1,419 matches
-
pentru durerea mea imaginară de stomac și mă forțase să mănânc ghimbir fiert pentru starea imaginară de vomă. — Pentru că mâine dimineață trebuie să mă trezesc devreme și nu vreau să te deranjez când mă dau jos din pat, am spus bâlbâindu-mă. Cât de devreme te trezești? —La șase. E în regulă, a zis Luke. O să-mi prindă bine să ajung și eu mai devreme la birou. Vai, nu! De ce trebuia să fie așa de al naibii de drăguț? Cum mai scăpam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
altădată, dar niciodată atât de rău încât s-o termine cu mine. S-a sfârșit, mi-a zis Luke. Ești un dezastru și aș vrea din tot sufletul să te pui la loc pe picioare. —Ai pe altcineva? m-am bâlbâit îngrozită. Nu fi proastă, mi-a șuierat Luke. Atunci de ce? l-am întrebat nevenindu-mi să cred că discutam așa ceva. Pentru că nu ești omul care credeam eu că ești. Pentru că am luat droguri duminică noaptea? mi-am luat eu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-te la ei ca la, cum să spun, o personificare a naturii. Nu, nici așa nu-i bine. Consideră că munții aceștia ar avea conștiință. Nu, tot nu-i bine, nu numai munții noștri ci întreaga fire. Uite, că mă bâlbâi, nu reușesc să găsesc o explicație pe înțelesul tău. De fapt, dacă stau bine și mă gândesc, nici eu nu cunosc cu adevărat răspunsul la această întrebare. Nu te cred. Te cunosc foarte bine și sunt convins că acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Se pomenise cu cei trei bărbați îmbrăcați în negru lângă pat. Sărise ca ars în picioare și abia apucase să-și bage cămașa în pantaloni când Boris îi spusese de documentele pe care le dorea Vlad. Brusc, începuse să se bâlbâie, dezvinovățindu-se în timp ce scormonea prin sertarele unui birou vechi. Îl luaseră pe sus și îl înghesuiseră pe bancheta din spate, după care porniseră spre biro urile firmei. Pe drum, cu voce slabă, încercase să se mai justifice de câteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vasta experiență căpătată alături de fel de fel de golani, fiindcă nu-l simțea capabil să o înțeleagă. Titi nu știa decât să-i repete în șoaptă că o iubește, dar când îl întreba care e motivul, acesta începea să se bâlbâie sau să tacă. Nu mai avea timp de pierdut într-un joc care o făcea să se simtă atât de stupid. Trebuia să-i pună capăt. Băiatul apăru în grabă îmbrăcându-se din mers. M-ai chemat? întrebă el trăgându
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mine, Maria zâmbea. Știa. Am Înghițit În sec. ― Spectacolul! am spus eu. ― Da, mă aprobă Angela. Spectacolul. ― Mă voi duce la spital mâine. Promit! ― Bine. Îți țin pumnii și nu uita să mă suni! ―M-mulțumesc foarte mult, m-am bâlbâit Înainte să Închid... ― Ce s-a Întâmplat? Întrebă Maria zâmbind. M-am uitat amuzată la ea. ― Tu să-mi spui. ― Ce să-ți spun? făcu ea nevinovată. Părea că se abține să nu izbucnească În râs. M-am oprit În mijlocul
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ușă cu jurnalul În mână. ― Te superi dacă păstrez eu ăsta? am Întrebat. Se uită la desenul cu fata misterioasă, În fața căruia mă oprisem. ― Sau aș putea să-i fac un xerox și să ți-l aduc Înapoi...m-am bâlbâit eu. ― Nu, spuse el, părând surprins. Poți să-l iei dacă vrei. L-am apucat nesigură, Îndoindu-l cu blândețe și l-am pus În geantă. ― De ce? Întrebă el. M-am uitat la el derutată. Chiar, oare de ce? ― Îmi place
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ton înalt, protector. N-am venit să te ucid, nici să te provoc la duel, deși aș fi fost îndreptățit s-o fac, pentru că te-ai amestecat în viața mea și mi-ai distrus căsnicia... ― Eu... să... să vedeți... se bâlbâi el nevolnic... ― Nu mă întrerupe, n-am terminat, i-am retezat-o cu asprime. În urma celor petrecute știi care este datoria dumitale? ― Dar, vă rog, nu s-a întîmplat nimic incorect... Să vă explic. ― Nu am nevoie de explicații. Incepînd
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
totuși, după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul oaselor și căscă ochii larg. - Ce ți s-a întâmplat, Adriana?, zise mai departe, fără șovăială, direct și hotărât, Luiza, stând dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un om care nu s-a trezit bine din somn. Pentru o clipă, chiar mă speriasem, zău așa! Ce mi s-a întâmplat, mă întrebi? Sincer, sunt dărâmată. Astăzi, am fost martora unei vești oribile: mi-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Cum, e deja atât de mare? Timpul trece repede, nu-i așa. E mult de când nu l-am mai văzut. — Astăzi, a primit ordin de la tatăl lui să vină până la Tarui pentru a vă ura bun venit. — Cu-cum? se bâlbâi Katsuie. O pietricică de sub un picior al taburetului de campanie se sfărâmă sub greutatea trupului său masiv, parcă exprimându-i uimirea. Hidekatsu, care era ful lui Nobunaga, fusese adoptat de Hideyoshi. — Bun venit? Bun venit cui? întrebă în continuare Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din pământ? Cita din nou din articol, realizase Bull. Și avea dreptate, pentru că acele cuvinte încă licăreau proaspăt pe ecranul LCD al laptopului aflat pe colțul saltelei japoneze a lui Juniper din camera alăturată. — Păi, cred că e... e..., se bâlbâi Bull, furios pe sine pentru că nu reușise să găsească un corespondent pentru gluma ei facilă. — Absolut nimic. Asta-i, amice. Absolut nimic. Hmmm, nu, cred că e excepțional și sexy, pe deasupra... (Sexy? se întrebă Bull. Cu pelvisul ăla ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ai spus, ai avut strămoși turci? Abdulah se sperie. Înseamnă că se vedea? Fiindu-i deja teamă să nu se dea de gol cu privire la nu se știe ce, pentru că oricum situația în care ajunsese părea mai mult decât îngrozitoare, acesta bâlbâi două vorbe după care ieși, speriat. - Barosane, împrumută-mă și pe mine cu vreo zece milioane, îl rugă el ceva mai târziu pe unul dintre colegii săi, Marius Belvedere. - Bătrâne, n-am, îl minți acesta din urmă, surprins în timp ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lucioasă a pisoarului din Shakespeare. Mi-am ridicat capul și, în timp ce mă tot încruntam, am vărsat pe cuvintele înscrise pe faianța verzuie. MOARTE TUTUROR CIOROILOR, VIOLUL E UN RAHAT, SĂ-L IA DRACU’ PE KOFF. Cine e Koff? mi-am bâlbâit eu întrebarea. Mda, bun, să-l ia dracu’, oricine ar fi. După siestă m-am simțit ceva mai bine, ba chiar m-am cățărat plin de curaj, deși cam șovăitor, de pe bancheta din spate pe locul din față, oprindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
uitând protocolul. — Te caut de trei ani. Nu crezi c-am așteptat destul? vociferă Ioana râzând. Nu mi-ai răspuns la nici o scrisoare. Mi-am zis că am o nepoată nesimțită. — Poate că ai avut o adresă greșită, m-am bâlbâit. Nici nu știi ce-ar fi însemnat pentru mine să am o scrisoare de-a ta... — Hai, nu mai lungi vorba și vino! Ai să stai în atelierul meu de pictură, ca o prințesă în exil. Atelierul e la par
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ca să-i dea o scurtă lecție: Avea dreptate Posidonius din Apamea: barbari immanes. De pe străzi ajunseră la ei glasuri mai ridicate și agitate. Nu mi-ai spus ce s-a întâmplat cu ultimul frate al mamei. Nu știu, minți Zaleucos bâlbâindu-se, trăia foarte departe de-aici... Copilul îl părăsi și se îndreptă spre piață. Observă că, în mod deloc obișnuit, era plină de militari; se duse în mijlocul lor. Însă ofițerul care comanda cohors praetoria, garda de corp, îi tăie calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ușurați, crezură că-i dau un răspuns liniștitor, fiindcă un cor de glasuri confuze spuse că ridicaseră un rug, din proprie inițiativă, că aprinseseră focul funebru și adunaseră cu grijă cenușa și oasele, gândindu-se că într-o zi... Se bâlbâiau, căutându-i privirea - și aproape că zâmbeau, în așteptarea unei încuviințări. Centurionul care o torturase pe mama sa - nu reușea să-l privească în față, văzu doar că avea mâinile mari, greoaie, murdare - îl conduse într-o cămăruță unde, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prietenilor acesteia, precum și de Tiberius împotriva familiei lui Germanicus și a partizanilor săi. Procesele acelea fuseseră o chestiune sinistră, secretă; se publicaseră doar sentințele temutei Arhive, și nici acelea întotdeauna. — Dar am găsit puține documente, și ele în dezordine, se bâlbâia funcționarul. Vestea îi făcu pe cei care o auziră să se oprească la mijlocul scărilor; cu o speranță plină de neliniște, se întrebară unii pe alții dacă respectivele documente fuseseră distruse dintr-o providențială poruncă a lui Tiberius. Dar cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui, Drusilla, singura persoană din familie pe care o mai putea iubi, murise la douăzeci de ani din cauza unei febre stupide, pe care medicii n-o putuseră vindeca; nimeni nu se gândise să-l anunțe. Abia după ce murise îi spuseseră, bâlbâindu-se, că febra aceea, care îi provoca dureri de cap atât de mari încât își pierdea cunoștința, fusese asemănătoare cu cea de care suferise el și de care zeii îl vindecaseră. El închisese ușa. „Celui care vrea să rămână singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al Curiei se materializară fulgerător acuzațiile, apărarea, mărturiile, sentințele pe care aproape toți senatorii le auziseră deja la vremea lor. Callistus citea repede, trecând fără dificultate de la un document la altul, de la un tip de grafie la altul. Nu se bâlbâi, nu ezită o clipă. Istoricii scriu că cei șase sute de senatori nu au scos o vorbă. Stupoarea grupului de populares se transforma într-un triumf mut, plin de indignare. În schimb, în zona ocupată de optimates, cei pe care Callistus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
hotărâtă atunci când un soldat care scotocea înjurând prin pavilionul de serviciu de pe terasele vechii Domus Tiberiana văzu o pereche de încălțări ivindu-se de sub o draperie. Bătrânul, care stătea ascuns acolo, crezu că veniseră să-l ucidă și-i implora bâlbâindu-se să-i cruțe viața, în timp ce soldatul care-l găsise încerca să-i explice că îl aștepta domnia asupra imperiului. Veniră și tovarășii săi, care-l duseră îndată de acolo; și toți pretorienii, bine instruiți, îl aclamară imperator. La sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
așa voi face! Frusina luă lucrarea de pe masa primarului și se întoarse în birou să se apuce de lucru. Rămase înmărmurită când îl văzu chiar pe Petre în carne și oase, în birou.Nu știa ce să facă. - Ăăă, se bâlbâi Petre, am trecut special pe la tine, să stăm de vorbă. Nu am venit acasă la nea Gheorghe, că mi-a fost frică de el că nu mă primește. - Ai venit degeaba! I-am spus și mamei tale că s-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cotlon, ca să-ți mângâie chipul... Mamă! În ochii tăi, mamă, viața își joacă rolul pe o scenă ștearsă cu buretele murdar, găsit aruncat într-o clasă fără elevi. Ei au plecat să urmărească sceneta în care tu, erou principal te bâlbâi pentru că nu ți-ai pregătit temele. Dar elevii sunt iertători, aplaudă plângându-le din ochi boabe de piper, rămase printre gene. De atâta plâns, somnul vieții se apropie de ziua eternității. Mamă! În curând cui o să-i mai spun: MAMĂ
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
îi treceau prin fața ochilor, amețitor de repede. Încerca să asculte, să înțeleagă, dar nu reușea, nu mai simțea nimic. Explicațiile vecinei o oboseau. Vorbele cădeau greoaie, deși femeia făcea un efort imens să prezinte vestea cât mai puțin dureros. Se bâlbâia, apăsată de o vină imaginară, broboane de sudoare îi brăzdau fruntea. Frânturile de propoziții lăsau să se întrevadă crudul adevăr:” - Mama ta are pe altcineva! O să vină să te vadă. Acolo este greu. Te roagă să o înțelegi și să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
om îmbrăcat în negru veni să îl vadă pe Prâslea. După ce plecaseră polițiștii de lângă el, omul bizar îi spuse lui Prâslea: Ooo! Dar ce e cu tine aici, agentule? Tu trebuia să fii în misiune! Misi..., ce? Nu te mai bâlbâi și ieși odată de acolo pentru că avem de lucru! Dar... Niciun dar! Conduc eu! Prâslea plecă cu agentul îmbrăcat în negru cu o mașinărie bizară, vitezomană la o clădire subpământeană, dotată cu ciudățenii mecanice. Aici Prâslea,care era ca un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ușa. Se Întoarse brusc. Era doar recepționera, o fată slabă cu ochi de mioapă, care aducea un plic lăsat la hotel pentru Marie. Văzînd expresia de vie nedumerire zugrăvită pe chipul skipperului, se făcu stacojie și se pierdu În scuze bîlbîite În legătură cu intrarea ei intempestivă. El Întrerupse cu o mișcare seacă valul de scuze, smulgîndu-i plicul din mîini. Fata bătu În retragere. Enervat, Christian azvîrli plicul pe pat, unde acesta se deschise, revărsîndu-și conținutul. O insignă. O armă. Și un bilet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]