1,442 matches
-
cu devotament, cu iluzii și cu ceva ce nu pot scrie acum în acest jurnal. L-au luat fiecare de câte o mânuță pe micuțul Boc, cel înfiat de șase ori până acum și până la desfierea inevitabilă, îl plimbă prin bâlciul de două parale a României de azi, îi zâmbesc drăgăstos, îl mai altoiesc din când în când, pe furiș, nu în văzul lumii și îl pune ca să toarne dulceață în galoșii românilor când li-i viața mai dragă. Și sună
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în leagăne, să ne mai amintim de copilărie! Frusina își mai reveni din gândurile pe care le avusese după film și chiar îi făcu plăcere invitația. Timp de câteva minute se simți copil, ca atunci când venea cu tatăl ei la bâlci pentru comedii. - Nici nu știu cum să-ți mulțumesc pentru această zi minunată, petrecută cu tine. Ai știut să-mi dăruiești din toate câte ceva! - Și pentru mine înseamnă mult, dacă te-ai simțit bine cu mine! S-au plimbat de mână prin
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îi va ocupa gândul tot timpul, și atunci ea se va poticni, va ameți, nu-și va mai putea aduna mințile. Exact ca Fratele cel Mare, cu cântecele și dansurile lui. În parcarea pavată cu pietriș, la jumătatea drumului dintre bâlci și mașina lui Helen, Mona ține agenda în așa fel încât luminile bâlciului strălucesc pe o singură pagină. La început, singurele lucruri care apar acolo sunt însemnările pe care le-a făcut Helen pentru ziua cu pricina. Numele „căpitanul Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ameți, nu-și va mai putea aduna mințile. Exact ca Fratele cel Mare, cu cântecele și dansurile lui. În parcarea pavată cu pietriș, la jumătatea drumului dintre bâlci și mașina lui Helen, Mona ține agenda în așa fel încât luminile bâlciului strălucesc pe o singură pagină. La început, singurele lucruri care apar acolo sunt însemnările pe care le-a făcut Helen pentru ziua cu pricina. Numele „căpitanul Antonio Cappelle“ și o listă cu întâlniri de afaceri. Apoi, pe hârtie apare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încurcat în păr. Rochia portocalie i s-a răsucit strâns în jurul trupului, iar gulerul i s-a rupt într-o parte, dezgolindu-i umărul. Sandalele i-au căzut din picioare. Ochii ei acoperiți de șuvițele încâlcite, ochii ei reflectând luminile bâlciului, țipetele din depărtare ca un ecou nesfârșit al țipetelor ei. Arată ca o făptură de groază. O vrăjitoare rea. O iasmă. Sucită. Nu mai e fiica mea. Acum este o ființă pe care s-ar putea să n-o înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că o cadă plină de sânge ar fi ultima problemă din lume pentru el. Ce-ar fi să mergem mai departe? zic eu. Am putea să mai bifăm câteva biblioteci. Să mai vedem locuri noi. Poate mai ajungem la vreun bâlci. Ceva monumente. Să ne distrăm și noi, să ne mai relaxăm un pic. Putem să fim din nou ca o familie, cum eram înainte. Mona se apleacă și-mi smulge un smoc de păr. Se apleacă și smulge un smoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
paginile pe rând până ajunge la una acoperită de cuvinte roz, strălucitoare. — Asta e scrisă cu spermă. Fiecare vrajă e scrisă de altă mână. Mona, care stă la biroul ei din secretariat, nu a mai zis o vorbă bună de la bâlci încoace. Stația de interceptare înșiră unul după altul codurile de urgență. — Care-ar fi un sinonim bun pentru „demon“? strigă Helen la Mona Și Mona zice: — Helen Hoover Boyle. Helen se uită la mine și zice: — Te-ai uitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pensula și lipiciul, pun cap la cap coșuri de fum, acoperișuri vitrate, domuri geodezice și minarete. Apeducte romanice lipite de clădiri art deco lipite de cafenele pentru fumătorii de opiu lipite de cârciumi din Vestul sălbatic lipite de călușei de bâlci lipite de biblioteci de provincie în stil Carnegie lipite de case de suburbie lipite de amfiteatre universitare. După săptămânile de călătorie împreună cu Helen și Mona, uitasem cât de importantă este perfecțiunea. Pe calculatorul meu e ciorna materialului despre moartea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe listă la filologie. Acasă se stârnise, bineînțeles, un adevărat scandal: cum își permisese să înșele în asemenea hal așteptările și încrederea familiei?... Noroc cu bunicul matern, un bătrân hâtru și înțelept, fost negustor de fluiere și de armonici prin bâlciuri, care pusese vorbă bună pentru el și reușise, până la urmă, să liniștească furtuna care se stârnise. Nichi e un mare poet! declară Bianca cu vădită mândrie. Stelescu se aplecă și o sărută cu tandrețe, dar apoi protestă râzând că poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de Lemn îl poftea la masă și-l cinstea cu covrigi înșirați pe sfoară și cu țuică de prune fiartă, apoi se apuca să-i istorisească tot felul de moși pe groși, făcând grimase grotești, gesticulând ca un scamator de bâlci și manifestându-se în general într-un fel atât de original și de pitoresc, încât Virgil îl asculta cu gura căscată, atent să nu-i scape nimic. Omul se arăta extrem de convingător, chiar și atunci când susținea lucruri dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din cap, Îl privi cum se Îndepărtează, Întîlnind din nou căutătura fixă a lui Pierric, și puse mîna pe mobil pentru a-i cere lui Morineau să vină să-i Îndepărteze pe curioși Înainte ca situl să capete Înfățișare de bîlci pentru tăntălăi. Apoi se apucă să dea ocol menhirului, trăgînd nădejde să descopere vreun truc În stare să facă o masă de granit care cîntărea mai mult de o tonă să verse lacrimi de sînge. Pierric se ținu după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lungesc despre proiectul meu. Dar unde e obișnuita veselie a Întrunirilor voastre? continuă el fără a i se adresa nimănui În mod deosebit. Cei de față se Îndreptară spre el parcă mecanic, precum capetele de turci dintr-o căruță de bâlci, trase de sfori. Desigur, moartea meșterului Teofilo a spulberat armonia celui de Al Treilea Cer, lipsind bolta cristalină de una dintre stelele ei. Vă Înțeleg suferința, continuă priorul. — Mai Întâi meșterul Ambrogio, iar apoi Teofilo, bâigui Augustino. Și Teofilo... Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu ramă de sârmă subțire, rotunzi, și un fular roșu ponosit În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu ceruse și ea o vodcă, sau un coniac. I-ar fi prins bine o Înghițitură, Își simțea inima undeva În gât. Încă puțin și o putea scuipa În palmă ca pe un sâmbure de cireașă. S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
geam. Într-o zi, din pricina căldurii, sau a partiturii, de ce nu, am trăit o experiență stranie. O transformare neașteptată a trupului meu pe care la Început am luat-o drept iluzie optică, sau o deformare a oglinzii cum vezi În bâlciuri. M-am Întors cu spatele, dar ceea ce luasem drept iluzie era pură realitate. În plus, forma aceea, pe atunci o vedeam supradimensionată, caldă și elastică, adulmecând parcă asemenea unui animal o pradă nevăzută sau plutind Încet la suprafață ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tradițional de revelion. Dansa cu mâinile Încrucișate pe sâni, vrând parcă să se asigure că Îi mai avea și că nu fusese deposedată de ei și de nici o parte vizibilă a corpului, prin cine știe ce scamatorie oricând posibilă În acest mic bâlci În care nimerise fără voie. 20. Nu mai ieșise de mult În lume. Se simțea bine la Feldiu. Seara se lăsa repede, dar strălucirea neobișnuită a zăpezii prelungea parcă de fiecare dată lumina zilei cu câteva minute. Aducea lemne gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Adevărul e că nu mă gândesc la nimic. Îmi e capul gol. Nici o idee cât de cât interesantă nu-mi trece prin minte, oricât de neplăcut îmi e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de neplăcut îmi e să mărturisesc asta. N-aș avea chef decât să mă duc la bâlciul din apropiere, să cumpăr toate baloanele colorate puse acolo în vânzare și să le înțep pe toate. Să nu mai existe în întreg bâlciul nici un balon umflat. Pe urmă aș lua o pâlnie și aș striga să mă audă toți: „Iată filosofia mea. Nu există decât două adevăruri. Unul care seamănă cu baloanele umflate, altul care seamănă cu baloanele golite, fleșcăite, după ce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înotător, pântecul supt, pectorali cu minuție marcați), Ho diábolos, deci, cârmi din zbor, ocolind, pe la mare înălțime, tăpșanele desfermecate ce se numeau, în prezent, Parcul Tineretului. Dar pe care, cu două sute de ani în urmă, fusese vărsat cel mai adevărat bâlci, după Moși, al Bucureștiului. Loc binecuvântat unde se chercheleau toptangii. Erau violate servitoarele. Se zdrobeau, de lutul mustind de scuipați, acrobații pe frânghie. Clienții ce aveau inimă în ei plăteau cîte-un galben pentru a fi sloboziți în niște încăperi strâmte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca de instrument muzical, lambrisată cu fag, cu pereții presărați cu tablouri. Dar se asemănau prin ceva: Godun prefera scenele de ospăț și naturile statice și tot astea îi plăceau și lui. Doar că gazda își împânzise cu cópii de bâlci fiecare locșor și, când se așezase, avusese impresia că vânatul, vasele cu flori și toți peștii au să-i cadă în cap. Încăperea avea în schimb o fereastră mare, cu vedere spre câmp și era încălzită de o sobă de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și de nisip ud te făcea să strănuți, dar, curând, ieșiră în căldură și zgomot, într-un spațiu înconjurat de tarabe, de comedianți și de gură-cască, de vânzători și de hoți, iar Omar văzu de departe roata unei comedii de bâlci, apoi căluții de ghips, prinși cu lanțuri, ai altui carusel de distracții și i se adresă călăuzei: — Vezi, pis, iarăși cai, dintre toate astea, aproape că nu se mai poartă nimic! Nu sunt tobogane de apă, nici jocuri mecanice și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și-același port? Ologul i-ajunsese ca un frate: de când apăruse în labirint, îi stătea la masă, îi stăruia în gând când lucra la garaj și noaptea dormea cu el în mansardă. Mai întâi, nu știa dacă îl întâlnise în bâlci sau visase, însă nu putea vorbi despre asta. Doar se frământa și Veterinara fusese prima care zgândărise rana cu unghia: — Dacă n-ai de gând să vorbești, s- ar putea să fie degeaba atunci când te hotărăști. Ce te arde? — Îmi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
afară și au dat cu ochii de clădirile cu caturi, luminate de soare, s-au oprit o clipă în loc. Ce de vreme trecuse! Ce știuse el? Păzise oile și boii, la cîte-un Paște îl luaseră ai lui pe la Râmnic, la bâlci, și atât. ; La stăpân e ușor să te duci, e mai prost să rămâi. De câteva ori voise ; să fugă. Era greu să robotești de la cinci dimineața și până seara târziu. În nări mai simțea încă, după ani de zile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rotindu-se în jurul ei, ca și cum ea s-ar fi întors la stânga. Acum putea vedea case, plăcile de ardezie gri ale acoperișului apărând în detalii foarte precise. Și se auzea și un sunet, o bucată muzicală repetată, ca un zornăit de bâlci. Lucru cert, Maggie putea vedea un carusel învârtindu-se în depărtare. Pe măsură ce se apropia de el, muzica se auzea mai tare. Părea să străbată o pajiște: cu fiecare pas pe care îl făcea, din pământ se iveau flori în nuanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vechi de lângă Cișmigiu. De la Editură mi s-a spus că, făcând ofertă de achiziționare a cărții la Camera Deputaților, a venit comandă fermă de 1 exemplar pentru biblioteca Parlamentului. Totuși, cartea este folosită din patru în patru ani, când începe bâlciul. O folosesc feluriți gazetari când vor să-și facă planul la articolele din campania electorală. Adeseori, fără să o citeze. Nu asta mă întristează. Observ cu mâhnire că se cultivă în continuare un clișeu comunist: alegerile interbelice au fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
circ. Comuniștii aveau tot interesul să propage astfel de clișee, să vorbească de caragialismul electoral interbelic. Ca să-și justifice tâlhăriile lor. Dar acum? Speram, prin cartea mea, să atrag atenția celor de astăzi, îndeosebi tinerilor, să se ferească să acuze bâlciul de odinioară. Dincolo de vălul pitoresc al aparențelor, să vadă tragedia unei nații chemate la democrație fără să aibă habar de practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]