1,792 matches
-
de ș...ț o neștiută ș...ț libertate a sufletului." Putem bănui că "libertatea" doctorului depersonalizat și repersonalizat, într-o succesiune a pierderii și recîștigării unității sinelui, denotă "mobilitatea" eului ce scapă conturului rigid al conștiinței etice. Principiul moral, clasificările axiologice, de "bine" și "rău", devin subit noțiuni goale, pierzîndu-și autoritatea de "legi". Ceea ce îl eliberează pe Jekyll nu e neapărat dobîndirea unei noi identități, ci drumul către ea, nu finalitatea experimentului altfel zis, ci benigna lui desfășurare. Spune naratorul, destul de
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
al Mihaelei Anghelescu Irimia, Dialoguri postmoderne, unde am găsit câteva idei numai bune de dat mai departe. Plecat de la constatarea că Mircea Cărtărescu nu citează în Postmodernismul românesc studiul profesorului clujean, Ștefan Borbély face câteva remarci esențiale. Fără a distinge axiologic între cele două perspective, criticul este interesat, după cum singur formulează, de morfologia și de sintaxa celor două raportări postmoderne la fenomenul cultural. Diferența de generație, de formație intelectuală impune și una de percepție. În plus, abordarea lui Liviu Petrescu se
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
s-au prelungit și adîncit preponderent din motive de ordin extraliterar... Curios, Lucian Valea nutrește idealul retrospectiv al unei literaturi patriotarde, neosămănătoriste, care s-ar fi cuvenit a fi girată de criticii ce, defel antipatrioți, mai bine-zis patrioți în fondul axiologic al lucrurilor și nu la nivelul unui limbaj esteticește delegitimat, au ignorat-o pe drept cuvînt: „E mai mult decît firesc să ne întrebăm ce-ar fi trebuit să devină Curentul literar după instalarea în fruntea redacției a unui critic
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
Virtuozitate și speculație Liviu DĂNCEANU Nu cred că de la un anumit grad de virtuozitate în sus, diferențele valorice tind să se stingă, totul fiind permis, așa încât nimic nu mai poate tulbura ordinea axiologică din arta sunetelor. În primul rând pentru că virtuozitatea, fie ea interpretativă ori componistică, nu rezolvă decât problemele estetice și, eventual, cele psihologice ale muzicii. În nici un caz nu poate acoperi temele ce țin de nivelurile etic și spiritual pe care
Virtuozitate ?i specula?ie by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84257_a_85582]
-
excepții - păreau conștienți de propriile lor limite și arborau o atitudine mai degrabă modestă. Secolul XX răstoarnă tradiționala scară a valorilor. Scriitorii devin, cantitativ, atît de numeroși, încît frontierele calitative din interiorul grupului sînt pe cale să se șteargă, iar confuziei axiologice i se suprapune o confuzie socială la fel de mare. Faptul că secolul XX a cunoscut, din punct de vedere politic, culmea ororii a avut - literar vorbind - un rezultat paradoxal: pe de o parte, puterea politică absolută și-a putut impune, în mijlocul
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
cărți, foiletonul - capătă tot mai multe forme ale interpasivității și ale desfătării delegate. Și aici este valabil principiul, născut din incapacitatea de desfătare, al distrugerii prin consumabilitate, care pune în locul consumului mărfurilor consumul ideilor." Consumul este ideologia neoliberalismului care suspendă axiologicul și critica valorilor, de fapt, le transformă în marfă de consum intelectual. Atitudinea artistică e, așadar, lifestyle, iar stilul de viață e tot mai puțin legat de social și de politicul propriu-zis: e trend. Ștergerea graniței dintre artă și viață
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
ar putea formula astfel". Or, într-un text în care iluzia mimetică e repudiată la tot pasul, a pretinde o asemenea consecvență pare extravagant. Tolerant cu încălcarea convențiilor reprezentării, Regman este destul de reticent cu transgresarea convențiilor narative. Fisurile din edificiul axiologic și slăbiciunea pentru anumite convenții sunt două limite care tulbură uneori, dar nu acoperă niciodată vederea pătrunzătoare a acestui fin diagnostician al prozei.
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
regăsite" în sfera operei integrale a lui Gib I. Mihăescu implică numai o redimensionare cantitativă a acesteia, ca o demonstrație suplimentară a uimitoarei febrilități creatoare a scriitorului. Această recuperare nu antrenează însă - datorită valorii modeste a prozelor - și o redimensionare axiologică a operei autorului romanelor Rusoaica și Donna Alba, capodoperele sale. Ierarhia internă a scrierilor lui Gib, inclusiv în domeniul nuvelisticii, nu suferă modificări. Ediția lui Leon Baconsky are meritul esențial de a stimula inițiativa unei serii de opere complete Gib
Exercițiile ignorate ale lui Gib by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12605_a_13930]
-
bune pagini ale sale, critica pe care o întreprinde nici nu este una propriu-zis literară, ci culturală în sens larg, angajând competențe diverse (în sfera istoriei, psihologiei, sociologiei, politologiei) și expunând o altă miză decât aceea a stabilirii unui diagnostic axiologic. Mai mult decât atât, în ambele secțiuni ale volumului apare o problematică fierbinte, deopotrivă actuală și spinoasă: o sumă de teme delicate, aproape tabu, pe care alți critici le ocolesc cu prudență. "Tangențiale" este, atunci, o frumoasă figură de stil
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
atenția asupra originalității și pionieratului barthes-ian, dacă Nicolae Manolescu urma îndeaproape dezideratul actului critic ca demers creator, precum și viziunea despre numărul infinit de interpretări, de cealaltă parte, Matei Călinescu, la fel ca majoritatea criticilor șaizeciști de la noi, condamna deschis relativismul axiologic barthes-ian. Renunțarea la judecata de valoare era nu doar o nucă prea „tare” pentru establishment-ul critic românesc de atunci, dar și o întreprindere mult prea periculoasă. De-a lungul întregului său studiu, Barthes împrumută postura comodă a cititorului, elaborând
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
juridice, politice, ideologice, științifice etc.). Realitatea românească, fie socială, culturală, științifică, fie literară, era privită tocmai din această perspectivă pragmatică, în care delimitarea domeniilor constituia o garanție a corectitudinii judecății. Pragmatismul reclama, între altele, includerea realității autohtone într-un ansamblu axiologic pe care, încă din 1978, l-am numit model european 1. Acesta se întemeia pe concordanța dintre principiile axiologice proprii Junimii și principalele tendințe axiologice manifestate pe plan continental. O primă și importantă trăsătură a acestui "model european" rezultă din
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
pragmatică, în care delimitarea domeniilor constituia o garanție a corectitudinii judecății. Pragmatismul reclama, între altele, includerea realității autohtone într-un ansamblu axiologic pe care, încă din 1978, l-am numit model european 1. Acesta se întemeia pe concordanța dintre principiile axiologice proprii Junimii și principalele tendințe axiologice manifestate pe plan continental. O primă și importantă trăsătură a acestui "model european" rezultă din includerea literaturii (a artei, în general) în contextul mentalitar al timpului, legătură considerată decisivă. Încă din 1861, Maiorescu afirma
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
o garanție a corectitudinii judecății. Pragmatismul reclama, între altele, includerea realității autohtone într-un ansamblu axiologic pe care, încă din 1978, l-am numit model european 1. Acesta se întemeia pe concordanța dintre principiile axiologice proprii Junimii și principalele tendințe axiologice manifestate pe plan continental. O primă și importantă trăsătură a acestui "model european" rezultă din includerea literaturii (a artei, în general) în contextul mentalitar al timpului, legătură considerată decisivă. Încă din 1861, Maiorescu afirma: "fiecare om este produsul timpului său
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
o întâmplare unică, exaltantă, irepetabilă. Sunt, fără merit, unul dintre cei trei sau patru cărora le-a fost dăruită întâlnirea cu Dan Verona la începuturile sale" (p. 174). Până la urmă, comparația cu Hölderlin se dovedește a nu fi de natură axiologică, ci una care se referă la obsesia celor doi poeți pentru "nostalgia unei Grecii ideale". Tonul rămâne însă nepermis de exaltat din perspectiva unui pariu cu istoria și mă întreb cum se simte astăzi Dan Verona atunci când își analizează retrospectiv
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
referitor la cazul lui Nae Ionescu se potrivește nu doar întâlnirii intelectualilor români cu totalitarismul brun, ci și aceleia cu cel roșu, care l-a înlocuit pe primul: "Mitul Nae Ionescu arată... că avem de-a face cu o deficiență axiologică importantă a culturii române. Ea nu pare să aibă capacitatea de a oferi valori solide celor modelați spiritualicește în hotarele și instituțiile ei. Derapajele - mai ales atunci când în joc sunt valorile democrației - sunt numeroase și, adesea, surprinzătoare. Nume rezonante din
Tabuizare, mitificare, transparență by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/6971_a_8296]
-
toate cu caracter aproximativ și, uneori, comensurabil), precum și dialectica dintre formă și deschidere, ce îmbracă multiple aspecte, au devenit frecvent scopuri explicite, manifeste în creația muzicală contemporană. Conceptul de deschidere are aici același înțeles ca la Umberto Eco: fără relief axiologic, el se referă la incapacitatea denominativă și denotativă a mesajului sonor, incapacitate ce reprezintă o constantă a oricărei opere muzicale. Între ambiguitate (sugestia multiplă) și dezordine (nu aceea oarbă, fără leac, ci aceea rodnică, pozitivă), raportul de directă proporționalitate este
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
Pictorul însuși refuză datarea, sfidează cronologia și, finalmente, își scoate în mod tacit opera de sub presiunea timpului. Ridicînd absența datării de la înțelesul ei tehnic, imediat, la unul mai general sau, pur și simplu, abstract, dar cu o conotație morală și axiologică mai profundă, se poate spune despre întreaga pictură a lui Țuculescu, fără nici o precauție, că este o pictură nedatată. Cu alte cuvinte, că arta sa nu numai că nu trădează nici un semn de oboseală, dar este și una care nu
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
repere pentru traseul pe care l-a străbătut lemnul de la existența sa stihială și pînă la impactul său cu malaxorul (post)industriei. Dar această evoluție în jos, această golire treptată de substanță și de autoritate, nu reprezintă și un criteriu axiologic. Indiferent unde se situează ei în raport cu o geografie simbolică și cu o topografie spirituală, în centru, în negația centrului sau în ubicuitatea lui, într-o bună vecinătate cu Dumnezeul unic, în plină erezie sau în confortul unei relații frivole cu
Arta și morala lemnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16670_a_17995]
-
spiritualității pe care d-sa nu ezită a o proclama și ilustra într-o vreme în care feluritele pozitivisme formalizante și chiar erudiția înțeleasă ca o sisifică adiționare de informații în sine urmăresc a decupla creația artistică de atributele sale axiologice (esteticul aflîndu-se cu rol negreșit determinant în centrul lor, dar în conexiune cu celelalte și prosedînd propriile-i transparențe prin care nălucesc tainele ființei). Oricît de ambițioasă, rațiunea singură n-ar putea cuprinde totul în cîmpul artei, n-ar putea
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
de persistente. Clișeul hegelian despre fond și formă revine cu regularitate, „forma” însemnînd la Maiorescu limbajul și prozodia. Obsesia caracterului național, a inspirației din realitățile locale, s-a transformat la Maiorescu într-un fel de criteriu estetic, într-o apreciere axiologică; fie că este vorba de Alecsandri, Caragiale, Eminescu ori Goga, faimosul „caracter național” apărea mereu exhibat cu mîndrie, ca dovadă de genialitate. Corelată cu această obsesie se află una complementară: aceea ca scriitorul român să nu fi suferit nici o influență
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
îi conferă viguroasa originalitate. Categorisirea romanelor lui Liviu Rebreanu în funcție de cele trei stiluri epice enunțate de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe se dovedește și ea pe deplin profitabilă pentru a scoate în evidență diversitatea (contradictorie din punct de vedere axiologic) operei primului mare romancier român. Capitolele Sensurile realismului rebrenian și Dincolo de realism sînt fundamentale pentru înțelegerea întregii complexități a operei lui Rebreanu și un exemplu de cum poate fi interpretată opera unui scriitor interbelic cu uneltele criticii literare de azi. La
Revizuirea revizuirii? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13434_a_14759]
-
cooperare și comunicații libere: "Literatura universală, astfel înțeleasă, are în centrul său omul universal, exprimat în orice limbă, în orice literatură." În câteva cuvinte, ce înseamnă "ideea europeană" și cultura de centru? Democrație, libertate, drepturile omului, pluralism, liberalism, umanism, echilibru axiologic al valorilor, sinteza valorilor naționale și universale, lipsa complexelor, raționalism și spirit critic, toleranță, citadinism, pătură mijlocie și societate civilă, economie liberă de piață, stat laic, neconfesional, antidogmatic, antidiscriminatoriu la orice nivel. Deși cuvântul nu e folosit, e clar că
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
Eugen Lungu și Mihai Papuc. Seria de antologii pe genuri ale literaturii basarabene din secolul XX merită toată atenția, căci îi putem descoperi cu ușurință cel puțin două rosturi culturale majore. Prima rațiune ar fi aceea de autoevaluare, de bilanț axiologic, realizat cu exigență și detașare, pentru un public intern, orientat astfel, printr-o selecție severă, spre cele mai importante valori. Antologiile sunt atât instrumente de istorie literară, cât și mijloace critice de a consacra o anumită ierarhie a valorilor. Al
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
răspunsuri contradictorii, cum e și firesc. Dar, încheind această problemă, constat că Nicolae Leahu realizează, în fond, o antologie dintr-o perspectivă marcat postmodernă, iar din acest punct de vedere nu există mari poeți. Un astfel de cult al disproporțiilor axiologice dovedește - s-ar părea - o mentalitate învechită. Eu nu sunt întru totul de această opinie, dar ar fi o soluție a ieșirii din impasul controverselor. Există în cele șapte prefețe adunate în volumul O istorie critică a literaturii din Basarabia
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
obligate, de la moralitatea artei și a profesiunii de scriitor și ele trebuiau arătate, analizate“. La ceasul de față, revizuirile în acest sens complex, estetic și etic, impus de istorie, întîmpină rezistența atît a scriitorilor satisfăcuți de statutul lor în scara axiologică din timpul comunismului, cît și cea a exegeților care au avut „un cuvînt greu de spus“ la constituirea acesteia și care, în consecință, resimt orice evoluție, orice schimbare, drept o știrbire a autorității lor. În mod obișnuit se recurge la
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]