1,443 matches
-
descrierile călugărului Las Casas, fervent apărător al băștinașilor, privind cea de a doua călătorie, aflăm: "Veștile despre excesele comise de creștini, contrar legilor naturale și umane, se răspândiră în toate regatele, provinciile, satele și regiunile. Aceste vești groaznice, înspăimântătoare, despre asprimea, neînduplecarea, cruzimea, firea neliniștită și nedreptatea oamenilor nou veniți, care se cheamă creștini, înfiorau fără excepție pe toți oamenii simpli. Fără să-i fi văzut încă pe creștini, erau scârbiți de ei și nici nu doreau să-i vadă, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
avea nimic de dorit din câte visăm. La revedere, mamă dragă, vă sărut cu dragoste și vă iubesc cu dor. Fata ta Sabina](Ibidem, pp. 246- 248.) știri bune și rele Știrile deveneau mai bune pentru noi, simptomatice după slăbirea asprimii germanilor. Aghiotantul colonelului de la etapa Brănești veni la Lia pentru a-i transmite știri de la Vintilă, din Iași, spunând că toți sunt sănătoși, cerându-i, în schimb, o scrisoare deschisă. Noi bănuiam că venise vreo scrisoare netransmisă și ne îndoiam
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
jigni opiniunea publică decât ar măguli-o, și rugă pe rege să-l dispenseze de acest rol subaltern și să cedeze mamei. Regele mulțumi și, probabil, își arătă nemulțumirea cuscrei sale, căci aceasta chemă pe dr. Cantacuzino, dar cu o asprime la care nu era obișnuit, îi porunci să asiste pe doctorul englez. Soțul meu era pe atât de voluntar în fond, pe cât de mlădios în formă; îi răspunse numai cu o voce dulce: „Ceea ce nu am putut face pentru suveranul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
treburilor gospodăriei lor. Într-adevăr, rămas fără tovarășa de viață, poetul se izolase în camera sa de lucru. Astupase până și soba cu cărți, se supusese unui regim sever de austeritate, a trăit până la sfârșitul zilelor fără de foc, indiferent de asprimea iernilor. Lăsa încăperea în dezordine, ducea o viață de pustnic, rămas în tovărășia plantelor și a viețuitoarelor de cameră - un șoricel, un păianjen, o broască țestoasă etc. - pe care le ocrotea cu mare grijă, parcă cu afecțiune. Alexandru Oproescu care
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Voiculescu, om la șaptezeci și patru de ani, deși legea prevedea că celui care a împlinit vârsta de 60 de ani nu i se aplică o astfel de pedeapsă, a cunoscut în chip nemijlocit, timp de patru ani, rigorile și asprimea vieții de pușcăriaș. Deși scriitorul nu a prea vorbit familiei sau cunoscuților despre anii recluziunii, informațiile despre viața lui la închisoare nu au lipsit. — După arestare, am fost ținut timp de un an la penitenciarul din Ploiești. Cred că era
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
aleasă și un spirit cultivat greu de aflat printre ceilalți ofițeri superiori - [fiind] singurul, aproape, cu care am putut sta de vorbă despre lucruri clare, de o permanentă actualitate și folos amândurora. Agoniseala lui din cărți nu te incomoda prin asprimea și lipsa ei de geluială, cum se Întâmpla cazul cu alți ofițeri superiori, care, având bunăvoință pentru lecturi, sunt numai dificili la acea asimilare fără tapaj[ul] sau ostentați[a] proprii semidoc tului, formațiunea lor intelectuală fiind ca și cum „tăiată“ de la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și a fiicei acesteia, arhitecta - amândouă de o natură atât de deo sebită de a celorlalte trei surori Înfrățite În același destin și trebuind, odată și odată, să lase loc mai departe [a]celora mai bine pregătite decât ele pentru asprimile și compromisurile acestei vieți. Sunt lucruri pe care le-am cunoscut la vremea lor și În intimitatea lor și al căror ecou trist l-am găsit apoi În Jur nalul intim ținut de scriitoare și descoperit sub căpătâiul roșu aprins
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
milă și cu dragoste la eforturile mamei, încurajând-o necontenit. Așa, Rozalie, așa! Împinge, Rozalie! Bine! Foarte bine! Bine, doamna Rozalia, bine! Acuma! Împinge! Acuma! Și strigau, și țipau, și urlau la mama ca doi țărani care-și îndemnau cu asprime și nădejde telegarii să scoată pe drum uscat căruța încărcată cu lemne înnămolită în știoalna din pădure. Și cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la unison și se zbăteau și se opinteau cu atâta foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
punea în joc o importantă forță castratoare. Domnul Gribben dorea să-l reediteze pe Twain scoțându-i cuvintele „negru“ și „sclav“ din cărți. O schimonosire, o scalpare identitară pe care sper că opinia publică din America o va trata cu asprime și o va respinge. Și tot e bine că Alan Gribben s-a mărginit la Twain. Dacă își întorcea privirile spre Anglia, cred că nici Defoe nu mai era în siguranță. A.R. Mă întreb: oare americanii vor de adevăratelea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a vedea lucrurile". Din nefericire, eforturile sale nu sunt apreciate pe măsura ideilor exprimate în paginile ziarului său. Când a venit la conducere bolșevicul de Ion Iliescu, m-am lămurit" Ciornei consideră că este de datoria lui să critice cu asprime indiferența parlamentarilor, incompetența multora dintre funcționarii publici, hoția, corupția, abuzul, șantajul și toate celelalte racile ale societății. Demersurile sale nu sunt luate în serios, "înainte de '89 trimiteam scrisori la CC al PCR, în care criticam anumite stări de lucruri de la
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
prins citind n-a fost Penel, ci Atanasiu... Ești sigur? insist nedumerit. Cum te văd... Aș fi jurat! conchid eu cu o rămășiță de uimire și de neîncredere. Căci vezi: una din circumstanțele care m-au făcut să dezaprob întotdeauna asprimea foștilor noștri profesori e tocmai aceasta, că lucrul s-a petrecut într-o oră de desen și nu la cursul a cine știe ce materie principală (ceea ce-i micșorează sensibil gravitatea). Apoi, trimiterea cazului tău în judecata conferinței, o explicam perfect punând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai ales visele, în care mă revedeam copil, în anii de școală, torturat de grija unei teme nefăcute, a unei lecțiuni neștiute sau a altor datorii neglijate, "scos la lecție", nevoit să recunosc că "n-am preparat...", mustrat cu rece asprime, rușinat, umilit... Când mă trezeam din coșmarurile aceste, inima mea bătea cu putere și fruntea mi-era rece. Și ce ușurare pentru sufletul meu, când îmi dădeam seama că totul nu fusese decât un vis! Totul!... * La epoca aceea, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
schimba însă ceea ce nu stătea în puterea cuiva să schimbe. După mine unul, trecerea la liberali, care a survenit șase sau șapte ani mai târziu, n-ar trebui privită ca o prea mare nenorocire și nici judecată cu prea multă asprime. La timpul când s-a produs, ea intervine mai curând ca o întâmplare fatală și întrucâtva fericită. Fatală, pentru că nota intelectuală care o domină și prezența în rândurile conducătorilor ei a tot ce generația de atunci avea mai distins și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iașii?" ca și cum ideea că orașul acesta, inundat de liniște și de sunete de clopote, e pe punctul de a-și da sufletul, ar fi un lucru ireductibil și care n-ar mai putea suscita nici o îndoială. * Mulți judecă Iașul cu asprime și dispreț. (Spunând "Iașul", înțeleg de fapt pe ieșeni). Un cititor al meu, care semnează "Un bucureștean", mi-a adresat, nu prea de mult, o scrisoare provocată de un articol al meu despre Iași. "D-voastră, îmi spune anonimul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și consacrat. Nu era încă el însuși; era pe cale de a deveni; era numai Cesar Vraja (frumos nume; sunător, impresionant, bine ales!); era deci în prima fază, de chrisalidă, a existenței sale. De aceea a judecat gluma noastră cu așa asprime. Căci ne-a judecat cu asprime, cu pasiune, cu violență. Iată raportul în întregime. Autorul îmi va ierta indiscrețiunea pe care o fac. (Căci e o indiscrețiune să dai publicității o lucrare în privința căreia autorul ar avea serioase rezerve de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
însuși; era pe cale de a deveni; era numai Cesar Vraja (frumos nume; sunător, impresionant, bine ales!); era deci în prima fază, de chrisalidă, a existenței sale. De aceea a judecat gluma noastră cu așa asprime. Căci ne-a judecat cu asprime, cu pasiune, cu violență. Iată raportul în întregime. Autorul îmi va ierta indiscrețiunea pe care o fac. (Căci e o indiscrețiune să dai publicității o lucrare în privința căreia autorul ar avea serioase rezerve de făcut. Și nu se poate ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Antisemitizmul trăiește mai ales afectiv, ca pasiune, ca antipatie, ca repulziune. Doctrina lui (când se face cunoscută uneori, când încearcă a se face cunoscută), nu e decât o apologie a acestor tendințe afective, o legitimare a lor. O justificare a asprimei cu care sunt tratați cei care nu pot fi iubiți. Fecunda scriitoare și jurnalistă franceză Gyp (sub adevăratul ei nume, contesa de Martel de Janville) spunea odată de demult (nu-mi mai aduc aminte cu ce ocaziune), pentru a explica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
toate problemele, deloc neglijabile. Ceea ce voia să lase în urma ei i se păreau nimicuri în comparație cu ceea ce exista în interiorul ei. Se simțea ca un câine singur, îmbătrânit înainte de vreme, care-și linge rănile. Sufletul îi ardea mocnit ca un rug funerar. Asprimea din tonul bărbatului o făcea să devină crispată mai ales atunci când el venea acasă la ore târzii și-l auzea zicând: ,,Vă omor eu pe toți! Dacă nu vă mai omoară alt drac, nu vă mai omoară nimeni! Îți mănânc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o țeapă în inimă. Voi scăpa de această traumă, dar pentru el va fi întotdeauna prea târziu să mai revină în viața noastră. Nu făcu nici un efort să își ascundă supărarea. I se adresă lui Nicky de sus și cu asprime în glas: - Cine este persoana cu care îți faci semne pe sub masă? Mă crezi așa de proastă? Crezi că nu am văzut, nu am simțit cât de ridicoli sunteți? - Tot geloasă ai rămas? - Văd cu ochii mei ce se întâmplă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să-i iau mâna lui Luke, dar el nu are nici o reacție. Dumnezeu știe la ce s-o fi gândind. — Luke... poate există vreo explicație... Hai s-o lăsăm baltă. — Dar... — Am zis s-o lăsăm. Glasul lui are o asprime care mă face să mă crispez. A fost o zi lungă și grea. Hai să mergem acasă. ULTIMUL TESTAMENT LĂSAT DE REBECCA BLOOMWOOD EU, REBECCA BLOOMWOOD, întocmesc, fac public și declar acest document ca fiind Ultimul meu testament legal. UNU
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
arta vizuală românească <endnote id=" (910)"/>. Legături primejdioase Este evident faptul că o relație erotică Între, de exemplu, un țăran român și o „ovreică nebotezată” putea să aibă loc mai mult În taină. Vechile pravile românești interziceau sau descurajau cu asprime „mestecarea de sânge”, care se producea prin „Împreunarea cu o jidoavcă” <endnote id="(39)"/>. „Nu se cade pravoslavnicului să se Împreune cu femeia eretică”, prevedea Pravila lui Matei Basarab de la jumătatea secolului al XVII-lea <endnote id=" (52)"/>. În cazul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lipsa de demnitate de care dădeau dovadă evreii din Țările Române : „Nimic nu-i supără [pe evrei] ; nici o vorbă nu-i descurajează, nici o insultă nu-i atinge. Ei primesc cu umilință sau cel puțin În tăcere observațiile cele mai aspre, asprimile cele mai simțitoare și câteodată cele mai nedrepte” <endnote id="(109, p. 113 ; 816, p. 307)"/>. Scriind În aceeași epocă despre mila pe care i-o insuflă evreul - „această ființă degradată și rătăcitoare, alungată de pretutindeni, vârându-se și plictisind
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la raport, însă de fiecare dată, cu un sec „Marș în front”, continua să nu vadă revolta mea interioară! Repet încercarea de a ajunge la raportul companiei. Tăcere din partea lui, încrâncenare și disperare din partea mea! Nu mai puteam îndura această asprime cazonă, ce mă desființa ca om. După o ultimă și disperată încercare de a ieși pe cale ierarhică la raportul companiei ca for imediat superior, când locotenentul instructor m-a trimis la loc cu același sec „Marș în front!”, am replicat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
imagine care corespunde cu imaginea lui Gheorghe. „Este evident, adaogă medicinistul. De aceea, criminalul pro- priu-zis, luat ca tip, are brațele peste măsură lungi și picioarele prea scurte, fruntea îngustă și turtită, occiputul tare dezvoltat ; chipul lui de o caracteristică asprime și bestialitate, bătătoare la ochii deprinși ; e un rudiment de om : e, cum am zice, fiara, care de-abia de curând a reușit să stea numai pe labele dinapoi și să-și ridice capul în sus, spre cer, cătră lumină
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pune intenționat sub ochi, să-l vedem, pentru că mărcile unei personalități noi se recompun în acest text aparent anodin al cărui relief stilistic este ignorat de către „domnul Georgescu”. „Domnule Ministru, Sănătatea mea prea delicată nu-mi permite să mai suport asprimile de tot felul ale serviciului. Vă rog dar respectuos să binevoiți a-mi primi demisia din postul ce ocup la acest onor minister. Binevoiți etc. „ELEUTHERIU POPESCU”. Scrisoarea este adresată ministrului și nu directorului complet ignorat în ecuația ierarhică, însă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]