1,671 matches
-
vă încredeți în ele! Există într-adevăr un simulacru de traseu, un șir de stâlpi electrici de-a lungul lui și grămezi de pietre ce așteaptă un cilindru compresor asta-i tot66. Abia ieșit din Giurgiu, echipajul nostru se și avânta peste câmpuri, bărăganuri, coline, grabene, râpi, puhoaie și păduri. În eternele noroaie ale Valahiei, poștalionul nostru se înfundă până la butucul roții, iar căluții, până la pântece; bravele patrupede, îmboldite de vocea unui surugiu ager (un ungur), își sporesc eforturile în momentele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ce domină malul drept al Prutului și apără Moldova din această parte. E un obstacol foarte slab pentru armata rusă. Nu ajungem în valea propriu-zisă decât după ce am traversat un mic râu ce curge la poalele dealului Stânca; caii se avântă apoi peste o pajiște vastă și ajungem la târgușorul Sculeni, moldav pe malul drept, rusesc pe cel stâng; un bac face să comunice cele două teritorii. Judecând importanța Prutului după celebritatea acestui nume în calitate de frontieră, ne așteptam să găsim un
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
bogat în subiecte de studiu de tot felul. Naiadele se înspăimântară; strigătele lor speriate se manifestau sus și tare împotriva prezenței străinilor în undele lor. Aceștia se încăpățânară în studiile lor științifice; impasibili, umpleau paginile albumului lor; naiadele mâniate se avântară asupra fragilei luntre, ce se clătină ca urmare a eforturilor lor; cei doi savanți, scufundați din nou și din nou în noroi, fură aruncați pe pământ pe jumătate înecați, cu hainele murdărite și sfâșiate, cu fața brăzdată de unghiile răzbunătoare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
indicând măsura spiritualizării formelor redate, care dau senzația dematerializării. În același timp, prin contrastul de lumini și umbre, artistul accentuează calitatea mistică a mesajului transmis. Elogiind stilul pictural al marelui El Greco, Michelle P. Brown susținea despre compozițiile acestuia, că "se avântă spre cer", autoarea evidențiind prin aceasta înaltele sensuri spirituale ale acestor creații. (***, Ghid de artă creștină..., p. 285). 424 Victor Ieronim Stoichiță, Experiența vizionară în arta spaniolă a Secolului de Aur, Editura Humanitas, București, 2011, p. 43. 425 Ibidem, p.
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Horus. Vrând să intre este împiedicat de un câine mare cât un bou, care-și arătă fioros colții enormi. Amestecă o o bucată mare de carne cu opium, aruncând-o câinelui Goliat. Așteaptă. După câteva minute câinele dormea dus. Se avântă în interiorul piramidei, dar nici nu făcu doi pași și de sus căzu vertiginos cuțitul de piatră al unei ghilotine. Se aruncă fulgerător înainte. Pericolul trecu. Inima-i palpita zgomotos. Mergea mai departe, când auzi un huruit asurzitor. O placă enormă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
adăpostul deselor și întunecoaselor păduri milenare. -Să ne scăldăm suratelor-le îndemnă Tessalina preoteasa, prințesă a lunii. -Să ne scăldăm, să ne scăldăm-răspunseră în cor celelalte bacante. Formele nude ale sălbatecelor și frumoaselor preotese ale lunii, cu mișcări lascive se avântară în apa albastră și caldă a fluviului. Se sbenguiau, râdeau, strigau sălbatec, chipul lor strălucind în lumina lunii, ca niște false zeități. S-au scăldat până în zori de zi când una din bacante zări în razele soarelui de dimineață, zidurile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o rază de lună. Euridice locuia între două hotare unde-i zbura duhul. Am încercat s-o îmbrățișez, dar s-a topit ca umbra în cunună. La strigătul ei, am simțit iubire nefirescă. Am ieșit din lumea stearpă să mă avânt în ierarhia cerească, dar lui Euridice, etern îi duc dorul. De-atunci am îmbrăcat roba de in, supunându-mă marii cunoașteri a vieții de ascet. Am pătruns magia, am cercetat spațiul divin, am scotocit moartea ca să caut viața și am
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
orașul X. -Am plecat într-o călătorie în anul 1940. N-aș fi crezut că au trecut cincizeci de ani. -Timpul trece-îmi răspunse cei doi tineri, noi stăpâni ai conacului. Deci aveam șaizeci și șase de ani. Când m-am avântat pe tărâmul nemuririi și al netimpului eram un puști. Am luat autobuzul, ajungând în grabă în orașul X. Părinții mei erau bătrâni. Nu m-au recunoscut. Când le-am spus cine sunt, au început să plângă. m-au considerat mort
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
reglată definitiv. Armonia dintre fizic, psihic și destin, i-a făcut pe oameni mai iubitori și mai buni. CASA CU STAFII Prin codrii deși și seculari, vânătorii zvonesc din cornul de aur, speriind animalele viețuitoare ale locului. Călăreți ilari se avântă în calvacadă, spărgând liniștea stihiei cu sgomote tunătoare. Ogarii latră, fug și sar sprințari, iar gonacii în ițari albi fac ziduri strângătoare în jurul vânatului. Prințesa Margareta Mușat întemeietoarea dinastiei mușatine, plecată-n șaua grea, zvâcnește înainte ca o nălucă albă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ceasul bun lipsit de piază rea, urmată de curtenii în alai, apucă și întinde săgeata cu ascuțiș de andrea în arc, și în zbor sbârnâitor o lasă să se ducă. Se umple de zvon tot plaiul Carpatin, calul alb se avântă ca o rachetă. Viteaza amazoană cu sânge mușatin, o mândră bistrițeană prințesa Margareta comandă seniorii în grai latin, strângând cu brațe tari arbaleta. În amurg când trofeele erau suficiente, având alături pe voievodul Costea, prințesa rostea rugăciuni de bogdaproste și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o rachetă. Viteaza amazoană cu sânge mușatin, o mândră bistrițeană prințesa Margareta comandă seniorii în grai latin, strângând cu brațe tari arbaleta. În amurg când trofeele erau suficiente, având alături pe voievodul Costea, prințesa rostea rugăciuni de bogdaproste și mulțumire, avântându-și alaiul către cetatea de scaun. -Vezi gorganul acela mare de acolo-arătă prințesa lui Costea, cu mânerul cravașei, o movilă de pământ cât un munte. Bogdan infidelul a hăcuit tătarii care prădau țara. Se spune că acolo în gorgan au
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
la ultimul deget de la picioare. Mă iei În brațe și urci scările până la etaj, În dormitor. Așternuturile albe, din mătase foșnesc sub trupurile noastre. Sete de dragoste. O jumătate de zi nu am ieșit din dormitor. După amiază ne-am avântat pe pantele din apropiere, cu skiurile. După două ore, eram ca nou născuți. Nu se cunoștea oboseala. Îmbujorați la față, am așezat skiurile În garaj și am intrat În cabană, morți de foame. Am băut puțin whisky , am Încălzit ciorba
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
dacă era cazul. Căscau ochii la defecțiunea pentru care fusese imobilizat și luau decizii înțelepte: - Te duci imediat la atelierul de reparații! sau chemau trailerul ori echipele de intervenții prin stații. Erau neobosiți și abia îi aștepta motoreta să se avânte mai departe! Cunoșteau situația mai bine decât șantierele, care nu mai puteau să facă hai de ei la comandamentul cu directorul general Ion Vasile, care, inexplicabil, era și general; probabil avea mai multă prestanță, eleganță sau autoritate decât un civil
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu marea ca fundal. N-au simțit nevoia să se mai despartă conștienți de clipele acelea inegalabile. Au alergat voioși, ținându-se strânși de mâini pe plaja întinsă dar pustie, scăldați în soarele dogorâtor al după amiezii, până s-au avântat în imensitatea mării. Când au intrat în apă cu viteză, rezistența ei i-a despărțit pentru o clipă și s-au jucat; nu aveau nevoie de minge; există multe surprize care localnicilor nu li se par deosebite; a învățat-o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
A sărit de nenumărate ori, până au început să-l usture umerii. Atunci a dispărut înotând pe sub apă fugind în larg. Fetele surprinse s-au uitat înfricoșate după Laur care ieșise departe, la adâncime unde ele nu îndrăzneau să se avânte, fiind singurul care știa să înoate. Strigau înspăimântate să se întoarcă, vocile lor cristaline străbăteau dimensiunile și dăinuiau peste talazurile mării. Impresionat de teama lor, a revenit și imediat cei trei s-au animat; fata aceea frumoasă era atât de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ar fi descusut mai mult, dar acum aștepta Mpunzi să plece spre țărm cu toți ceilalți. Auta îl sfătui să-i spună lui Mai-Baka să mai adune robi. - Păcat că a murit Iahuben! zise el trist. Nu trebuia să se avânte cel dintâi. - Dacă a pierit el, suntem mai puțini numai cu unul, zise Mpunzi. Era viteaz, dar nu era rob. - Iahuben știa însă cum se rânduiește o oaste, cunoștea meșteșugul războiului, și voi luptați cu cea mai bună oștire a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din Târnăveni, un om blând și vesel. Angela, arogantă și mândră se aproprie de Radu și Ramona fără să-i privească, ținându-și de mână partenerul. Schimbă câteva cuvinte zgomotoase în hohote de râs cu o altă pereche apoi se avântă în dans forțându-și partenerul, greoi și stângaci. -Ce-o fi având cu noi această femeie?, întrebă Ramona. -Nu trebuie luată în seamă, zise Radu făcând un gest de nepăsare cu capul și mâna dreaptă. Dialogul lor fu întrerupt de Andrei
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
picioare, se poate clădi cu migală simbolicul castel din cărți de joc care este haiku-ul. Abia după ce resimți acest joc simplu și concret pe care autorul l-a observat și Îl evocă În imaginile de mai sus, te poți avînta, dacă găsești că jocul este o aluzie la o sete mai năzdrăvană, către un Înțeles simbolic mai spiritualizat surprins În versurile lui Blaga: De sete ars, cum tremură În totul ajuns la iezer cerbul! Dar abia atinge apa mulcomă cu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pentru măsurătoarea rudimentară, un macroetalon, stînjenelul este și el, printre florile de grădină, una din cele mai zvelte și mai Înalte specii. Și poate că această talie Îi dă și aerul ușor stingher de floare rușinată de lujerul prea nedrept avîntat deasupra straturilor de flori mărunte ce o Înconjoară. Iată Însă o floare care, Într-o etimologie poate Închipuită, are un nume predestinat stînjenelii. (Nu e oare ciudat că o lungime și zveltețe excesive fac ca și de la stînjen, și de la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
nu mai scrutăm cu râvnire întreaga Scriptură, ci pe cele pe care le socotim mai clare, pe acestea le alegem, iar cu celelalte nu ne batem defel capul. Acest lucru a adus și eresurile: faptul că nu vrem să ne avântăm către tot conținutul Scripturii și socotim că există lucruri de prisos și peste care se poate trece. De aceea toate celelalte ni se par nu numai de prisos, ci și nefolositoare și chiar vătămătoare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Îmbrățișați
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
colo, își omoară plictisul aruncând cu lancea sau cu discul, trăgând cu arcul. Iar când Ahile îi trimite iarăși la război, le spune că vor merge să facă ceea ce le este drag să facă (hées to prin geráasthe): să se avânte în luptă ca niște lupi flămânzi asupra unui mare cerb. Să se umple de forța războinică, de ménos, de thymós, de alké, care nu e turbare irațională și oarbă, ci triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
confundat cu el). Și pe bună dreptate: ceea ce face Patrocles pe câmpul de luptă e comparabil cu ceea ce făcea de obicei Ahile și urmează să facă după moartea lui. Iar poemul numai despre el și despre Ahile spune că, odată avântați în luptă, aduc troienilor atâta prăpăd, încât sunt pe cale să cucerească Troia însăși, lucru de la care îi împiedică, pe amândoi, Apolon. Și lui, lui Patrocles, muritor de rang mic, îi revine onoarea de a-l omorî pe licianul Sarpedon, fiu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
colo, își omoară plictisul aruncând cu lancea sau cu discul, trăgând cu arcul. Iar când Ahile îi trimite iarăși la război, le spune că vor merge să facă ceea ce le este drag să facă (hées to prin geráasthe): să se avânte în luptă ca niște lupi flămânzi asupra unui mare cerb. Să se umple de forța războinică, de ménos, de thymós, de alké, care nu e turbare irațională și oarbă, ci triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
confundat cu el). Și pe bună dreptate: ceea ce face Patrocles pe câmpul de luptă e comparabil cu ceea ce făcea de obicei Ahile și urmează să facă după moartea lui. Iar poemul numai despre el și despre Ahile spune că, odată avântați în luptă, aduc troienilor atâta prăpăd, încât sunt pe cale să cucerească Troia însăși, lucru de la care îi împiedică, pe amândoi, Apolon. Și lui, lui Patrocles, muritor de rang mic, îi revine onoarea de a-l omorî pe licianul Sarpedon, fiu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
corect ca intenție. Ca tînăr ofițer din statul major al lui Wellington la Waterloo, Raglan trebuie să-și fi amintit vorbele "ducelui de fier", anume că cine își pierde tunurile pierde bătălia. Căpitanul Nolan, care ardea de nerăbdare să se avînte în luptă și își acuza superiorii de inerție (ceea ce era adevărat), se aruncă în șa și duce mesajul lordului Lucan. Acesta îl citește și nu înțelege despre ce inamic și despre ce tunuri era vorba. Într-adevăr, pentru exonerarea lui
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]