1,607 matches
-
precum Tintoretto, El Greco, Caravaggio, Peter Paul Rubens, Rembrandt etc. Tiziano a folosit tehnica pensulei încărcate de cu‑ loare pentru a realiza întreaga gamă de subiecte disponibile artiștilor din perioada sa incluzând al‑ tare, scene mitologice și istorice, alegorii, portrete și autoportrete. Opera sa de început s‑a identificat cu cea a lui Giorgione, iar stilurile lor erau atât de asemănătoare, încât lucrările lor sunt greu de deo‑ sebit ceea ce a dus la confuzii în atribuirea câtorva picturi importante. Tiziano a apărut
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
dăinuie (publică peste 350 de gravuri și xilogravuri care au apărut cu faimoasa lui monogramă). S-au pierdut peste 60 dintre ele, însă cele mai importante tablouri ale sale ilustrează scene religioase sau mitologice, hărți și animale exotice. De asemenea, autoportretul este un motiv artistic des întâlnit, în ceea ce îl privește. Ca un mare admirator al lui Da Vinci, a urmat studiile sale în ceea ce privește proporțiile corpului uman, aplicând mai târziu aceleași reguli cu cifrele, în propriile tablouri. Realizând autoportetul după imaginea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Tăriile - veciile Unde sunt mutate: Toate mărturiile! ” La Iași, Împreună cu Miluță Gheorghiu, cei doi străluciți interpreți ai "Coanei Chirița" În scrierile sale - eseuri, poezie, proză, teatru, Arcadie Donos imprimă o puternică notă biografică. La sărbătorirea celor 75 ani face un autoportret În care subliniază elementul esențial al carierei sale - venirea de la Bălți la București pentru Întâlnirea cu gloria. După spusele mamei, la 1 martie 1923, Într-o casă de pe malul românesc al Nistrului din Răzeșia Rughi, ea a oferit artei un
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cu voia ta, Regele vagabond. Să transmitem cititorilor un mesaj mai special. Ei stau, undeva, acasă, în avion, citesc interviul, dar, în același timp, mental, văd tabloul... I.M.: Regele vagabond, despre care unii au spus că este cel mai expresiv autoportret al meu. Ei știind cum sunt eu: adeseori nu poate să mă găsească nimeni. Sunt închis în atelier. Foarte rar ies din lumea mea. Doar atunci când am expoziții sau probleme care nu pot fi evitate, amânate. Spuneam că este cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Ei știind cum sunt eu: adeseori nu poate să mă găsească nimeni. Sunt închis în atelier. Foarte rar ies din lumea mea. Doar atunci când am expoziții sau probleme care nu pot fi evitate, amânate. Spuneam că este cel mai expresiv autoportret. Evident, la asta m-am gândit și eu. Ironic, mi-am pus o coroană pe cap, deși eu am servit drept model. Fac referire la starea mea când am pictat tabloul: cu inscripția Vive le Roi!. Se observă cum dispar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și spre acea parte de lozincă Le Roi est mort, vive le Roi? I.M.: Mai târziu. Poate că va apărea un pictor care o să-mi facă un portret și sub care va scrie Le Roi est mort. Mai am patru autoportrete. Foarte ironice și ele. Autoportrete pentru prieteni, pentru neprieteni, pentru mine și pentru nimeni. O altă latură a autoportretului: m-am pictat în costum de arlechin. De aceea vorbem despre acele stări care se succed cu rapiditate. La un moment
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
lozincă Le Roi est mort, vive le Roi? I.M.: Mai târziu. Poate că va apărea un pictor care o să-mi facă un portret și sub care va scrie Le Roi est mort. Mai am patru autoportrete. Foarte ironice și ele. Autoportrete pentru prieteni, pentru neprieteni, pentru mine și pentru nimeni. O altă latură a autoportretului: m-am pictat în costum de arlechin. De aceea vorbem despre acele stări care se succed cu rapiditate. La un moment dat, ți se pare că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
apărea un pictor care o să-mi facă un portret și sub care va scrie Le Roi est mort. Mai am patru autoportrete. Foarte ironice și ele. Autoportrete pentru prieteni, pentru neprieteni, pentru mine și pentru nimeni. O altă latură a autoportretului: m-am pictat în costum de arlechin. De aceea vorbem despre acele stări care se succed cu rapiditate. La un moment dat, ți se pare că ești puternic, că ești tare. Și peste doi, trei pași, te transformi în saltimbanc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
scris un vers. Citindu-l, constatăm un poet original, insolit, captivant, ironic atât cât e nevoie, cu un stil direct, exploziv și vizionar. Lucian Vasilescu, tot construind portrete în timp și spațiu, de fapt, cu religiozitatea unui iconar, își narează autoportretul: un amplu poem, "cel mai frumos poem care-ar fi putut fi scris vreodată". O amintire cu Lucian Vasilescu: îngenuncheat, cu fruntea plecată (ca un templier), primind Diploma de Cavaler al Poeziei: Marele Premiu "Nichita Stănescu" al "Serilor de Poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mai multe premii, pentru lucrările realizate, dar, cele mai importante au fost cel al societății ”Hanul Ancuței” din 1938 și ”Meritul Cultural”, distincție primită în perioada regimului comunist, în 1968. Dintre picturile celebre ale lui Gheorghe Vânătoru, remarcăm: ”La Cosit”, ”Autoportret”, ”Mitologie”. Se stinge din viață la 20 iulie 1983, lăsând în urma sa o operă impresionantă. Doctorul Lucian Popescu (1904 - 1973 ) O altă personalitatea municipiului Oltenița a fost medicul și activistul pe tărâmul social obștesc, Lucian Popescu. Prin anii ´50, când
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
pentru Știință și Artă, București, 2008. Mecu Nicolae, G. Călinescu față cu totalitarismul, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011. Oprișan, I., Asaltul cetății. Dosarul de securitate al lui G. Călinescu, Editura Saeculum I.O., București, 2014. Sorohan Elvirei, G. Călinescu în autoportret, Editura Timpul, Iași, 2007. Despre posteritatea unui dramaturg comunist: Aurel Baranga (On the Posterity of a Communist Dramatist: Aurel Baranga) Ioan STANOMIR Abstract: The objective of cultural policies initiated in the theatrical field after 1948 was to present repertories in
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ale ironiei lui Sîrbu sunt, pe rând, Doinaș, Negoițescu, Balotă și Regman, pentru a cita doar pe cei mai marcanți membri ai grupării. Scriitorul nu se cruță însă nici pe sine, notațiile autoironice fiind frecvente în epistolar. Iată un remarcabil autoportret caricatural: "Ai fi, îmi spune Lizi, un fel de scriitor nenorocit ce debutezi mereu (fără succes), un socialist fără ideologie și program, un creștin fără confesiune, un filosof fără sistemă și memorie, un semicetățean tolerat, transilvan refuzat la Cluj, dar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
1 Atitudinea lui Călinescu în timpul regimului comunist reprezintă o temă largă, imposibil de redus la o formulă cuprinzătoare. O lucrare care analizează metodele de eschivă, salvarea prin ironie și histrionism a autorului este cea a Elvirei Sorohan, G. Călinescu în autoportret, Editura Timpul, Iași, 2007. Autoarea discută nuanțele, mijloacele oblice de a salva ce se mai putea salva: Se poate vorbi de o compromitere în ordine politică, a lui Călinescu, dar nicidecum în ordine culturală. Eliminate frazele parazitare, Călinescu rămâne el
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dezvoltă un discurs al reveriei, e o mitizare a existenței, mai aproape de Radu Stanca și de ceilalți reprezentanți ai grupării Cercului Literar de la Sibiu. E o căutare a sinelui și a sensurilor universului proiectată într-un discurs care dilată contururile autoportretului, poza este însă voită, accentuată astfel încât aparenta seriozitate este subtil contrazisă tocmai de emfază. Ora fantastică, Cetățile albe, Șapte vânturi, Noaptea geniului anunță chiar prin aceste sintagme-titlu universul poetic aparte pe care Stelaru îl construiește, unul al umbrelor, fantomatic care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o cerneală o mare albastră/ închipuindu-mi că sfârcurile sunt atolii din Sud". Trupul femeilor devine suportul pentru crearea unei alte lumi, e o evadare în senzual, exoticul se ascunde în atracția feminină. E poate textul cel mai citat pentru autoportretul de creator, pentru spiritul de frondă afișat: Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă". Eros și thanatos se confundă, acesta e un "epitaf", caligrafiat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o dorință de plasticizare a imaginii, tabloul este deformat intenționat, ieșind în evidență trăsăturile-șoc. Deicticele folosite, acum, aici dau tocmai această impresie de tablou în curs de desenare, de conturare: "Acum pictez un tablou mare -/ vreau să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret". Jocul verbal e ușor sesizabil, portret mare se referă la dimensiune sau la importanță, în ambele cazuri ironia e sesizabilă, pentru că textul refuză să se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau la importanță, în ambele cazuri ironia e sesizabilă, pentru că textul refuză să se ia în serios. Monologul reflectă o poezie ce ar putea fi una de confesiune, dar textul joacă inocența în granițele banalului. Se definesc astfel elementele posibilului autoportret. Deși desprinse din universul cotidian, definițiile par a ilustra exact, dincolo de tonul glumeț, provocator, ceea ce va fi poezia aceasta. Sentimentele sunt puțin ridiculizate, inima e redusă la o gămălie, dar se sugerează un motiv consacrat cel ar arderii, aici prezentă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
puțin în ceea ce privește plasarea lor, deformarea are în vedere faptul că nu se vizează o fotografiere a realității, ci o metamorfozare a ei. Modalizatorii de certitudine, parantezele scot în evidență necesitatea unor astfel de elemente, omise adesea din structura tradițională a autoportretului liric, axat pe bătălia spirituală dintre minte și inimă. Undeva vor fi neapărat nasul, gura,/ n-are niciun sens să omit ochii - două semne de întrebare,/ aici în colț o să-mi pictez gândurile -/ o claie informă de rufe murdare". E
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aventură". Expresia simplă apare ca act de sfidare a convențiilor, dar are totodată, datorită contextului, și putere expresivă deosebită evitându-se, în mod subtil, transformarea poemului într-un text insipid: "Acum pictez un tablou mare - / vreau să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret." (Portret). Notațiile sunt scurte, există întotdeauna impresia de dialog. De altfel, trăsătura aceasta a stilului său evocă, la lectură, poezia optzecistă și nu numai (Florin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
au mai puțină legătură cu partea materială a vieții decît cu transformările din conștiințe. într-un alt eseu (,,Calomniatul Narcis’’) din același volum, Paler constată, perfect îndreptățit, următorul lucru: ,,Iernile lui Bruegel ne spun despre pictorul flamand mai mult decît autoportretul său presupus’’(p. 12). Nu la fel, oare, și ,,tablourile de iarnă’’ ale lui Bacovia? Ninsori „grozave”, amurguri „sumbre, de metal”, ceață, „hornuri ce fumează”, „pustiu”, „corbi”, „lupi”. în fiecare detaliu e o senzație, un gînd, o reacție. Unele poeme
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
traducere de Pirjo Raiskila, în "Columna", nr. 1, mai 1982, p. 48. Bănuș, Maria, Kahdeksantoista (Optsprezece) și Laulu joka polvia keinuttaa (Cântec de legănat genunchii), traducere de Katja Kontos, în "Columna", nr. 17, mai 2003, pp. 50-51. Blaga, Lucian, Omakuva (Autoportret), Tammi (Gorumul) și Uni (Somn), traducere de Martti Larni, în "Columna", nr. 6, nov. 1985, pp. 31-33. Blaga, Lucian, Laulu ennen nukahtamista (Cântec înainte de a adormi), Kuutamosonaatti (Sonata lunii), Runoilija (Stihuitorul) și Runo (Poezia), traducere de Tuula Teiri, în "Columna
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
după cum susțin ei înșiși, pentru a obține vizibilitate maximă cu efort minim. Unul dintre cele mai cunoscute proiecte ale lor, desfășurat în mai multe faze, este proiectul "Glasnost". În prima sa parte, intitulată Life Sharing (2000-2003), 0100101110101101.ORG realizează un autoportret digital, în timp real, prin oferirea accesului liber și nelimitat al oricărui vizitator la datele personale ale computerului artiștilor (texte, imagini, software și mail-uri). Uzând de conceptul de infotaiment (infotisment), Eva și Franco Mattes apelează la ideea de transparență digitală
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și adaptare; Islamul azi; globalizarea; “n-am profeții”; terorismul; democrație în afara Occidentului?; antioccidentalismul; „sunt optimist din fire, dar viziunea mea nu e optimistă”. UN ȘTETL ÎN ROMÂNIA STALINISTĂ Sorin Antohi: Dragă Moshe, aș vrea să începem convorbirea noastră cu un autoportret al tău: pentru toți cei care nu te cunosc din familie, ai apărut - și în Israel, și (după 1990) în România - oarecum misterios. Poate nu este deplasat să spun asta despre un specialist al religiilor, magiei, misticii: ai țâșnit ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
opera, și biografia o argumentează cu prisosință. Cât de credibilă și realistă mai este astăzi imaginea femeii propusă de un scriitor care a trăit în penultimul secol al mileniului trecut? Mai precis, un autor-bărbat care se vede astfel într-un „autoportret” mai puțin cunoscut: „Nu aflu unde capul în lume să mi-l pun / Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun, / Căci n-am avut metalul demonilor în vine, / Nici pacinica răbdare a omului de bine
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a pattern-ului cultural, apelul la doctrina statului „natural”, reproiectat pe un fundal de morală creștină și constituționalism (modelul acceptat de Europa ultimelor două secole), trimiterea la tema sa obsedantă: „ecuațiunea universală” și „echilibrul” - toate sunt elemente constitutive ale unui „autoportret” de gânditor „militant”, schițat într-o frazare ritmată, cu o plastică verbală inconfundabilă. Cred că pagini de felul editorialului reprodus mai sus fac posibilă descoperirea celuilalt Eminescu, altul decât scriitorul supus mistificării, denigrării ori tratamentului „critic” prezidat de țâfna savantă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]