1,573 matches
-
destul de avansată, pentru a trece la asaltul definitiv. Și, desigur, nimeni dintre voi, nu-și face vreo iluzie în legătură cu sensul și importanța anumitor evenimente la care suntem martori... Chiar și pentru Acțiunea Catolică este valabil proverbul, de a nu-și astupa urechile la lecțiile și avertismentele istoriei. Aceasta, până în zilele noastre, nu ne dă nici un exemplu al vreunui popor, ori al vreunei țări, care, după ce s-a rupt de Biserica și de cultura catolică, să-și mai fi revenit vreodată integral
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
amorțit, căci probabil i se administrase un narcotic - fu dat jos din trăsură și așezat în groapă, apoi unul dintre cazaci îi aplică revolverul pe tâmplă și trase. Trupul se prăvăli. Pământul fu aruncat deasupra cu niște lopeți, groapa fu astupată, pământul fu bătătorit cu picioarele, apoi, cu aceeași grabă, convoiul porni înapoi. în tot timpul acestei operațiuni, care a putut dura vreo jumătate de ceas, am stat pitulat de teamă ca să nu mi se destăinuiască prezența prin vreo mișcare. Căci
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lui I. Caragiale. Reprezentarea piesei, datorită stăruințelor lui Vasile Alecsandri, care e membru în Comitetul Teatrului, provoacă un scandal general. Aproape toți criticii, toate penele competente, toți oamenii de teatru, toți oamenii de gust înalță mâinile la cer și-și astupă urechile ca să nu mai audă. Claymoor scrie în l’Indépendance Roumaine: „A l’Opéra la salle est superbe, [c’est] une vraie serre. Les loges apparaissent comme des jardinières d’où se dressent les fleurs les plus ennivrantes. Dans les
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
marele George Topârceanu care, impresionat de acest aspect, între cele două războaie mondiale, poposind la Vaslui: „Oricât noroi va fi fost pe ulițele târgului Vaslui la sfârșitul secolului al XIX lea și începutul secolului al XX-lea, acela nu putea astupa urmele pașilor lăsate de marile personalități ale literaturii, culturii, artei și științei românești în trecere prin vechiul oraș moldovenesc.” Nu cred că exagerăm dacă extindem perioada evocată de Topârceanu și includem aici și personalitatea profesorului Teodor Pracsiu care viețuiește pe
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
publice, casele în care locuiau, în special, majoritatea populației. Am spus era fiindcă în prezent orașul Galați a suferit cea mai mare demolare. Valea a fost rasă și umplută cu clădiri înalte, care toate seamănă între ele, care opresc privirea, astupă orizontul, nu mai vezi decît un zid, fără grație, de o tristă uniformitate. În schimb, partea de pe deal, a fost lăsată să putrezească, să se ruineze ca și cum casele, grădinele, străzile sînt și ele burgheze și trebuie să dispară. 4 Tatăl
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
fi dus cu trenul la un spital din Galați. Linia de cale ferată Tecuci - Galați de pe malul stîng al Siretului era utilizată numai noaptea. Trenul nu avea decît vagoane de marfă și nu purta nici o lumină. Coșul de la locomotivă era astupat ca să nu se vadă scînteile. Nimeni nu avea voie să fumeze. În întunericul nopții, se auzea numai zgomotul roților trenului pe șinele de fier și șuieratul gloanțelor inamice care zburau pe deasupra trenului cînd nu-l nimereau în plin. Era trenul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
în acel moment), făcea un cazan de supă, răcituri și friptură. Tata se ocupa de băutură. Procura o damigeană de vin și câțiva litri de țuică. Când mama avea mai mult timp disponibil făcea bere. O punea în sticle, le astupa bine cu dopuri de plută și le așeza pe ciment în beci, la răcoare). Mi-amintesc că pentru căratul gunoiului de grajd pe ogoarele noastre s-au prezentat peste douăzeci de gospodari cu carele pregătite. După ce încărcau bine gunoiul, părinții
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
soarta sa, fără să dea vina pe alții pe guvern, pe destin, pe familie. Lumea se schimbă începând cu o vorbă bună. Să căutăm cuvintele bune, iar dacă sunt rare și nu prea dăm de ele, cel puțin să ne astupăm urechile la cele rele. La noi nu vom vedea niciodată o știre la televizor prin care să ni se anunțe că au înflorit cireșii, la japonezi se poate. Observațiile sale sunt pertinente pentru că-așa cum sugerează și titlul sunt „culese
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
bolnavi. El le amin tea de păcatele lor grele și multe, cerându-le să se pocăiască până nu era prea târziu. Îi silea pe toți să fiarbă apa Înainte de a o bea și, cu de la sine putere, Îi puse să astupe un mare număr de fântâni pe care le declară otrăvite și blestemate de Belzebut, amenințându-i cu flăcările iadului pe cei care ar fi Încercat să mai ia apă din ele. Diavolul și slugile sale trebuiau Închiși acolo, să aștepte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a făcut nimănui nici un rău. De ce să cadă osânda și pe capul ei? Ce fel de om al Bisericii este cel ce osândește la pedeapsa veșnică un prunc Încă din pântecele maicii lui?! — Taci, copila mea, i-a răspuns monseniorul astupându-i gura cu palmele. Biserica n-are nici un amestec aici. și Dumnezeu cu atât mai puțin. La mijloc sunt interese și ambiții care nu-ți sunt străine. și trebuie să recunoști că ai trăit În păcat cu monarhul nostru, care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întrebă Bodo. Nu știu, tinere domn. Poate da, poate nu. Oricum mă gândesc că nu trebuie trecută cu vederea o asemenea răsu flătoare prin care nemernicii ar putea scăpa. — Fratele Ulrich are dreptate, spuse Conrad. Poate că tunelul a fost astupat Între timp. Dar nu trebuie scăpat din vedere că cei doi ticăloși l-ar putea folosi. Frate Ulrich, du-te cu oamenii mei și arată-le ce trebuie să vadă. Apoi așteaptă În tabăra mea până se isprăvește totul, nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și să așteptăm? Așteaptă, așteaptă, răspunse Bodo tremurând de nerăb dare. Trebuie să aflăm unde anume dau treptele. Altfel tot nu ne folosește că le-am descoperit. O piatră mare, pe care numai un uriaș ar fi putut-o urni, astupa puțul. Îi chemară și pe ceilalți să pună umărul, dar piatra nu se clinti. Trebuie să se poată deschide altcumva, șopti tânărul. Altfel cei doi n-ar fi putut trece nici ei pe aici... Își trecu cu băgare de seamă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o constituie așa numitul pemmican, obținut din fâșii de carne uscată la soare, sau la fum, până se Întăreau. Era apoi pisarea, până se făcea pulbere fină, asezonată cu diferite condimente. Conservarea avea loc În burdufuri de piele de bizon, astupate la gură cu grăsime de bizon. Exemplu din care se poate vedea că nevoia Îl Învață pe om. Dar a venit și tragedia bizonilor. Nici nu se putea altfel. Milioane de bizoni trebuiau să cedeze locul omului. Când Lincoln a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
torturați deținuți din Gherla (el a scăpat de Pitești, întrucât nu era student), iar Mihai Livinschi descrie unele dintre schingiuirile la care a fost supus de către Murărescu: îl lega cu mâinile la spate, îi punea ochelari confecționați din cârpă, îi astupa urechile, îi punea câte o lingură sau două de sare în mâncare și nu-i dădea apă să bea, punându-l să facă gimnastică. A mai încercat să folosească tot ca metodă, legând de țeava dela calorifer o cratiță spartă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din colț în colț. Și atunci de ce să complice și mai tare situația ? V.A. : PĂi, tocmai asta mi se pare ciudat. După ce ai obți‑ nut un parlament cu o majoritate covârșitoare, de ce să mai provoci represiunea asta ? Doar ca să astupi gura presei, a opiniei publice, ca lumea să se sperie, să omori în fașă opoziția politică ? A.M.P. : Cred că au fost provocatori care au generat vio‑ lențe. Și pe acești provocatori îi văzusem deja în ianuarie și pe 18
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lucru este că acest credit preferențial, de regulă, e neperformant. Adică din el nu se vor întoarce banii cu care să refaci ciclul de creditare din care trăiesc băncile... Și toată gaura aia, ca și gaura de la FNI, a fost astupată tot din bugetul statului și deci de către contri‑ buabili. Din numărul extrem de mare, exagerat de mare de taxe și impozite. În aceste găuri în bugetul statului, făcute de corupția crescândă de la an la an, vedem de ce, din acest buget, încet-încet
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
mpăratu'”, dar ne limităm la ultimele două strofe: ...” Dar vreme e deatunci, feciorii tatii, Și ia ascultă... Iar e jale-n țară... Ce-i asta, Iancule, de gem din greu stejarii? Ascultă!... Parcă Morții buciumară! Hei, greai țărâna ce ne-astupă gura Și grea-i durerea ce străbate leatu! Ascultă! Te așteaptă iarăși Morții ...Mai du-te, Iancule, o dată la 'mpăratu' (C.L. Cărți și reviste, din Revista Bucovina nr.4/1943) * „...Singura revistă străjerească deschisă exclusiv preocupărilor de creație literară a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
vreo cîteva zile înainte pe Em. V., fost avocat și profesor, bun cunoscător de latină și greacă, trimis în judecată pentru a fi redactat ordinul de zi "Vă ordon, treceți Prutul" (...) Doi dintre deținuți, complici, trec în dreptul vizetei, s-o astupe. S-ar putea în orice clipă să vină gardianul să se uite, dar acum cînd celulele, pe rînd, sînt scoase la plimbare ori aduse înapoi, e puțin probabil. La repezeală dar cu acea iscusință preoțească unde iuțeala nu stînjenește dicția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și „absurdul” secol XX, care a fost teatrul unei recăderi În barbarie În mijlocul unor state și populații ce au dovedit, nu o dată, amețitoare vârfuri de cultură și civilizație. 5 Față de spaima de moarte sunt câteva atitudini, „reflexe”, „soluții” posibile: Îți astupi ochii și o ignori, dovedind un sănătos bun-simț, aș zice chiar un „simț practic” În cel mai Înalt grad, după deviza: - La ce naiba să-mi torturez creierii cu ceva ce nu pot rezolva?!... Când va veni, n-are decât, să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
biroul cu sabia și am localizat celularul. L-am rugat pe Robby să țină sabia de lumină până când am format 911. Robby se uita fix la pistolul meu. Asta l-a făcut să-și închidă strâns ochii și să-și astupe urechile cu palmele. Arătarea începu să se izbească de ușă. - Iisuse Hristoase, am strigat eu. Loviturile deveneau tot mai frecvente. Ușa se încovoia spre noi. M-am uitat speriat în jur. M-am repezit la fereastră și am deschis-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
e impacientată bine - așteaptă de aproape zece minute. Când își manifestă nemulțumirea, nemțoaica îi răspunde că a înțeles că nu se grăbește și că preferă să consulte mai în detaliu meniul. Urmează o tiradă furibundă a scriitoarei finlandeze, care își astupă cu dosul palmelor un râs ușor isteric. Continuă să vorbească și după ce nemțoaica „a alergat” să-i aducă mâncarea. Și când mănâncă, Anita continuă să comenteze „nesimțirea” nemțoaicei. Cred că exagerează, iar răbufnirea ei de durată mă surprinde. E doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
act unic care îi unește încă o dată pe acești oameni vii și mândri și le dă o statură în fața istoriei și a propriului lor destin. Să fie tirania, orice tiranie, tirania „în sine”, o piedică atât de gravă încât să astupe toate izvoarele, să frângă toate pârghiile creației și voinței umane?! Dacă e așa, cum se explică uriașa, inegalabila școală de filozofie, literatură și muzică care a apărut în statele, în ducatele germane ale secolului al XVIII-lea și al XIX
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu mai multă ușurință adevărul ei prim. Apărarea imunitară numită integrism, alergia la contact și încă și mai mult la grefă joacă cu cărțile pe masă. Pecinginea fanatică e mai grea de eradicat. Poți închide ochii și gura, îți poți astupa urechile, te poți ține cu mâinile de nas, dar nu-ți poți sustrage pielea contactului. Dacă extremismul religios afectează societățile asemenea unei boli de piele, maladia cea mai misterioasă și mai rebelă la tratament, cunoscută de medici sub numele de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
soc și tot atâta mintă. Se ține la soare 10 săptămâni. Apoi se mai adaogă 2 oca de oțet. Se strecură și se așează în sticle bine astupate. Rachiu. Pune într-o sticlă de rachiu nou 5-6 picături de amoniac, astupă și tulbură tare. Acidul din rachiu se neutralizează și rămâne un gust foarte bun. Sos de tomate. Fierbe într-o căldare tomate coapte. După ce vor fierbe bine, trece-le prin sită, ca să le alegi de coajă și de sămânță. Sosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pune-l într-o tingire în care de mai înainte se găsește 1 litră de zahăr la fiecare ocă de sos; adaogi sare, piper, cuișoare și fierbe până ce se îngroașă ca o povidlă. Atunci se pune în cutii și se astupă bine. Ca să nu încolțească cartofele, le pui în pod la începutul primăverii într-o pătură subțire. Ca să cureți garafe pune în ele o mână de cartofe tăiate mărunt, rotund, și cu apă, zbate până ce se curăță sticla. Chip de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]