12,559 matches
-
nu știu cum să spun... Trebuie să încep numărătoarea: 1, 2... — Uitați, de exemplu, zice, când e foarte aglomerat, doamna Boyle mă ia în mașină cu dumneaei, ca să poată merge gratis pe banda de viteză. După aia, eu trebuie să schimb trei autobuze ca să ajung acasă. Mă-nțelegeți? Număr: 4, 5... — O dată, zice, am avut o discuție extraordinară despre puterea cristalelor. Am avut impresia că am stabilit în sfârșit o legătură, numai că după aia mi-am dat seama că vorbisem despre realități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zăvorâte de iederă. În aceeași zi, peretele sudic al cinematografului Fremont, un zid de cărămidă și beton gros de un metru, s-a prăbușit peste o sală plină până la refuz. În aceeași zi s-a surpat și depoul subteran de autobuze. Nu se știe exact unde a început să prindă rădăcini Hedera helixseattle, dar nu e greu să ne imaginăm. Dacă o să căutăm prin colecția ziarului Seattle Times, o să găsim următorul anunț din pagina de divertisment de pe data de 5 mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spune bărbatul de alături. Obraznic ai fost dumneata! i-o taie actorul. Fără comentarii! pune punct milițianul. L-ați insultat pe tovarășul. Mă văd nevoit să... Nu zău?! A, continui să fii obraznic?! Hai cu mine! N-am timp! Pleacă autobuzul arată actorul spre cursa în care au început să urce pasagerii. Portiera din spate a Daciei se deschide larg, făcîndu-și apariția mai întîi o pereche de cizme negre, frumos mulate pe picior, apoi poala unei fuste ce acoperă genunchii; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a mersului domol, degajat, înainte ca femeia să fi pătruns prin ușile mari, de sticlă. Cine-i? întreabă tînărul. E venită de curînd? se interesează el, mințind, pentru că a mai văzut-o pe femeie de cîteva ori în stația de autobuz din fața combinatului. Lucrează la Plan-Producție, Teona Trifon, soția lui Iftimie Trifon, director al I.J.C.M. ăștia care dau apartamentele la "cheie franceză", cum se zice printre noii locatari, care au de făcut finisări și reparații măcar un an -, prieten, ăsta, Trifon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
producție la filamente-carbon va avea pe decembrie. "Ce-i rău în asta?! gîndește. Poate că nici nu era frumoasă pe cît mi s-a părut; madam Săteanu e de zece ori...; asta, e drept, face notă aparte în stația de autobuz, cînd se amestecă cu mulțimea și nu vine soțul s-o ia, ori nu pleacă în mașina directorului; e înțolită fain are de unde!, mai trebuie să-mi măsor nasul; Teona ce nume aristocrat! nu-i de mine! Are ceva din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aș fi în stare să-mi lovesc soția?!... Piei din ochii mei pînă nu-ți dau brînci pe scări! În clipa următoare, Mihai era deja la etajul de dedesubt iar peste încă două-trei secunde era afară, în viscol, fugind spre autobuzul care se apropia de stația din fața blocului, mulțumind cerului că a scăpat numai cu atît. În urma lui, rezemată cu fruntea de ușa închisă cu zgomot, soția lui Muraru tremură ca scuturată de friguri, continuînd să-și țină soțul de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reverse furia pe ce apucă, așa cum face uneori la spital, ca, apoi, să se liniștească. *** Toată noaptea telefoanele orașului au zbîrnîit, s-au dat dispoziții, s-au luat măsuri, iar spre ziuă tractoarele cu lamă au ieșit pe străzi înaintea autobuzelor. Convoiul curselor, de la cinci și un sfert, spre "Valea Brîndușelor", a găsit deja pîrtie, deschisă cu greu de lamele a două tractoare. La autogară, pustiu. Cele două curse de la peron și cursa prinsă în mijlocul platformei stau acoperite de zăpadă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
loc minunat acolo. Telefonul începe să sune din nou și, după cum răspunde șeful autogării, se înțelege că altcineva întreabă de cursa rapidă. Mulțumit de asigurările primite, asigurări care se repetă și acum, celui din telefon, Vlad iese, îndreptîndu-se spre stația autobuzelor ce merg la uzină. Eram la șeful autogării cînd întrebai de geamantane spune Vlad, rotindu-se cînd cu spatele, cînd cu pieptul spre gura cuptorului instalației de laborator, să se încălzească. Afară e prăpăd, nu-i prea ger, dar suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nebun, pornit ca un blestem, oamenii ies din case și-și croiesc cu greu pîrtii pînă la poartă ori pînă la cotețul găinilor. Pe străzile principale ale orașului, din jumătate în jumătate de oră trec pluguri care fac pîrtie pentru autobuzele de transport local. Spuneți-mi, se adresează Vlad unuia cu șapcă de dispecer ce știți de cursa rapidă? Peste vreo oră va fi aici. Autofreza e plecată de mult. Vlad intră în sala de așteptare și se așază pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
putere de mînă, invitîndu-l să-i viziteze cît mai des, oferindu-se să-i asigure transferul în Iași, poate chiar la Universitate, dacă nu la un institut de cercetări sau la vreo uzină. Numai fata, la despărțire în stația de autobuz, s-a arătat nemulțumită: Zău, nu mă mai apropia, că iar... Am de învățat seara asta! a conchis ea nervoasă, retrăgîndu-se, iar atitudinea asta, a ei, s-a cuibărit adînc în sufletul lui Vlad, care, tot lungul nopții, cît a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ai mustrări de conștiință. Cel mult, poți să te-alegi cu un copil. Dar cum maman e numai bună de doică... Fugi și prinde cursa, că nu mai ajungi la timp la discuția cu șefa arată Mihai spre stația de autobuz, schimbînd tonul, observîndu-l pe Vlad cum începe să fiarbă de neliniște. "Norocosule! clatină Mihai din cap, privindu-l cum fuge spre autobuz. Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și prinde cursa, că nu mai ajungi la timp la discuția cu șefa arată Mihai spre stația de autobuz, schimbînd tonul, observîndu-l pe Vlad cum începe să fiarbă de neliniște. "Norocosule! clatină Mihai din cap, privindu-l cum fuge spre autobuz. Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a început ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece pe lîngă el, se oprește și privește lung ferestrele înghețate, vrînd să-l zărească pe Vlad. "Și totuși, depinde cît de botoasă e fata" surîde el amar, ascultînd cu plăcere cum răzbate prin viscol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și curăță partea dreaptă, înălțînd și mai mult zăpada de pe margine, din care vîntul mușcă furios, învăluind-o. Brazii din parc nu mai sînt la fel de frumoși ca aseară; vîntul îi aruncă în toate direcțiile, măturînd văzduhul cu crengile lor. Un autobuz de transport local înaintează anevoie prin pîrtia deschisă de lama tractorului, iar în urma lui, salvarea claxonează nervos, vrînd să-l depășească. "Foame, frig... gîndește Mihai, răsunîndu-i în permanență vorbele lui Negrea despre situația în care se află Lazăr. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pierdute. Respiră adînc de cîteva ori, aruncă privirea spre ușa vagonului și-i mai face un semn prietenesc femeii care a ajutat-o, apoi, cu pas sigur, străbate clădirea, gîndind să ia un taxiu din spatele gării. Nu vede decît un autobuz pentru una din rutele circuitului urban și un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se bucură Mihai. După telefon, am băut cu un coleg în holul hotelului. Mi-am amintit! El s-a îmbătat zdravăn și a trebuit să-l duc acasă. L-am dus pînă la ușă. Apoi am fugit și-am prins autobuzul. Povești cu bețivi, cine te crede? clătină Maria din cap vrînd să se întoarcă. Dacă-ți face scandal Theo, crezi că ăla-și mai amintește? Cum să nu?! Dimineață a venit de și-a cerut scuze că mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
altfel nu ajungeam la vizionare. Mulțam! Încuie ușa în grabă, pornind spre scări cu pași mari, continuînd să se îmbrace din mers. Afară nu mai ninge, dar vîntul continuă să sufle cu înverșunare. Pe străzile curățate deja de zăpadă circulă autobuzele transportului local. În centru, în fața magazinelor, vînzătoarele au terminat de curățat zăpada. Numai în curtea teatrului stau neatinse cîteva suluri mari de zăpadă, printre care o urmă îngustă, șerpuind, duce spre intrarea actorilor. Încet, că-i vizionare spune portarul cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-aici încolo, încep să mă îndrăgostesc de Maria, făcînd o pasiune pentru miezul fierbinte al vulcanului?!..." Noaptea pare cutremurată de rana albă a pomului frînt. Vîntul suflă cu putere dinspre munte și-l împinge pe Mihai înainte, către stația autobuzelor din centrul orașului. *** Ce-i? Cine-i! sare Aura în sus, speriată, răsturnînd pe spate, spre perete, fotoliul în care a dormit. Vîntul zgîlțîie din nou, cu aceeași putere fereastra. Doamne... murmură Aura, buimăcită încă de somn, cu capul greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mari, gata să-i iasă din orbite. În fața lui, de la rădăcina smulsă, pornește o crăpătură ce se lărgește continuu, prelungindu-se pe lîngă restaurant, pe sub platforma din beton. Fugi! îl ia țăranul de braț pe profesor și-l îmbrîncește către autobuzul aflat de partea cealaltă a șoselei, ducîndu-l mai mult tîrîș, abandonîndu-l într-un sul de zăpadă. Întoarsă către intrare, țăranca se opintește să deschidă ușa. Soțul ei o dă la o parte, trage din toată puterea, intră și strigă cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Iei cursa de colo, de la gară, te lasă chiar la spital îi arată Radu, ținîndu-l de braț să-l ajute să coboare. Să trăiți, dom' doctor! îl salută milițianul jovial. Ce mai faceți? Un prieten..., îi arăt de unde să ia autobuzul. Cum te simți? Mulțumesc! Bine. Mi-am reluat serviciul. Am văzut-o și pe doamna pe aici, cred că vă așteaptă se mai înclină o dată milițianul spre Radu în semn de salut și se retrage un pas, să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-n alta, caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
retrage un pas, murmurînd: Chiar eram îngrijorată. Abia aștept să-l văd deseară la premieră, cred că-i așa de bucuros... Nu știu dacă mai are loc premiera; și-a scrîntit piciorul o actriță. Pot să te conduc pînă la autobuz? Fata întinde palma spre el: Violeta Călin. Mihai își declină numele, sărutînd mîna fetei. Știi ceva, îi reține Violeta mîna, să fie mai convingătoare ce mai contează o întîrziere de o oră, și așa ai mei nu știu că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sunt la fel de terne ca acelea ale personajelor dintr-o povestire proastă. Știi la ce mă refer: la cărțuliile cu coperte albastre pe care le iei cu 25 de penny din cutia de carton de la intrarea în anticariat. Odată urcat în autobuz, citești câteva pagini și îți dai seama imediat cât de anoste sunt personajele. Pui cartea deoparte, la fel cum faci cu Carol și Dan - de fapt, și cu Dave 2. Gary, Barry, Gerry, Derry și Dave 1 nu reușiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de seară, la întâlniri, cei doi înfloreau și se grăbeau apoi spre casă, pentru a asculta o predică suplimentară a lui Dave 2; acesta pleca de fiecare dată, cu o regularitate de ceasornic, la 23:10, pentru a prinde ultimul autobuz 114 care se îndrepta spre Friern Barnet, unde se afla apartamentul său semi-utilat. Nu prea aveau timp să se deranjeze unul pe altul. Ajunseseră niște simpli trecători prin baie, îmbrăcați în halate, asemenea lui Rock Hudson și Doris Day, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se încăpățânase să persevereze. Reintrat în cursă, pe drumul către șefia departamentului de design al companiei sale, juca regulat squash cu Barry. Iar serile și le petrecea la St Simon, reparând diferite lucruri cu Dave 2. În plus, mergea cu autobuzul la întruniri din locuri mai îndepărtate. Dave 2 îl însoțea în unele din aceste ieșiri, curios să audă și alte povești suburbane, dar, de cele mai multe ori, Dan mergea de unul singur. Își dădea seama că Dave 2 îl încurajează într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]