1,343 matches
-
onoarei) Omul individ, la fel și neamurile, trebuie să trăiască din seva lor morală și să se afirme prin fapte, nu prin represiuni sângeroase, nu din pândă, nu din ponegriri, nu din plăsmuiri, nu dând în cap semenului său cu bâta, nu prin suprimarea libertății și vieții adversarului, nu prin dezbinări, nu prin trădare. Legionarul luptă pentru solidarizarea și unitatea neamului. Unitate în cuget și în simțiri. Azi comunitatea neamului nostru a dispărut. Ea mai supraviețuiește doar în mănăstiri. Să nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
i-a sfătuit însă să mai aștepte. Sfârșitul anului 1937 a adus un eveniment neașteptat. Guvernul Tătărăscu a împlinit termenul de patru ani și a trebuit să se prezinte la alegeri. Aceste alegeri erau controlate de guvern atât prin folosirea bâtei cât și prin măsluirea voturilor de către președinții secțiilor de votare, toți magistrați de carieră, dependenți de oligarhie.” (Gândul Vrancei, mai 1931, P. N. L. de sub președinția lui George Brătianu, org. jud. Putna) Uciderea celor 14 s-a făcut din ordinul lui
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
uriași, însă cunoscând traseele, au reușit să se strecoare destul de repede la șosea. Rebegilă în semn de prețuire nu s-a așezat în față... a venit lângă Laur să schimbe câteva vorbe. Și-a dat seama repede, că Laur este bâtă, sau cum se spune ‘’tufă de Veneția’’ în ale politicii. Nici măcar din statut nu învățase legile de bază. Atunci Rebegilă a început munca de lămurire în ale politicii partidului, să nu meargă acolo chiar neștiutor. Laur, cu ochii blegiți de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
țâșnit aceste cuvinte din gură! Parcă era blocată și nu putea răspunde altfel, parcă-i prezentase raportul programului ei! Frica... teama se înstăpânise asupra femeii! Așa auzise că își dresează unii caii cu metode barbare . Se așează în cerc cu bâte și îi acoperă capul cu un sac... îl lovesc fără milă în timp ce numai stăpânul îi vorbește și zbiară. Când bătaia înceta, lângă cal rămânea numai el... mintea calului se asocia cu glasul, bătaia cu persoana stăpânului... îi rămânea credincios până la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în recreație au vorbit între ei însă ascultau și fetele, multe dintre ele sunt la fel de dezorientate. - Cu Neacșu am încurcat-o! Spune Stani. Mie nu îmi este frică, însă colegii mei ce se vor face, mai ales Magi care este bâtă la matematică ? totuși nu credeau că va lăsa corijenți. În clasa XII se făcea în special calculul integral care este destul de simplu. Orele care au urmat s-au desfășurat după următorul tipic: le preda aiurea mai multa vreme după care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai vine pe la ea și au mai întrebat și pe alte persoane din sat. Din toate declarațiile a reieșit că Ghiță era cel care ar fi fost autorul crimei, crimă ieșită din comun. Ion, după ce a fost lovit cu o bâtă și culcat la pământ, i-a băgat făină de porumb pe gură și i-a îndesat-o pe gât cu melesteul, asfixiindu-l. Jandarmii l-au luat pe Ghițișor de acasă de la Oacheș, ducându-l la jandarmerie, anchetându-l și între
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
el vrea să demonstreze că un suveran trebuie să fie rău și înșelător; sînt cuvintele sacramentale ale religiei lui. Machiavelli are toată răutatea monștrilor cu care s-a luptat Hercule, dar nu și forța lor. De aceea, nu-ți trebuie bîta lui Hercule pentru a-l înfrînge, căci ce este mai simplu, mai natural și mai convenabil pentru principi decît dreptatea și bunătatea? Nu cred că mai este nevoie de argumente ca să dovedesc acest lucru. Politicianul care va susține contrariul va
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
se uită-n jos, la picioarele lui Nick. În timpul acesta, negrul, care se ținuse după el de când se ridicase de la foc, Își potrivi poziția și-l lovi la baza craniului. Bărbatul căzu cu fața Înainte și Bugs zvârli-n iarbă bâta mică, Învelită-n pânză. Omulețul zăcea cu fața-n iarbă. Negrul Îl ridică-n brațe, cu capul atârnându-i, și-l duse lângă foc. Ad arăta groaznic, cu ochii holbați. Bugs Îl lăsă jos cu blândețe. — Mi-aduci, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stropi cu puțină apă și-i frecă ușor urechea. Bărbatul Închise ochii. Bugs se ridică-n picioare. — Acum e bine, n-avem de ce să ne-ngrijorăm. Îmi pare rău, domnu’ Adams. — Nu-i nimic. Nick Îl privea pe Ad. Văzu bâta În iarbă și o ridică. Era mlădioasă și avea un mâner flexibil. Era făcută din piele neagră uzată și capătul tare era Înfășurat Într-o batistă. — Mâneru-i din os de balenă, zise negrul zâmbind. Nu se mai fac de astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
n-o să Întâlniți probabil niciodată În viața dumneavoastră. Dar vă atrag atenția că n-o să reușiți niciodată să strângeți destule pentru o zi de pescuit dacă vă apucați să le prindeți cu mâna sau Încercați să le loviți cu o bâtă. Ar fi o prostie curată și o pierdere de timp. Repet, așa n-ajungeți nicăieri. Procedura corectă, una pe care toți tinerii ofițeri ar trebui s-o Învețe Încă de la primele cursuri, dacă e să mă-ntrebe cineva, și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stau puțin și mă duc. Întinde-te puțin, Nicolo. — Bine. Își Închise ochii și, În locul bărbatului cu barbă care-l privea prin ținta puștii, destul de calm Înainte să apese pe trăgaci, și apoi fulgerul alb și impactul ca lovitura unei bâte, stând În genunchi, Înecându-se cu ceva dulce și fierbinte, pe care Îl scuipa pe o piatră În timp ce ei treceau peste el, În loc de astea văzu o casă lungă și galbenă, cu un grajd mic și râul mai lat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
valurilor de pământ câte patru castrapila la fiecare pas, că se împărțiseră în grupuri de câte doi și, în timp ce unul îndrepta vârful inferior al unui castrapilum în jos și introducea vârful superior într-un înveliș de fier, celălalt lovea cu bâta, înfigând castrapilum-ul în pământ. Imediat, învelișul de fier acoperea vârful altui castrapilum și era lovit cu bâta - și tot așa, un castrapilum lângă altul, o barieră aducătoare de moarte, construită cu o repeziciune uimitoare. Valerius se uita înfrigurat când la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și, în timp ce unul îndrepta vârful inferior al unui castrapilum în jos și introducea vârful superior într-un înveliș de fier, celălalt lovea cu bâta, înfigând castrapilum-ul în pământ. Imediat, învelișul de fier acoperea vârful altui castrapilum și era lovit cu bâta - și tot așa, un castrapilum lângă altul, o barieră aducătoare de moarte, construită cu o repeziciune uimitoare. Valerius se uita înfrigurat când la soldații care pregăteau capcana, când la quazii care continuau să avanseze urlând; înaintarea le era însă îngreuiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu o nouă secvență memorabilă în care eroul principal decupa cu satârul ultima porție din iubita infidelă.Bătăii în ușă i-a urmat alinierea familiei în hol și în lanț, exact după tradiția indiană ușor îmbunătățită cu o teslă, o bâtă de bassebal, melesteul și dinții câinelui mops. Cine e? - am reușit să repet complicata înșiruire de propoziții. Cine ? Pauza a cărei înaltă tensiune ar fi putut topi cele patru broaște yale, zăvorul și cele două lanțuri de siguranță, fu în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pe toți, lumea Îmi provoacă o Înțelegătoare somnolență și o Înțelegere somnolentă, nu mă mai enervează. Nu mă mai enervează nici lucrurile mărunte, cum ar fi de pildă tropăitul nocturn În zigzag al vecinului de deasupra. L-aș bate cu bîta. Însă la douăzeci de ani eram turbat, Întărîtarea tinereții - o parte livrescă, cealaltă genetică - justificîndu-se prin povestiri morbide, de groază, exista și furia de a trăi Într-o lume atît de ciudată, de avidă de suprafețe și miorițe. Cu portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
angle static: Bulevardul Magheru. Mai multe grupuri de mineri se postează În calea oamenilor, le cer actele, Îi iau la bătaie. Cer senin, lumină aurie. Tăiat la: Planuri detaliu succesive: Chipuri obscure, lămpașe, răngi, degete murdare, lanțuri, toporiști, unghii negre, bîte, alternînd cu figurile Înspăimîntate ale celor opriți pe stradă. Tăiat la: Ziaristul, cu o mină consternată, Întreabă un individ aflat lîngă el: Da’ ce se Întîmplă aici? Individul (fără să-l privească): Au venit minerii. Nu te uiți la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Enescu, travestit Într-o bătrînică, e blocat de un trio agresiv lîngă magazinul București. I se cere să deschidă cutia pe care-o poartă la subsuoară, el o deschide și scoate vioara. O vioară! urlă cineva. În secunda următoare o bîtă face zob instrumentul, o alta, capul lui Enescu. Doamna cu cîrlionți din metrou privește scena și expectorează firav, satisfăcută, fără boltă: ’Re-ați ai dracu’ de scripcari. Tăiat la: Cadru exterior: Eroul este oprit de o patrulă, i se cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
margine și se uită. SÎnt veseli. Ori de cîte ori e luat cineva la bătaie, Îi Îndeamnă pe mineri să lovească și mai tare, aplaudînd din toată inima. Plan apropiat: o moviliță de mineri din care irump ritmic răngi și bîte, ca un arici uriaș ce pulsează, de care se apropie un figurant cu aspect de funcționar. Încearcă să-și facă loc și strigă cu un tremolo disperat: „Lasă-mă și pe mine să-i dau un picior În gură”. Sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pestilențial la 13 iunie”. După o scurtă pauză cu gîfÎit produs de acest pasaj de virtuozitate unde apare cochilia și nu se vede melcul, trombonul este Înlocuit cu alt instrument solist și se execută o frază muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui Theodoru. Simplă bastonadă de salubrizare citadină! Acest sublim și concis elogiu adus ciomagului nu este, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
grupele de șoc din Valea Jiului se năpustesc asupra lui și-ncep să-l bată sălbatic, cu lanțurile, cu picioarele, cu orice. Întărîtată de vederea sîngelui, mulțimea, Înnebunită, excitată, salivînd, e atrasă imediat, magnetic, de nucleul dur din care răsar Întruna bîte și pumni, Încercînd să lovească, să muște pe dedesubt, printre picioare, ca un cîine, vrea și ea să rupă o bucățică din vinovat, să se facă dreptate. Astfel de grămăjoare se Înșiruie neregulat de-a lungul Întregului bulevard. Ținută-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nopții, Midnight Caller, cu prefix de București. De Elena Udrea. Și serviciile secrete ca Talpeș sînt blonde. Și francmasonii. Où sont les services secrets d’antan? Cum adie iarna, cum te inundă nostalgia, de-ți vine să pui mîna pe bîtă. Aia cu sistem de ochire de la 1907. Ce harnică era ea, securitatea, pe vremuri. Ca o furnică. Și noi eram ocrotiți prin lege de tot, acum ofițerii nu mai miros urît, au subsuori Nivea și se ocupă de americani, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capul uriaș, negru-purpuriu, al unui pește-cu-spadă negru. Înotătoarea superioară Îi ieșise cu totul din apă, Înaltă cît catargul unei bărci, și i-am putut vedea botul, cît era de lung, cînd s-a repezit la ton. Era mare cît o bîtĂ de baseball și un pic Înclinat, iar atunci cînd a apucat momeala a despărțit apele larg. Avea spinarea solidă, de un negru-purpuriu, și ochii mari cît un castron. Era uriaș. Pun pariu c-avea vreo patru sute cincizeci de kile. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
teren viran. Și apoi auzi din nou cheia care se Învîrtea În gaură. Auzi cum se deschide ușa, cum se izbește de zăvor și apoi cum este Încuiată din nou. În același timp, pe terenul viran se auzi cum o bîtĂ lovește mingea de baseball, urmată de țipete ascuțite și strigăte În spaniolă. RĂmase În picioare, umezindu-și buzele și ascultînd cum cineva Încearcă să descuie ușa din spate. TÎnărul, pe care-l chema Enrique, Își scoase pantofii și, după ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În timp ce Enrique se ridică-n picioare, slab, sfrijit, profilat clar În lumina reflectorului, Încercînd să-și scoată pistolul mare din tocul de pe umăr, mitralierele de lîngă mașina Întunecată deschiseră focul asupra sa. Era ca și cum ar fi fost lovit cu o bîtĂ-n piept, Însă nu simți decît prima izbitură. Celelalte lovituri nu erau decît ecouri ale primeia. Se prăbuși cu fața-n buruieni și, În timp ce cădea, sau poate În pauza dintre momentul În care s-a aprins reflectorul și cel În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dor mormintele din noi.../ Când hoții toți bătut-au palma/ Iar noi rămas-am cu sudalma!” în Ce mai faci, întreabă un prieten: „Sunt bișnițari la Iași?/ Vin mineri și la voi?/ Că la București i am văzut/ Pașnici cu bâte, cu lanțuri (e vremea mineriadelor).” Scrutând cerul învolburat face o comparație afirmând: „Cirezi de nori migrează dinspre est,/ Credeam că-s ruși veniți să ne supună”, pentru ca mai apoi să spună: „Greu e drumul când îl sui.../ Pe poteca cea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]