2,138 matches
-
sociale de care partidul se simte amenințat. Aceste procese de damnatio memoriae și de răscumpărare merg mână în mână cu implementarea unei liturghii care incarnează un alt aspect al ortodoxiei comuniste: construirea unor vieți de comuniști ideale sau idealizate. Astfel, autobiografiile lui Harry Pollit - Serving My Time - sau Maurice Thorez - Fils du peuple (1937) -, secretari generali ai PC din Anglia și PCF, aduc în prim-plan edificatoarea relatare a vieții acestora pentru a-i da ghes poporului comunist să se conformeze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
externe ale națiunilor lor. Strategiile nu erau politici autentic naționale, ci dinastice, iar identificarea se realiza mai curând cu puterea și acțiunile unui monarh decât cu cele ale unei colectivități ca națiunea. După cum spunea Goethe într-un important pasaj al autobiografiei sale: „Toți eram atașați de Frederic șcel Mareț, dar ce simțeam noi față de Prusia?”. „Aceste societăți șștiințificeț” - îi scria Thomas Jefferson lui John Hollins pe 19 februarie 1809 - „au întotdeauna relații pașnice, chiar dacă națiunile lor se războiesc între ele. Ca
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
grupurilor școlare”, elaborată de Mielu Zlate și Camelia Zlate, oferă o serie de metode și tehnici de cercetare a grupurilor sociale, produse în psihologia de specialitate sau împrumutate și adaptate de la științele învecinate. Printre aceste metode se numără: ¾ Tehnica sociometrică, ¾ Autobiografia grupurilor, ¾ Observația sistemica a grupurilor pe baza categoriilor informaționale, ¾ Determinarea personalității interpersonale, ¾ Profilul psihologic al grupurilor; Începerea activității cu un grup necesită deținerea unor informații despre el. Intr-o astfel de situație, daca un profesor cere detalii elevilor referitoare la
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
grup necesită deținerea unor informații despre el. Intr-o astfel de situație, daca un profesor cere detalii elevilor referitoare la performantele sau la aspirațiile lor, el va obține caracteristici psihoindividuale, nu unele psihosociale. De aceea este foarte necesară utilizarea metodelor „autobiografiei” și „profilului psihologic” al grupului. Aprecierea eficientei grupului în funcție de relațiile dintre membrii acestuia, de atmosfera creată în grup, se poate face utilizând tehnica sociometrică. Aceasta metodă analizează relațiile efectiv - simpatice, deci relațiile de simpatie și antipatie manifestate de membrii grupului
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
Almond și Bertrand Badie, pot exista forme de reglementare a fidelităților, legitimităților și comportamentelor politice proprii anumitor partide sau grupări (subcultura de stânga, socialistă, sindicală etc.). La fel se Întâmplă și În cazul culturii muncitorești, Înmagazinată adesea sub formă de autobiografii, povestiri, relatări ale vieții, conservată și păstrată În muzee ca marcator identitar al unei colectivități, patrimoniu material și imaterial, emblemă a unui trecut sau a unui teritoriu. În cadrul ei putem distinge subcultura minerului, a metalurgistului sau a textilistului, surprinse pe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
document primar creat prin colaborarea cercetătorului și a respondentului, ci și un instrument secundar de studiu pentru alți cercetători care folosesc povestirea pentru informații narative sau date specifice. Povestirea vieții, așa cum este descrisă aici, ia de obicei forma unei scurte autobiografii, cu o persoană care o ghidează pe cealaltă pe parcursul relatării propriei povești cu cuvintele sale, deși în unele cazuri poate deveni o autobiografie asistată standard. Cei mai mulți cercetători ar trebui să fie capabili să identifice în acest tip de documente un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
informații narative sau date specifice. Povestirea vieții, așa cum este descrisă aici, ia de obicei forma unei scurte autobiografii, cu o persoană care o ghidează pe cealaltă pe parcursul relatării propriei povești cu cuvintele sale, deși în unele cazuri poate deveni o autobiografie asistată standard. Cei mai mulți cercetători ar trebui să fie capabili să identifice în acest tip de documente un anumit număr de informații, indiferent de aria de cercetare și de subiectele pe care le studiază. Narațiunile la persoana întâi au, față de alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
relațiile sociale, apartenența la grup și interacțiunile din cadrul acestuia (Bertaux, 1981; Linde, 1993). În educație, povestirea vieții a fost folosită ca o nouă manieră de cunoaștere și învățare (Witherell, Noddings, 1991). Cercetătorii din domeniul literar și profesorii de engleză folosesc autobiografiile în timpul orelor și în propriile studii ca texte prin intermediul cărora să analizeze probleme legate de design, stil, conținut, teme literare și adevăruri personale (Olney, 1980). Istoricii descoperă, prin folosirea istoriei orale, că povestirile vieții reprezintă o sursă importantă pentru descifrarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
poveștilor pe care le spunem despre ele și că povestirile reprezintă modul nostru propriu de a organiza, a interpreta și a da semnificație experiențelor proprii, menținând continuitatea între acestea. De asemenea, gerontologul James Birren (Birren, Birren, 1995) folosește de mult autobiografia ghidată (o variație a formei povestirii vieții: narațiunea autobiografică scrisă de cel care a experimentat-o) ca material pentru cercetări din domeniul psihologiei și științelor sociale. El a descoperit că aceste autobiografii îi pot furniza cercetătorului numeroase informații despre modul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
James Birren (Birren, Birren, 1995) folosește de mult autobiografia ghidată (o variație a formei povestirii vieții: narațiunea autobiografică scrisă de cel care a experimentat-o) ca material pentru cercetări din domeniul psihologiei și științelor sociale. El a descoperit că aceste autobiografii îi pot furniza cercetătorului numeroase informații despre modul cum au fost trăite viețile, cum au fost interpretate evenimentele în diferite etape ale vieții și în diferite epoci istorice și cum folosește cineva strategii de adaptare pentru a reconcilia și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
-i apoi întrebări empatice specifice, cum ar fi: ce credințe sau viziuni asupra lumii sunt exprimate în povestire? Este planul transcendent explicit? În ce fel comunitatea joacă vreun rol în cadrul acestei vieți trăite profund? În ce fel putem compara această autobiografie spirituală cu viețile liderilor spirituali clasici (Comstock, 1995)? Cercetătorii interesați de întreaga viață sau de anumitge părți ale acesteia vor găsi în astfel de povestiri ceea ce este cel mai valoros pentru o persoană. Ceea ce includ oamenii într-o povestire a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cum sunt scrierile autobiografice, deoarece indivizii ajung la esența a ceea ce sunt ei înșiși, expunând ceea ce este cel mai important pentru ei. Prin povestirea vieții aceștia își transmit adevărurile lor personale. O experiență similară cu povestirea vieții sau scrierea propriei autobiografii, este intervievarea cuiva care-și relatează viața. A asista pe cineva în efortul personal sacru al relatării propriei vieții poate fi una dintre cele mai plăcute și mai pline de satisfacții experiențe interpersonale în care am putea fi implicați și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
toți să fim ascultați cu fascinație și amuzament. A ajuta oamenii să-și spună povestea vieții prin intermediul interviului și al înregistrării pe casetă poate fi o cale mai directă sau o manieră convenabilă de a obține același rezultat ca și autobiografia, dacă indivizii nu sunt obișnuiți cu scrisul sau au o inhibiție față de scriere. Transcrierea interviului poate fi folosită ca o schiță inițială de cineva care intenționează să meargă înapoi pe firul acesteia și să mai elimine, să adauge ori să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cam tot ce putem gestiona în intervalul restrictiv al unui curs. În orice caz, unele interviuri de tip povestirea vieții se extind până la câteva zeci de ore. Această durată a interviului sfârșeste prin a-l transforma mai degrabă într-o autobiografie extinsă asistată. Am făcut un astfel de interviu foarte lung în scopul realizării autobiografiei unui toboșar african, Babatunde Olatunji. Interviurile s-au desfășurat de-a lungul unei perioade de trei ani, în funcție de cum am reușit să ne potrivim programele, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
unele interviuri de tip povestirea vieții se extind până la câteva zeci de ore. Această durată a interviului sfârșeste prin a-l transforma mai degrabă într-o autobiografie extinsă asistată. Am făcut un astfel de interviu foarte lung în scopul realizării autobiografiei unui toboșar african, Babatunde Olatunji. Interviurile s-au desfășurat de-a lungul unei perioade de trei ani, în funcție de cum am reușit să ne potrivim programele, să acordăm timp pentru transcriere și revizuirea fiecărei secțiuni sau a fiecărui capitol au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
fiecărei secțiuni sau a fiecărui capitol au fost acceptate. Această durată se aproprie mai mult de cerințele unor studii extinse bazate pe istoria vieții (Bertaux, 1981; Klockers, 1974). Pentru o povestire a vieții extinsă, apropiată ca profunzime și trăire de autobiografie, o astfel de serie de interviuri este recomandată. Când timpul nu este un factor esențial, pot ajunge două sau mai multe ședințe de intervievare de trei-cinci ore. Potențialele beneficii ale împărtășirii povestirii vieții Unele persoane sunt dispuse să-și relateze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
veți dori să aprofundați. Spre exemplu, dacă sunteți interesat de rolul persoanei în istoria locală, puteți dezvolta această temă focalizându-vă pe ceea ce s-a întâmplat în lumea sau comunitatea sa. Dacă veți dori să asistați pe cineva în relatarea autobiografiei sale spirituale, puteți dezvolta această arie tematică acordând atenție gândurilor, sentimentelor și semnificațiilor vieții sale. Abordarea generală sugerată aici presupune o trecere în revistă a întrebărilor pentru a vă familiariza, mai întâi cu ele; apoi, gândiți-vă la persoana aleasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
The Gift of Stories: Practical an Spiritual Applications of Autobiography, Life Stories an Personal Mythmaking (1995) și coautor al volumului The Teenage World: Adolescent Self-Image in ten Countries (1988). Este autor al multor articole, având ca principală arie de interes autobiografia și povestea vieții. Cu ajutorul studenților săi, a realizat o arhivă cu peste 300 de povești ale vieții la Center for the Study of Lives din cadrul Universității din Southern Maine. Denumit adesea și „călătoria eroului”, monomitul se referă la călătoriile sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
fluența timpului și prin acțiune, dar identitatea narativă îi permite prefigurarea în șirul schimbărilor și în grupul căreia îi aparține. P. Ricoeur dă ca exemple tipice ale acestui proces povestirea psihanalitică și Israelul biblic, la care adaugă, în plan individual, autobiografia sau amintirile propriei copilării relatate de cei mai înaintați în vîrstă și, în plan colectiv, toate povestirile (mitice, epice, istoriografice), pe care comunitatea le produce și le explică pentru identificare. Narațiunea apare astfel ca o practică de producere a sensului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tipuri de literaritate: 1) o literaritate constitutivă, care reunește ficțiunea și dicțiunea (poezia, definită formal), două activități verbale cu un scop estetic determinat, și 2) o literaritate condițională, ce cuprinde opere de diferite genuri, fără un scop estetic instituționalizat (precum autobiografia, jurnalul etc.), care intră în domeniul literaturii, dacă devin obiectul unei atenții estetice. Totuși, cercetarea lingvistică constată că "formele literare" (figuri, procedee, organizări discursive sau narative) nu au nimic specific sub aspectul literaturii, fiindcă se găsesc și în alte tipuri
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la încărcarea cu înțeles a altor lucruri. Cît de profunde și importante sînt narațiunile orale sau scrise pentru viețile noastre devine limpede, în mod surprinzător, dacă ne gîndim la formele narațiunii de care depindem, ca suport și inspirație: biografii și autobiografii; texte istorice; istorii și articole de presă; scrisori și jurnale; romane, romane de senzație și romanțuri; istorii de cazuri medicale; casete pentru uz școlar; curricula vitae; rapoarte ale poliției privind „incidente”; treceri în revistă ale realizărilor anuale; și, mai ales
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care a lucrat și Claude Bernard. Utilizează metoda razelor X, recent descoperite, pentru a înțelege mecanismele înghițirii și motilității stomacului. Demonstrează mecanismul deglutiției la gâscă și publică prima sa lucrare științifică în 1898, în American Journal of Physiology. Își scrie autobiografia în cartea The Way of an Investigator ("Calea unui cercetător") în care descrie cum și-a format gândirea filosofică. Elaborează teoria fight and flight, ca o extindere a teoriei homeostaziei a lui Claude Bernard (în volumul The Wisdom of the
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
la cap diferite citate din romanele surorilor Bronte, în care numele fictive au fost înlocuite cu nume reale); Homer Wilson, The Life and Private History of Emily Jane Bronte, New York, 1928 (care tratează La Răscruce de vînturi ca o indiscutabilă autobiografie). 10. Exemplul este luat din C.B. Tinker, The Good Estate of Poetry, Boston, 1929, p. 30. Capitolul 8 Literatura și psihologia 1. Vezi Alfred Adler, Studie ilber Minderwertigkett von Organen, Miinchen, 1927 ; Wayland F. Vaughan, The Psychology of Compensation, în
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
nu este condiționată de gusturile lui personale ci de intențiile artistice pe care le-a urmărit în fiecare caz concret..." 57. Eseul Carolinei Spurgeon este reprodus în culegerea Shakespeare Criticism, 1919-35, (alcătuită de Anne Bradby), Londra, 1936, pp. 18-61. Despre autobiografie și Hamlet, vezi C. J. Sisson, The Mythical Sorrows of Shakespeare, Londra, 1936. 58. T. S. Eliot, Hamlet, în Selected Essays, Londra, 1932, pp. 141-146. 59. G. Wilson Knight : Myth and Miracle : An Essay on the Mystic Symbolism of Shakespeare, Londra
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
Denisovici* este nuvela prin care Alexandr Soljenițân a deenit unul dintre scriitorii ce redefinesc deopotrivă experiența totalitarismului și a exilului. Cartea este în sine un prim cerc infernal, conturând geografia terifiantă a Arhipelagului Gulag și descinderea autorului în coșmarul istoriei. Autobiografia certifică autenticitatea dicursului și imprimă prozei un realism "rece", prin care literatura se legitimează ca mediator între confesiune și mărturia-document. Ziua lui Ivan Denisovici este, de fapt, o metaforă temporală a deceniilor de teroare stalinistă ce au transformat Gulagul într-
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]