3,106 matches
-
versurile sale au fost, la rândul lor, traduse îndeosebi în franceză, fiind prezente în mai multe antologii. I s-au acordat numeroase premii, între care Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1996, 2000), premii ale revistelor „Poesis” (1996), „Convorbiri literare” (1999), „Ateneu” (2000), „Tomis” (2002). Cu pronunțate note autobiografice, trilogia romanescă a lui S. reface universul sordid și mutilant psihic al unui uriaș combinat de utilaj greu, de fapt un lagăr de reeducare pentru cei care îndrăznesc să cârtească împotriva comunismului, dar
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
Pontica (1992), la „Tomis” (1993-1999) și redactor-șef la „Amphion” (din 1999). Debutează cu poezie la revista școlară „Zări albastre” în 1968, iar editorial în 1974, în volumul colectiv Caiete de poezie, publicat de Editura Eminescu. Mai e prezent în „Ateneu”, „Cronica”, „Contrapunct”, „Luceafărul”, „Familia”, „Tribuna”, „România literară”, „Contrafort” ș.a. I s-au decernat Premiul revistei „Tribuna” (1986) și Premiul Filialei Dobrogea a Uniunii Scriitorilor (1995). În romanul de debut Matei și Eva, apărut în 1985, doi adolescenți descoperă lumea labirintică
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
Sandu, cu o schiță publicată în ziarul „Înainte” din Bacău (1955). Prima carte, romanul La marginea orașului, îi apare în 1962. De-a lungul timpului a colaborat la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „România literară”, „Ateneu” ș.a. Atât romanele lui S. - La marginea orașului, Presimțirea zăpezilor (1967), Anotimpul posibil (1970), Sângele unei vârste (1973), Grăuntele de grâu, când cade pe pământ (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Blocul de marmură (1975), Șansa (1977), Despărțirea (1981), Gemenii
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
Probleme de cinematografie” (1951-1953), profesor de estetică la Institutul de Teatru din București (1953-1959), șef al secției de artă și cronicar dramatic la „Contemporanul” (1954-1969), din 1969 până în 1992 este titularul cronicii dramatice la „România literară”. Colaborează și la „Astra”, „Ateneu”, „Cronica”, „Familia”, „Ramuri”, „Teatrul”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. Pentru publicul larg se face cunoscut cu rubrica „Poșta veselă”, pe care o susține ani de-a rândul în cadrul emisiunii „Unda veselă” la Radio București. A scris scenarii radiofonice, pentru filme de
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
George Bacovia, I. Peltz, Liviu Rebreanu și îngrijește ediții din operele lui Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Mircea Streinul ș.a. De asemenea, coordonează colecția „Biografia unei capodopere” de la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Pe lângă mai multe premii ale unor reviste („Ateneu” în 1994, „UNU” în 1995, „Convorbiri literare” în 1998 ș.a.), i s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Incursiuni în literatura actuală (1994). Studiile, eseurile, schițele bibliografice, meditațiile, recenziile cuprinse în Diferența specifică trasează aria tematică și indică formula exercițiului
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
obligatorie să devină o realitate în România”, un grup de intelectuali, între care P. S. Aurelian, C. Esarcu, Em. Bacaloglu, Theodor Aman, Petre Ispirescu, B. P. Hasdeu, Ștefan C. Michăilescu, Gh. Sion ș. a., are inițiativa creării societății și decide organizarea, la Ateneul Român din București, a unei adunări de protest împotriva proiectului de buget al învățământului. C. Esarcu evidențiază în discursul său că proiectul „lovește în mod grav instrucțiunea și dezorganizează acolo unde nu o izbește direct”. În fața valului de proteste, guvernul
SOCIETATEA PENTRU INVAŢATURA POPORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289767_a_291096]
-
înființate alte școli la București, Bârlad, Focșani. O lege votată de Adunarea Deputaților în 1881 recunoaște că școlile S. pentru Î.P.R. sunt egale cu cele ale statului. Alături de școli, societatea găsește numeroase forme de educație specifice diferitelor vârste (grădinițe, atenee populare etc.). Ministerul Instrucțiunii Publice din guvernul lui Lascăr Catargiu hotărăște în 1872 desființarea școlilor normale. În fața acestei situații se trece la un amplu program de acțiuni, menit a bara aplicarea hotărârii oficiale. Au loc acțiuni de protest, se redactează
SOCIETATEA PENTRU INVAŢATURA POPORULUI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289767_a_291096]
-
publicație apărută la Iași, bilunar de la 24 ianuarie până la 1 octombrie 1927, ulterior lunar de la 15 decembrie 1927 până în mai 1930, în 8 iunie 1931 și de la 15 iunie până în septembrie 1939, având subtitlul „Foaie de propagandă culturală scoasă de Ateneul Popular Tătărași”, devenit în seria din 1939 „Foaia Regionalei Fundației Culturale Regale «Principele Carol»”. Director: C. N. Ifrim, redactori: G. C. Răcoare, Petru Chirica, Gh. Chirițescu. S.M. are un program de „mobilizare a conștiințelor românești, de întărire a frontului misionarilor
SOLIA MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289780_a_291109]
-
de la Universitatea „Babeș-Bolyai”, își ia licența în 1969. Face parte din cea dintâi grupare a revistei „Echinox”. Publică primele versuri în 1966, la „Steaua”, unde va fi redactor (1971-1988). Mai colaborează cu poezie, proză și traduceri la „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Familia”, „Ateneu”, „Viața românească”, „România literară” ș.a. Debutează editorial în antologia colectivă Eu port această ființă, apărută în 1972, iar primul volum de autor îl constituie culegerea de „poeme istorice și alte poeme” Apărătorii (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca). La sfârșitul
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]
-
la Casa Memorială „Otilia Cazimir” din Iași. În 2001 face o specializare în muzeologie la București. Debutează în 1986, cu versuri, la „Convorbiri literare”, iar editorial cu volumul Poeme, apărut în 1995. Colaborează, de asemenea, la „Cronica”, „Dacia literară”, „Poesis”, „Ateneu”, „Luceafărul” ș.a. I s-au acordat Premiul revistei „Poesis” (1990), Premiul revistei „Luceafărul” (1992), Premiul revistei „Ateneu” (1993), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1995). S. propune o poezie în care livrescul, apropiat de paradigma modernistă, câteodată chiar de sorginte suprarealistă
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
în 1986, cu versuri, la „Convorbiri literare”, iar editorial cu volumul Poeme, apărut în 1995. Colaborează, de asemenea, la „Cronica”, „Dacia literară”, „Poesis”, „Ateneu”, „Luceafărul” ș.a. I s-au acordat Premiul revistei „Poesis” (1990), Premiul revistei „Luceafărul” (1992), Premiul revistei „Ateneu” (1993), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1995). S. propune o poezie în care livrescul, apropiat de paradigma modernistă, câteodată chiar de sorginte suprarealistă, se combină cu radiografii fruste ale îndoielilor existențiale. Pe fondul unor sonorități aparte, care însoțesc o vizualizare
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
științe naturale și chimie mai întâi la Siretu și Mărgineni, apoi în orașul Bacău. În 1977 își ia doctoratul în filosofie la Universitatea din București, cu teza Determinare și structură în genetica modernă. La Bacău se numără printre inițiatorii revistei „Ateneu”. Aici publică proză și susține rubrica „Cronica literară”. Supus, pentru început, interdicției de semnătură, recurge la pseudonimul ce îi va însoți cariera scriitoricească. În 1966, după reabilitarea politică, va figura ca redactor-șef adjunct al publicației, iar între 1969 și
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
ce îi va însoți cariera scriitoricească. În 1966, după reabilitarea politică, va figura ca redactor-șef adjunct al publicației, iar între 1969 și 1977 va fi desemnat director al Teatrului „G. Bacovia” din Bacău, ulterior întorcându-se în redacția de la „Ateneu”. Debutează cu versuri în ziarul băcăuan „Luptătorul” (1947), unde va face parte și din redacție (1948-1950). Colaborează la „Contemporanul”, „Tribuna”, „Era socialistă”, „Revista de filosofie”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Familia” ș.a. Va înființa săptămânalul politic „Eveniment” (1990-1993) și va contribui
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. În 1995 beneficiază de o bursă de studii la Arhivele Vaticanului. Colaborează cu cronici literare, eseuri, note de călătorie la „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Astra”, „Ateneu”, „Dacoromania” (Freiburg), „Apostrof”, „Orizont” „Literatorul”, „Caiete critice”, „Viața românească”, „Minerva” (Bistrița), „Telegraful român” (Sibiu) ș.a. Redactează studii introductive, prefețe, postfețe pentru ediții din scrierile lui Al. Vlahuță, Tudor Arghezi, Octav Botez, George Lesnea ș.a. Debutează editorial în 1972, cu antologia
SANGEORZAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289470_a_290799]
-
la Editura Ion Creangă și ziaristă la „Curierul național”. Debutează cu versuri în „România literară” (1971) și editorial cu placheta Totem în alb (1973), premiată de Uniunea Scriitorilor. Scrie articole de critică literară și culturală în „Pagini bucovinene”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „România literară”, „Vatra” ș.a., în 1996 fiind premiată pentru jurnalism cultural de Uniunea Scriitorilor. Ca poetă, S. se remarcă de la început prin maturitatea scriiturii și construcția sigură a versului, „prin bogăția și diversitatea lexicului” (Laurențiu Ulici
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
Bacău. Va fonda revistele „Teatrul românesc” (1997-1998) și „Cartea” (2001), în 2003 devenind director al ediției băcăuane a cotidianului „Monitorul” și director al Editurii Casa Scriitorului. Din 2002 conduce Filiala Bacău a Uniunii Scriitorilor din România. Debutează cu proză la „Ateneu”, în 1969, iar editorial cu piesa Ovidiu la Tomis, în volumul colectiv Teatru. Din creația dramaturgilor amatori (1979). Prima carte personală, Jocul de dincolo de ploaie, îi apare în 1985. Începând din 1973 i s-au reprezentat mai multe piese de
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
economică a țării. Pensionat în 1899, spre sfârșitul vieții se stabilește la Iași. Format într-o ambianță în care prestigiul lui Gh. Asachi mai avea încă înrâurire, S. debutează, ca elev, în ultima clasă a Academiei ieșene, cu versuri la „Ateneul român” (1860). A mai scris la „Steaua Dunării” și „Românul”. În articole el atacă o seamă de chestiuni politice, juridice, economice, religioase (în „Biserica Ortodoxă Română”), culturale. Cunoscător al mai multor limbi vechi și moderne, încearcă să detecteze „origenele unor
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
revistei „Cum vorbim” din 1949 și, în aceeași perioadă, scrie versuri, pe care însă nu le publică. Debutul editorial are loc în 1958, cu monografia G. Topîrceanu. Viața și opera. Colaborează, de-a lungul timpului, la „Adevărul literar și artistic”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Jurnalul literar”, „Limbă și literatură”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Scrisul bănățean”, „Secolul 20”, „Steaua”, „Synthesis”, „Tânărul scriitor”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a., precum și la publicații din Râmnicu Sărat, Buzău
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
și „Amfiteatru” (articolul Integrarea poetică). Cea dintâi carte, Introducere în opera lui Miron Costin, îi apare în 1976. Mai colaborează cu note, însemnări, cronici literare, studii, eseuri și interviuri la „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Astra”, „Ateneu”, „Argeș”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dialog”, „Echinox”, „Tribuna”, „Steaua”, „Transilvania”, „Secolul 20”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista română”, „Viața românească” ș.a. Filatelist pasionat, participă la expoziții organizate în țară și peste hotare, e prezent în publicațiile „Filatelia”, „L’Écho
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
redactor la Editura Tineretului, redactor-șef la „Renașterea română” (1994-1995) și, din 1998, redactor-șef adjunct la „Cetatea culturală”. Își face debutul cu poezie la „Almanahul literar”, în 1954. Colaborează la „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „România literară”, „Tribuna”, „Viața românească”, „Ateneu”, „Contemporanul” ș.a., semnând și cu pseudonimele S. Cerna și S. Coryll. Primul volum al lui S., Manuscris, publicat în 1962, una din puținele culegeri rezistente ale „obsedantului deceniu”, amintește energia lui Nicolae Labiș prin sinceritatea și prospețimea cu care tratează
SCOROBETE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289570_a_290899]
-
1991 și 2002 este inspector de limba și literatura română în cadrul Inspectoratului Școlar al Municipiului București. Își susține doctoratul în 1999, cu teza Reviste literare conduse de Mihail Dragomirescu între 1895-1935. Debutează în 1973, la revista „Orizont”. E prezent în „Ateneu”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Cronica”, „Ecart”, „Jurnalul literar” (București), „Jurnalul literar” (Onești), „La Tazlău”, „Litere”, „Luceafăr nou” (Viena), „Luceafărul”, „Lumea militară”, „Manuscriptum”, „Mitropolia Olteniei”, „Orizont”, „Revista arhivelor”, „Revista de istorie și teorie literară”, „România literară”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Tomis
SCURTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289586_a_290915]
-
Academiei Române. Ș. a fost unul din poeții români cei mai citiți în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Membru al societății Junimea din 1868, s-a bucurat de aprecierea favorabilă a lui Titu Maiorescu. Debutase în 1861 la „Ateneul român”, colaborând apoi la alte reviste și ziare, precum „Convorbiri literare”, „Albina Pindului”, „Literatură și artă română”. Lirica sa este preponderent erotică. Emoțiile sunt mereu aceleași și derivă din încântarea poetului aflat pururea în fața „amorului”. Dar la Ș. cultul iubirii
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
anterior redactor-corespondent al cotidianului „România liberă” (1991-1994) și redactor la „Flacăra” (1994-1995). Debutează în 1980 la revista „Familia”, iar editorial cu volumul Duminica realului, apărut în 1984. Inițiator al revistei „Continent” (1999), e prezent, de asemenea, în „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Ateneu” ș.a. Ca artist plastic, participă la mai multe expoziții. I s-au decernat Premiul Fundației Culturale a Bucovinei (1994, 1998, 2003), Premiul pentru poezie haiku (Japonia, 1996), Premiul pentru jurnalism cultural al Ministerului Culturii (1998) ș.a. S. scrie o poezie
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
Corbul cu pene de aur (1897). SCRIERI: Din pana suferinței, București, 1888; Novele, București, 1890; Poezii, București, 1890; Veronica Micle. Viața și operile sale, București, 1892; Feciorii și fiicele noastre, București, 1896; Inteligența femeii, București, 1896; Patru conferințe ținute la Ateneul Român, București, 1896; Corbul cu pene de aur, București, 1897; ed. București, 1935; Mozaicuri, București, 1897; Schițe din Târgoviște, București, [1899]; La Columna lui Traian, Roma, 1899; Schițe și amintiri din Italia, București, 1900; Calvar, București, 1901; Mirza, București, 1904
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
naștere este Dumitru. După ce urmează Școala Normală din Călărași (1921-1927), devine învățător și director de școală la Mârzaci, județul Orhei (1927-1939), redactor la „Cuvânt moldovenesc” (1938-1939), „Albina”, „Căminul cultural și școala țăranului” (1941-1947), „Viața Basarabiei” (1942-1944). A fost director al Ateneului Popular „Al. I. Cuza” din București (1948-1952) și al Căminului Cultural „Ștefan Gheorghiu” (1953-1956). Debutează cu versuri în 1927, la revista „Brazda” (Călărași), sub pseudonimul Dumitru Octav Sargețiu, care din 1945, an când e și primit în Societatea Scriitorilor Români
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]