1,822 matches
-
un fast impresionant Palatul, a trecut din nou ceva vreme și administrația din Republica Umanistă Vandana s-a văzut obligată, în ciuda crizei economice, să treacă la o nouă restaurare generală. (Celor care au cârâit, pretinzând că în momente de mare austeritate nu se cuvine să bagi o jumătate din bugetul țării în așa ceva, purtătorul de cuvânt al Guvernului le-a răspuns că mai toate marile construcții din istorie s-au înălțat în ciuda vieții dificile a poporului și a dat exemple piramidele
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
stă la baza religiei protestante avea să-i determine pe oameni să vadă în reușita materială concretizarea unei voințe divine. Pe de altă parte, refugiul în muncă constituia un derivativ al angoasei provocate de o religie destul de dură. În fine, austeritatea valoriza mai curînd economisirea decît consumul, favorizînd acumularea de capital. Pentru puritanul protestant, spre deosebire de catolicul medieval, bogăția nu este condamnabilă decît dacă ea e risipită într-o viață de păcat. Ceea ce pentru Weber reprezenta confesiunea protestantă în formarea capitalismului, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
disperată, discreționară și fără nici o legătură cu știința economică. Milton Friedman se răsucește în mormînt. Situația a scăpat oricărui cotrol democratic, bîntuie anarhia și haosul. Deci întreg Occidentul a ales această cale în mod neoficial, în timp ce politicienii săi vorbesc despre austeritate, despre sacrificiile stagnării etc. Suntem în mîinile unor plutocrați fără scrupule, zăpăciți cu ajutorul mass-mediei și lipsiți de orice perspectivă mai bună. Această spirală infernală acționează ca o gaură neagră ce ne înghite avuțiile, sănătatea și multe, multe vieți nevinovate. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ori, și Spania, nu mai spun de Grecia, Germania, Rusia, Ungaria sau România. Și exemplele pot continua. Un faliment e ca o febră puternică ce ajută entitatea respectivă să învingă virusul. Viața continuă. Problema e că, după atîtea măsuri de austeritate, va ieși lumea în stradă. Istoria nu a epuizat sacul cu revoluții. Dar asta nu ar face decît să grăbească prăbușirea. De ce nu se poate însă declara un moratoriu asupra datoriilor, sau o insolvență parțială ? De ce nu se încadrează creditul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
vorbește pe mai multe voci, perfidul Albion se îndepărtează, Franța degenerează, iar Germania singură nu va rezista. Mai sunt problemele cu Rusia, cu Turcia, cu Africa ș.a.m.d. Uniunea Europeană are în față trei scenarii posibile : fie ani grei de austeritate teutonică, fie ani grei de inflație ridicată după "modelul" italian pre-euro, fie ani grei de stagnare, după "modelul" japonez. Iar în toți acești ani, indiferent de scenariu, are de făcut reforme structurale în mai toate domeniile. Cel mai greu se
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
de către experți, pe piețe. Dezbaterile de cafenea și vituperările parlamentare mai au doar un rol minor ; forțele economicului știu să le ocolească. Apoi, contează talia economiilor : s-a putut constata cum țărilor mici li s-au cerut severe planuri de austeritate pentru a li se acorda noi împrumuturi, în timp ce atunci cînd a țipat Spania s-au găsit 100 de miliarde euro peste noapte. Nu mai spunem de Italia. Principiul "E prea mare ca să-l lăsăm să se prăbușească" se aplică astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cunoscutul economist american, pe baza teoriilor economice consacrate, analizează cauzele, conduita piețelor, reacțiile factorilor politici și încearcă să propună, cu o anumită disperare, soluții salvatoare, ce țin și de apelul la adevăr, credință, cunoaștere, realism și pragmatism. Adversar cunoscut al austerității, Krugman îndeamnă la acțiune "cu orice cost". El cere întoarcerea la economia reală, cu "claritate intelectuală și voință politică", raportul dintre politic și economic fiind în mod evident alterat, cere reducerea șomajului, adresîndu-se direct celor implicați în acest marasm : politicieni
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
necesară și instrumentele necesare pentru a pune capăt acestei depresiuni, crede autorul, lansînd o carte-manifest în care pledează pentru întoarcerea la valorile fundamentale, la politici conectate la realitate, în adevăr și cu curaj, în detrimentul lăcomiei politicianismului și ale politicilor de austeritate ale economismului. Ei bine, apare firesc întrebarea : de ce nu se întîmplă toate astea ? Aproape că ni se sugerează faptul că nu se dorește... Și acum, ce facem ?", se întreabă dezarmant autorul. A cunoaște cauzele nu înseamnă întotdeauna a intui și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cunoștințele pe care le avem, rămînem antikeynesieni crispați cu orice preț, am uitat învățăturile istoriei și concluziile analizei economice, mai ales decidenții au uitat, servindu-ne un meniu plin de prejudecăți politice și ideologice. Același Keynes spunea că "momentul pentru austeritate e perioada de avînt înfloritor, nu cea de scădere economică". Acum e momentul ca statele să cheltuiască, pînă cînd sectorul privat va reporni mașinăria. Autorul se dezvăluie astfel, din nou, ca un neokeynesian ce se pronunță împotriva paradigmei dominante, neoclasice
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
un fast impresionant Palatul, a trecut din nou ceva vreme și administrația din Republica Umanistă Vandana s-a văzut obligată, în ciuda crizei economice, să treacă la o nouă restaurare generală. (Celor care au cârâit, pretinzând că în momente de mare austeritate nu se cuvine să bagi o jumătate din bugetul țării în așa ceva, purtătorul de cuvânt al Guvernului le-a răspuns că mai toate marile construcții din istorie s-au înălțat în ciuda vieții dificile a poporului și a dat exemple piramidele
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
deci România pregătită să facă față presiunilor de competitivitate din zona euro? 1) În ce privește rata inflației, suntem cam cu două puncte peste nivelul de referință cerut. Să spunem că ne-am putea apropia, dar asta presupune, în continuare, politici de austeritate, dobînzi mari, rezerve minime obligatorii ridicate și performanțe reale în producția autohtonă de bunuri și servicii, ca și un curs supraevaluat, ce poate descuraja exporturile. 2) În ce privește deficitul bugetar, obiectivul este ca și atins, trebuind doar menținut; 3) Și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
alte daune. Băncile centrale au adoptat măsura Zero Interest Rate Policy (ZIRP), sau chiar Negative Interest Rates Policy (NIRP), cu efect imediat asupra prețurilor activelor financiare și altul întîrziat în ce privește prețurile proprietăților. Pe linie bugetară, cuvîntul de ordine a fost austeritatea. Așadar, lichiditățile oferite pieței au fost masive, în special prin celebra procedură Quantitative Easing (în SUA, Marea Britanie și Japonia), sau Long Term Refinancing Operations (în zona Euro), intervenții pe piața valutară (Elveția), sau împrumuturi consistente. Astfel, piața a repornit mecanismele
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de locuri de muncă, inovația, creativitatea, competitivitatea și economia digitală. E un program propus mai curînd de francezi, care dețin și portofoliul economiei prin Pierre Moscovici, dar și de germani, care mai fac puțin rabat de la celebra lor politică de austeritate. Nu este deloc clar însă cum vor fi atinse mărețele obiective și mai ales de unde vor proveni resursele financiare necesare. Banca Centrală Europeană a relaxat puțin emisiunea de monedă, dobînzile rămîn în continuare foarte scăzute, dar politica monetară condusă de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cea americană (bazată pe injectarea masivă de monedă) și japoneză, bazată pe devaluarea compe titivă, dar eu cred că acestea sunt doar artificii monetare pentru a oferi timpul necesar reformelor structurale obligatorii. Dar acestea presupun de fapt o politică de austeritate, o politică ordoliberală pentru refacerea marilor echilibre. Oricum, cred că în manda tul Comisiei Junker vom avea răspunsul dacă Uniunea Europeană și moneda sa vor putea fi salvate în forma actuală și cum (mai multă Europă?), sau dacă, dimpotrivă, se vor
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
calitate. Democratizarea confortului, consacrarea socială a sistemelor de referință bazate pe plăcere și pe divertisment au erodat tradiționala opoziție dintre „gusturile pentru necesitate” specifice claselor populare și „gusturile pentru lux” caracteristice claselor înstărite 9, ca și morala resemnării și a austerității. În societatea democratică de hiperconsum, toți au pornirea să pretindă ce e mai bun și mai frumos, să-și oprească privirile asupra produselor și mărcilor de calitate. Cum modurile de socializare nu mai închid indivizii în universuri etanșe, toată lumea consideră
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
colective și-au pierdut vechea lor capacitate de mobilizare. Hiperconsumul ca destintc "Hiperconsumul ca destin" În vreme ce reflexivitatea consumativă tinde să se generalizeze, atacurile lansate contra dezlănțuirii nevoilor și-au schimbat direcția. Ecologia radicală și politică ce propovăduia, prin anii 1960-1970, austeritatea voluntară și „autolimitarea nevoilor” a lăsat locul cererilor de protecție a mediului, agroecologiei, gestiunii pe termen lung a resurselor Terrei. Utopiilor rupturii le-au succedat apelurile la salvgardarea „patrimoniului comun al umanității”, lozincilor „mâncați mai bine, consumați produse sănătoase” - elogiile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
adevărat că „mai mult nu înseamnă mai bine”, să nu conchidem că „mai puțin” ar fi soluția potrivită pentru nemulțumirile noastre. Oricât de justificate ar fi, criticile hiperconsumului nu trebuie să ducă la erijarea „cumpătării sau chiar a unei anumite austerități în consumul material”16 în sistem global de viață, în cheie universală a împlinirii colective și individuale. O viață frugală și „rațională”, fără lux și fără frivolități de niciun fel, oare acesta este într-adevăr țelul spre care aspirăm? Ar
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist: iată, de mai bine de douăzeci de veacuri, un oximoron pentru ansamblul profesiei, care presupune că disciplina obligă la ascetism, constrânge la austeritate și că nimeni nu s-ar putea reclama în mod legitim de la universul ei aseptizat dacă râde, bea, mănâncă, iubește, dansează, cântă - adică, pur și simplu, dacă trăiește... A te reclama de la gândirea lui Aristip presupune acest loc comun: el
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. 3 Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu înseamnă ascetism: ea presupune efort, tensiune, muncă, voință și exerciții aspre pentru a ajunge la stăpânirea de sine. Iar sufletele candide
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
singura diferență importantă rămâne planul de imanență al epicurismului. În afara acestei chestiuni, etica ar putea fi împărțită: reducere a dorințelor, interpretare ascetică a plăcerii, practicarea blândeții și a cumpătării, exercițiul spiritual efectuat în comunitate, egalitarism în izolare, frugalitate și sobrietate, austeritate, sărăcie. De ce ar neglija cineva în așa măsură conținutul gândirii epicuriene și ar face-o să exprime contrarul a ceea ce spune ea de fapt, dacă nu din cauza unei repulsii față de însuși principiul hedonismului? Desigur, ataraxia epicuriană seamănă foarte mult cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cultul durerii propriu stoicilor, cât se poate de orgolioși în fața suferinței pe care pretind că o suportă, când de fapt o iubesc în secret, nu-l pot satisface pe un discipol al lui Epicur. De acord cu ascetismul, rigoarea și austeritatea împărtășite cu adversarii, dar în chestiunea suferinței se opun două lumi: unii îi acordă o anumită pozitivitate, pentru că ea face posibil triumful voinței înțeleptului, pe când ceilalți o situează clar de partea negativității, ba chiar fac din ea negativitatea absolută... Iar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
picturile prețioase, bibelourile de valoare, operele de artă de mare calitate, ieșite din cele mai pricepute mâini, semnifică un nou mod de a trăi epicurismul. Spiritul Grădinii, dar probabil nu și litera: o comunitate existențială de prieteni, desigur, dar fără austeritatea la care Magistrul îndemna cu severitate. Prin această casă excepțională, asistăm la un anumit mod de a trăi epicurismul. Ea povestește trecerea la act filosofică și arată desăvârșirea geniului latin: preocuparea pentru real, pasiunea pentru concret, voința pragmatică. Ce ne
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
puterii și în cetate se află viața contemplativă a gânditorului preocupat să-și făurească existența ca pe o operă de artă echilibrată, armonioasă, autosuficientă. Alternativa Epicur/Zenon formulează, în spațiul filosofic chiar, alegerea între bucuria de a trăi epicuriană și austeritatea stoică, ataraxia individuală și sensul statului, gândirea greacă și rațiunea latină. Aceeași remarcă și în ceea ce privește cuplul Hermarh/Demostene, care permite punerea în scenă, față în față, a vieții private a înțeleptului și a vieții publice a oratorului implicat în viața
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
definitivă, ea înseamnă punctul final al oricărei aventuri existențiale. Bine, bine, dar până atunci? Zenon optează pentru asceza care renunță, pentru gestul moralizator, pentru reproș, pentru refuzarea trupului și a plăcerilor cărnii, el încarnează - dacă putem folosi aici acest cuvânt... - austeritatea celui care alege să moară înainte să-i vină ceasul, pentru a rezolva problema dispariției lui anunțate; Epicur, având alături animalul său emblematic, așteaptă clipa din urmă - și aici, iarăși un fel de a zice... - preferând să guste din bucuriile
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sexualitatea trimit la dorințe, desigur, dar nu intră în categoria inițială. Primele trei nu par nici naturale, nici necesare, iar ultimele trei decurg din niște impulsuri naturale, evident, dar nu și necesare în satisfacerea lor... Cercul campanian îndulcește rigoarea și austeritatea Magistrului. Devenind roman, epicurismul nu trădează spiritul filosofiei, ceea ce este important. Ce putem spune despre acest spirit? O plăcere nu este nici bună, nici rea în sine, ci numai relativ la o finalitate: edificarea autonomiei individuale și producerea ataraxiei. Dacă satisfacerea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]