte ̀ ntinse și foarte felurite, iar voluptatea și asceza făceau casă bună. În privința calității, cred că se poate releva un plus în avantajul lui Ralea (fac rezerva aceasta gândindu-mă și la câteva din romanele lui Eliade) ; calitatea e și un efect de limitare. Schimbând (dar schimbând negreșit) ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]