3,288 matches
-
pâine integrală. Până și Julia, pe care, în mod normal, poveștile cu copii o plictiseau de moarte, aștepta continuarea cu nerăbdare. Iar Milly a scuipat până și ultima bucățică de pâine. Ba chiar una dintre îmbucăturile cele mai mozolite a aterizat în poala lui Jenny! —Uraaaa! Ce fată ca lumea! Julia a început să bată din palme încântată. —Aș fi dat o căruță de bani numai ca să văd fața babei! Susan s-a încruntat cu o expresie dezaprobatoare. Nu, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
apropie de o hartă mare a regiunii fixată pe peretele hangarului. — Nu, spuse. Nu vreau să vă întoarceți în erg, ci să mă duceți la adevăratul „pământ pustiu“. Dacă socotelile mele sunt exacte, au ajuns deja în pustiu. Am putea ateriza acolo? Cei doi bărbați se priviră; era clar că nu le surâdea deloc propunerea. Aveți idee ce temperatură e în pustiul acela? — Bineînțeles, răspunse. Nisipul poate ajunge la optzeci de grade la amiază. Și știți ce înseamnă asta pentru niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Nisipul poate ajunge la optzeci de grade la amiază. Și știți ce înseamnă asta pentru niște avioane vechi și prost întreținute ca ale noastre? Probleme cu răcirea motorului, turbulențe, goluri de aer necontrolabile și, mai ales, de aprindere... Am putea ateriza, bineînțeles, dar riscăm să nu ne mai luăm zborul niciodată. Sau să explodăm când facem din nou contactul - făcu un gest ce se voia definitiv. Eu refuz. Era clar că tovarășul său îi împărtășea punctul de vedere. Totuși, Razman insistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
căutăm? — Da, încuviință cel ce conducea discuția. Am auzit zvonuri, dar astea sunt problemele politicienilor, în care n-ar trebui să fim amestecați noi, militarii. Tăcu și apoi arătă spre hartă cu un gest larg. Dacă mi se ordonă să aterizez în orice punct din acest deșert pentru că suntem în război sau ne-a invadat inamicul, aterizez fără să stau o clipă pe gânduri. Dar nu ca să-l vânez pe Abdul-el-Kebir, pentru că sunt convins că Abdul-el-Kebir nu mi-ar cere niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care n-ar trebui să fim amestecați noi, militarii. Tăcu și apoi arătă spre hartă cu un gest larg. Dacă mi se ordonă să aterizez în orice punct din acest deșert pentru că suntem în război sau ne-a invadat inamicul, aterizez fără să stau o clipă pe gânduri. Dar nu ca să-l vânez pe Abdul-el-Kebir, pentru că sunt convins că Abdul-el-Kebir nu mi-ar cere niciodată ceva asemănător. Locotenentul Razman înțepeni și, fără să vrea, aruncă o privire discretă spre mecanicii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nici musulman. N-avea bogății, nici Dumnezeu, / Nici convingeri, nici adevăr. N-avea nici lege, nici principii. / În lumea asta sau cealaltă, un așa curaj cine l-a avut? Spunând acestea, Își reaprinse țigara de foi, gânditor. O scânteie minusculă ateriză pe barba lui, o alungă cu un gest deprins. Și reluă: Încă din copilărie, am o uriașă admirație pentru Khayyam, poetul, dar mai cu seamă filozoful, gânditorul liber. Sunt uluit de succesul lui târziu În Europa și America. Vă imaginați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
culc În aceeași Încăpere cu „surorile” mele, să le sărut fruntea, eram cu toții apărați și puternic legați de plăsmuirea adopției. Alții decât mine ar fi crezut că li se Întindea o capcană prin acel spectacol. Eu eram, dimpotrivă, Îmbărbătat. După ce aterizezi pe o planetă a femeilor, să fii pe cale să Înnozi, din lenevie, din promiscuitate, o legătură trecătoare cu una dintre cele trei gazde, să te trudești, Încetul cu Încetul, să le ocolești pe celelalte două, să le Înșeli vigilența, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din tabăra noastră. Deja salvele tovarășilor săi reîncepuseră să secere primele rânduri ale asaltatorilor. Ofensiva Își pierdea elanul, atacatorii au dat Înapoi, s-au sfătuit zgomotos. Se regrupau pentru o nouă Încercare, când un bubuit zgudui cartierul. Un obuz tocmai aterizase În mijlocul răsculaților, provocând un măcel urmat de o debandadă. Apărătorii Își Înălțară atunci puștile strigând: „Machrute! Machrute!” - Constituție! De cealaltă parte a baricadei, se zăreau zeci de trupuri căzute. Howard șopti: — Arma mea e În continuare la fel de rece, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o dată culoare. După aceea a zburat în oraș, l-a înșfăcat pe tovarășul de guler, l-a ridicat și l-a pus pe brațul său stâng, apoi a încordat bicepsul, încât tovarășul s-a pomenit aruncat în aer și a aterizat, cu chiu cu vai, pe celălalt braț. Superman s-a jucat așa de câteva ori până când tovarășul s-a făcut alb ca varul la față și a trebuit să vomite. Pe urmă l-a apucat iar de guler și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să încasezi chiriile cu bâta de baseball. Eu nu pot nici una, nici alta, așa că ne urcăm în avion și plecăm acasă.” Toni a tăcut și s-a dus să bea o tărie. Noi ne-am urcat în avion. ÎNTOARCEREA Am aterizat la Belgrad și de acolo am luat trenul spre casă. „Or să ne creadă securiști, ai să vezi”, a spus tata când ne apropiam de gară. „Doar ei și nebunii vin înapoi.” Spunând asta, zâmbea. Mama nu zâmbea nici un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aveau cele mai mari atuuri în fața fetelor de calitatea întâi din oraș. Fetele stăteau să privească lângă câmpul de zbor, în spatele îngrăditurilor de la margine, câte două sau trei, purtau fuste subțiri de vară și își țineau picioarele strâns lipite. Când aterizau, piloții făceau uneori manevre riscante, ca să le impresioneze și, să nu-ți vină să crezi, ele chiar se lăsau impresionate. Noi, cei de la radiocomunicații, eram firește în dezavantaj, căci cum ai putea să impresionezi cu scheme de montaj și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Pădurea norvegiană Capitolul întâi Aveam treizeci și șapte de ani și uriașul Boeing 747 în care mă aflam se pregătea să aterizeze pe aeroportul din Hamburg, străbătând plafonul gros de nori. Ploile reci de noiembrie pătrunseseră până în inima pământului, făcândul să arate mohorât, echipajul de la sol era înfofolit în pelerine de ploaie, pe acoperișul plat al aeroportului era arborat un steag, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
echipajul de la sol era înfofolit în pelerine de ploaie, pe acoperișul plat al aeroportului era arborat un steag, o reclam\ la BMW atrăgea și ea atenția - întreg peisajul părea luat dintr-un tablou flamand. „Iar Germania“, gândii eu. După ce a aterizat avionul, beculețul ce anunța „fumatul interzis“ s-a stins și de undeva, din plafon, a început să se reverse o melodie caldă, care mă înfiora ori de câte ori o auzeam: era o variantă orchestrală a Pădurii norvegiene a formației Beatles. Întotdeauna mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
urmez o școală de elită. Așa se întâmplă cu cei care au note mari în școala primară. Profesorul le bagă părinților în cap că un copil cu note mari trebuie să-și continue studiile la o școală renumită. Așa am aterizat aici. Șase ani de gimnaziu și de liceu 1 care nu mi-au făcut nici o plăcere. Nu-mi doream decât să scap de școală, era singurul lucru la care mă gândeam zilnic. Și am luat diplomă de merit pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trebuie să se pună capăt unui asemenea sistem. Asta era credința mea și de aceea le puneam întrebări. Aveam dreptate? — Aveai. — Ipocriții naibii! Nu se gândesc decât la cuvinte pline de emfază cu care să le impresioneze pe fetele proaspăt aterizate în facultate dar, de fapt, nu-i preocupă decât cum să își bage mâinile sub fustele lor. Și când ajung în anul IV, se tund scurt și își caută de lucru la firme ca Mitsubishi, TBS, IBM sau Banca Fuji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o spaniolă foarte curată. Au revoir, le mai strigă În franceza sa exemplară. Toți Începură să ragă și să mîrÎie În dialectul leilor africani. Apoi leul cel bun se Îndepărtă În cercuri tot mai Înalte și se Îndreptă spre Veneția. Ateriză În Piazza și cu toții fură Încîntați să-l revadă. Se Înălță pentru o clipă și-și sărută tatăl pe ambii obraji și văzu că picioarele cailor erau Încă ridicate, iar Basilica era mai frumoasă ca un balon de săpun. Campanila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ochi, se confesă tatăl. Și acum unde te duci, fiule? — La barul lui Harry. — Transmite-i salutările mele lui Cipriani și spune-i că o să trec și eu zilele astea să-mi achit nota. — Da, tată, spuse leul cel bun aterizînd ușor și mergînd pe cele patru labe spre barul lui Harry. Nimic nu se schimbase la Cipriani. Își găsi acolo toți prietenii vechi. El Însă era puțin schimbat În urma călĂtoriei În Africa. — Un Negroni, signor barone? Îl Întrebă domnul Cipriani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vremea prea urîtĂ. — Mi-aduc aminte. — Ai o memorie bună azi, spuse ea. SĂ nu exagerezi cu chestia asta. — Îmi pare rău că n-ai mai ajuns să zbori pînĂ la Zanzibar, Îi răspunse el. Pe plaja aia se putea ateriza foarte bine. Puteai să decolezi sau să aterizezi pe ea foarte ușor. — Putem merge oricînd În Zanzibar. Nu te forța să-ți aduci aminte de prea multe lucruri Într-o singură zi. Vrei să-ți citesc ceva? GĂsim mereu cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
memorie bună azi, spuse ea. SĂ nu exagerezi cu chestia asta. — Îmi pare rău că n-ai mai ajuns să zbori pînĂ la Zanzibar, Îi răspunse el. Pe plaja aia se putea ateriza foarte bine. Puteai să decolezi sau să aterizezi pe ea foarte ușor. — Putem merge oricînd În Zanzibar. Nu te forța să-ți aduci aminte de prea multe lucruri Într-o singură zi. Vrei să-ți citesc ceva? GĂsim mereu cîte ceva ce n-am citit În New Yorker-ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu sînt doctor. Dar cred că o să se facă bine. Două scule pe bascule. Și nu s-au descurcat cu juma’ de buletin Ăla. — L-ai văzut cînd a sărit pe fereastră? — Sigur. Adică l-am văzut imediat după ce a aterizat pe șine. — Și l-ai recunoscut? — Nu, nu l-am recunoscut din prima. Cum crezi că l-a Înjunghiat, doctore? — Trebuie să-i fi sărit În spate. — Da’ de unde o fi făcut rost de cuțit? — Habar n-am, spuse tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
soarele apunea, tot mai multe treceau În zbor, erau albe și zburau Încet, cu picioarele lungi Întinse În spate. — Se Întorc la cuiburi. Au mîncat În mlaștină. Uită-te cum frînează cu aripile și-și Întind picioarele alea lungi ca să aterizeze. — O să vedem și ibișii? — Uite-i. Oprise mașina și pe deasupra mlaștinii peste care se lăsa Întunericul văzură ibișii bătÎnd ritmic din aripi și aterizînd pe altă insulă din apropiere. — Înainte se opreau mult mai aproape. — Poate-i mai vedem mîine-dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mîncat În mlaștină. Uită-te cum frînează cu aripile și-și Întind picioarele alea lungi ca să aterizeze. — O să vedem și ibișii? — Uite-i. Oprise mașina și pe deasupra mlaștinii peste care se lăsa Întunericul văzură ibișii bătÎnd ritmic din aripi și aterizînd pe altă insulă din apropiere. — Înainte se opreau mult mai aproape. — Poate-i mai vedem mîine-dimineață. Vrei să pregătesc ceva de băut, dacă tot ne-am oprit? — SĂ bem ceva, dar mergem mai departe. Aici ne omoară țînțarii. Niște țînțari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mâncat ouă cu șuncă. Nici nu îndrăzneam să ne uităm unii la alții. Vanessa n-a coborât deloc. N-am mai văzut-o toată ziua. Baby n-a dormit în camera noastră și, din câte mi s-a spus, a aterizat în camera lui Vijay și a lui Stewart. Nu știu dacă s-a petrecut ceva acolo, dar cei doi se laudă întruna de atunci. —Eh, se lăudau ei, până le-am spus eu că sunt homosexuali inhibați, care abia așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trebuie să mă împingi mai tare! Cad! Vocea mea sună sugrumat, pentru că stau cu capul în jos, așa că practic trebuie să răcnesc ca să mă audă. —Încerc... Nu-i adevărat, nu mă împingi destul de tare... Of! Mă înclin spre spate și aterizez în picioare, foarte frustrată. —Ți-am zis eu! îi spun, stând în picioare, cu mâinile în șolduri. Nu mă pot echilibra decât dacă mă împingi înapoi. Mi-e frică să nu te împing prea tare, zice Finn, uitându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să-i dai un punct de echilibru stabil. Va trebui să te hotărăști cât de tare s-o împingi, dar dacă nu îți dai seama, mai degrabă trebuie să împingi mai tare, pentru că în felul ăsta, când va cădea, o să aterizeze în picioare, și nu pe tine. —Ți-am zis! mormăi eu. —Ți-am zis! mă maimuțărește Finn, supărat. Perfect! zice instructorul, dându-mi drumul la picioare. Excelent! Toată lumea atenție aici... Cum stau eu aplecată, văd cum se adună toți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]