1,758 matches
-
Dă-mi, tătuță, patru boi Să duc toanta de la noi. - Ie, băiete, și opt boi Că toanta tot îi la noi. La popa am alergat Și așa i-am cuvîntat: - Na-ți părinte patru boi, Discunună-ne pe noi. - Dă-mi, băiete, și opt boi, Nu vă discunun pe voi, Că te-ai lăcomit la avere Ți-ai luat fără plăcere. - Dă-mi, părinte, dar un sfat, Cu toanta ce să mă fac? Că eu o trimăt la lemne Ea-mi aduce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
strașnic, care el nu putea face, numai c-un copil. Se duce - acolo cu băietu-n mijlocul pădurii și dă de-o piatră mare. Și bate de trei ori în piatră și se deschide pământul. Și el zice băiatului așa: - Măi băiete, du-te pe scările este, într-acolo sub pământ (era niște scări), și-ai să cobori într-o grădină așa de mândră, și-ai să dai de-o căsuță acolo-n grădină. Și să intri-n casă ș-ai să
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Plângând așa își freca mînele. Șterge pe veriga ceea ce i-o dat-o moșneagul și vine-un om. 22* 339 {EminescuOpVI 340} Omul cela era de fier. Era duh necurat, om de-ai noștri de fier, unde să poate? - Măi băiete, cine te-o adus pe tine aici? - Iaca cum și iaca cum - spune băietul tot. - Eu te-oi scoate, băiete, da întîi să te duci de - aici să-mi tai v-o douăzeci de vaci, să-mi frigi, să am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
EminescuOpVI 340} Omul cela era de fier. Era duh necurat, om de-ai noștri de fier, unde să poate? - Măi băiete, cine te-o adus pe tine aici? - Iaca cum și iaca cum - spune băietul tot. - Eu te-oi scoate, băiete, da întîi să te duci de - aici să-mi tai v-o douăzeci de vaci, să-mi frigi, să am de mâncat pe drum când te-oi duce (că știi D-ta, nouă ni s-a părut că era-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
făcut? zice Pajăra. - Da n-o fi știind frații noștri cei de cruce? - Da unde-s? - Aciea-s departe. Trebuie să ne ducem loc mult. Na-ți un firicel din părul meu, na-ți și din barba mea și te pornește băiete la drum. Și să pui perii-n trei și când la o vreme de nevoie să șuieri într-înșii, eu, noi ți-om veni într-ajutor și fă de-a-dreptul pe aici și-ai să dai de pădure și tot te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o ajuns într-un sat, da el nu văzuse oameni pîn-atunci. Și i-a venit lui un somn și s-o culcat jos Lîng - o fântână. Ș-așa i s-o arătat în vis Maica Precista și i-o zis: - Băiete, degeaba îmbli să găsești pe tată-tău, îmblă mai bine și-ți cată norocul. El se trezește și se uită spre fântână și vede o fată așa ca de vr-o 11 ani și plângea - Fată, de ce plângi tu? - Cum n-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Cosinzeana. Într-un fel pe lumea asta și-ntr-un fel pe lumea cealaltă. În pădurea ceea ședea Ileana Cosânzeana. El a bătut la poartă, căci înnoptase tare. Ea l-a primit în casă și l-au întrebat: - Ce vrei, băiete? - Iaca, mama s-a-mbolnăvit și mi-a zis să-i aduc miere de urs. - Na-ți un cal de la mine, zise Ileana Cosânzeana și te du încețișor pe dânsul. Când îi ajunge drept la amiază, când frate-meu dă fierbințeală mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a doua mojicie... ― Cum îți permiți?! ― Pentru un individ care a furat un bloc de 12 etaje și este căutat intens de Miliție, întrebarea mi se parc ridicolă. ― Miroase a șantaj. Cît? Bătrâna râse sec: ― Lamentabil! Unde-ți e fantezia, băiete? Păreai mai isteț în chestia cu blocurile. Câte doi centimetri furați din înălțimea fiecărui apartament... În loc de doi metri douăzeci, camerele dumitale au doi și optsprezece. La optzeci de blocuri, asta înseamnă o avere. O idee remarcabilă căzută, din nefericire, pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
simțea încolțit, avea impresia că se află în apropierea unui coșciug: " Niciodată n-am stat de vorbă cu cineva atât de aproape fără să-i văd chipul. Ciudat! În fond, de ce se ascunde?" ― Nu știu dacă o să cădem de acord, băiete, așa că prefer să nu mă cunoști. Îți propun o mică colaborare. ― Mă interesează în primul rând care sânt riscurile, stimată domnișoară. ― Nu există riscuri. ― Îngăduiți-mi să mă îndoiesc. Însuși cadrul în care evoluează discuția noastră mă obligă să gândesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
viața. ― Am să vă dau o veste bună. Sânt dintre aceia cărora nu trebuie să le explici de două ori un lucru. ― Nădăjduiesc. Vom comite o spargere la Muzeul Chiusbaian. Bărbatul scoase un fluierat ușor. ― Ne aflăm într-o catedrală, băiete, și nu pe stadion! Tânărul își înghiți eroic exclamația: "Sictir! Simți fruntea cum i se acoperă de sudoare. E nebună! Spargere la muzeu..." ― Aveți idee cum își păzesc domnii de acolo comorile? ― Sânt amănunte pe care le-am rezolvat înainte de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ne întoarcem la muzeu... ― Aveți cumva cheile? ― Ascultă! Nici bancurile, nici zicătorile dumitale de familie nu mi se par de spirit! Inginerul ridică din umeri. ― Simțul umorului e o floare rară. ― în schimb, prostia crește pe toate drumurile. Trage fermoarul, băiete! ― În regulă! Nu știu nimic despre Muzeul Chiusbaian, dar îmi pot imagina cum e asigurată paza: sisteme de alarmă, celule fotoelectrice, oameni... ― Adaugă și un grilaj de oțel. În spatele lui se află galeria de tablouri. Amănunt notabil, nici un om nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
învăț să gătesc. Până acum... Ridică din umeri nedumerit. E nostim, dar n-am avut timp. ― Îmi închipui, mârâi doamna Miga. Dascălu începu să chițăie plimbîndu-și arma pe sub nasurile bătrânilor care-l priveau îngroziți. Căruntul îl apucă de braț. ― Hai, băiete! Celălalt își izbi o palmă pe frunte. ― Știu ce-o să-mi mai cumpăr cu banii mei! O fanfară! ― Și un chioșc, se auzi glasul lui Scarlat din bucătărie. Fără chioșc nu faci nimic! ― Ai dreptate! Un chioșc cu muzică și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania Lupu clipea ca și cum o lumină prea puternică i-ar fi supărat ochii. " Ești îngrozitor de neatentă, fetițo! Ar fi trebuit să-ți dai seama de la început că tânărul acesta poate observa încărcătorul. Șoferul își umezi buzele: ― Nu pricep... ― Ai priceput, băiete! Ai priceput foarte bine, rânji Raul Ionescu. Acum o să le ții puțină companie dumnealor. Așa se întîmplă când ești prea perspicace. ― Sânt în timpul serviciului, domnule. Mașina a rămas afară... Trebuie să plec! ― Uite care-i chestia, interveni Scarlat. Avea figura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dinții de jos. O declanșare simultană pe două sisteme care... Inginerul îi întrerupse iritat: ― Degeaba îmi explici că tot nu înțeleg. Chestia e ce facem acum? ― Păi ce să facem?! Strângem pozele de pe pereți și o întindem. Ce credeai? ― Uite, băiete, cum stă treaba! Tot circul ăsta a fost inventat pentru două tablouri. Un Goya și un Rembrandt pe care nu le găsesc ori am înnebunit și nu le mai văd. Individa voia dama cu evantaiul. Rembrandt-ul ni-l pasa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mână. Pe fața schimonosită ochii îi ardeau. ― De ce n-ați avut grijă de prietenul meu? ― Liniștește-te! repetă căruntul. Vino încoa'! ― Vreau să știu! De ce nu au avut grijă de tine? Te-am lăsat în grija lor. ― Eu sânt vinovat, băiete, n-am fost atent. Gîndește-te, avem nevoie de ei... Doamna Miga îl privi iute, dar Scarlat nu-și continuă gândul. Dascălu se așeză. ― N-am găsit tablourile. ― Văd că ai adus ceva. ― Nu-s alea. Așa zice Ionescu. M-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de-a face cu niște copii și totuși au înghițit pastila. Vrei să-mi spui că în schimb s-a dus să se recomande individului care l-a ascuns pe Dascălu? ― Nu trebuie omisă nici o pistă, declară banal locotenentul. ― Știu băiete, așa am învățat la școală, așa am făcut până acum, și așa o să facem. M-ai văzut afectat de moartea lui Doru Matei. Desigur, îmi pare rău de el ca ins, și nu ascund că aștept de aproape zece luni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pipăie... Poate apasă o dată bine... Grigore Popa se chirci. Își scoase mâinile de sub broboada groasă. Erau noduroase, cu degete crispate ca niște rădăcini, prea mari pentru trupul firav. ― Dar să mănânci borș pe socoteala mea ți-a plăcut? Ești prost, băiete! Și ticălos pe deasupra! ― Ascultă! ― I-ai băgat în cap că i-am dorit moartea lui Panaitescu sau că aș fi putut să-l ucid și-acum nu mai scăpăm de el! Oftă. Nu știu cum o să se termine povestea asta... Sculptorul simți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să dorm! Grigore Popa își măcina neputincios mânia, fălcile îi tremurau, abia reuși să articuleze. ― Ce porcărie! Nici cel mai josnic calomniator n-ar fi insinuat... ― Vreau să dorm! urlă pe neașteptate Matei. Gata! Recreație!! ― Nu! Ai să mă asculți, băiete! Bătrânul își plimbă privirea de la unul la celălalt. Care din voi mi-a răscolit prin dulap? ― Vai, domnule Popa! Cum credeți că... ― Dumnealui, tanti Melania, se referă la altceva. Îi lipsesc două pagini din agendă cu anumite însemnări edificatoare... ― Nemernicule
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Sculptorul rămase descumpănit. Aprinse o țigară mai mult ca să câștige timp. ― Mi-ai pregătit și mie o surpriză? Ceva în genul celor gustate de Panaitescu și Valerica înainte de a-și da duhul? Grigore Popa clătină din cap edificat. ― Ești prost, băiete ― Altceva mai știi? ― Și ticălos pe deasupra. Iar ticăloșenia și prostia nasc monștri. Sculptorul își pocni palmele cu o expresie de nețărmurită surpriză. ― Uite cine vorbește! Ei nu, că e formidabil! Să-ți spun eu, coană Melania, ce-a fost în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
confirme că știai dinainte de intențiile mele. Ești spion, așa că nu mai riscăm nici o clipă cu tine. ― Ei haide, haide, Innelda, spuse unul dintre bărbați. Doar n-ai de gînd să dai un asemenea spectacol ieftin. Bagă de seamă ce spui, băiete, se înfurie Împărăteasa, căci altfel ai să-i împărtășești soarta pe eșafod. Bărbații de la masă schimbară între ei priviri cu subînțeles. Unii dintre ei dădură dezaprobator din cap, dar apoi cu toții începură să vorbească între ei, ignorînd-o pe Împărăteasă. Hedrock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
celebritate, și al cărui nume, prin forța lucrurilor și grația destinului, îl purtam, deci trebuia să știu ce purtam, să respect acest nume, "nu să-l terfelești prin toate maidanele, cu toate haimanalele de la care ai învățat să... ai înțeles, băiete?" Nu, n-am înțeles", i-am replicat obraznic. "Cum n-ai înțeles?" s-a enervat tata. Și a început să-mi explice din nou: "Numele pe care-l porți tu nu e un nume oarecare. Trebuie să fii demn de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
închipuit că am înnebunit de-a binelea. S-au uitat la mine și mai bănuitor, de parcă se temeau să nu-i mușc de gât în clipa următoare. Treptat, însă, s-au obișnuit, ba chiar m-au bătut pe umăr: "Bravo, băiete, ai început să-ți revii". Cum aveam un oarecare talent la desen, m-am apucat să le fac portretele, iar atunci le-am devenit de-a dreptul simpatic. Am avut un singur hop de trecut. Unul dintre doctori, cu ochi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fac portretele, iar atunci le-am devenit de-a dreptul simpatic. Am avut un singur hop de trecut. Unul dintre doctori, cu ochi de broască și mustața scurtă, care se ocupa mai îndeaproape de mine, m-a luat peste picior. "Băiete, tu ar trebui să ajungi la Belle Arte". Și a râs. N-a lipsit mult să-i arunc cu creionul și cartonul în cap, dar, din fericire, m-am stăpânit. După ce a trecut pericolul, i-am zâmbit umil: "Vă mulțumesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rău că mă uitasem pe geam, mă tulburasem. Deodată am tresărit violent. ― Asta e. Evrika! am strigat. Gardianul a sărit în picioare. ― Ce-ai zis? ― Nimic, l-am liniștit, repezindu-mă la el și îmbrățișîndu-l. ― Ei nu, că ești nebun, băiete, mi-a zis gardianul, pregătindu-se să scoată cătușele și să mi le pună la mâini. Dar în clipa aceea a intrat directorul. ― Ei? se încruntă el la mine. Ai găsit ceva? ― Sigur că da, domnule director, am strigat fericit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Petric, ești viu! Această singură calitate te așează deasupra tuturor celor care zac în pământ. Încât n-ai dreptul să te plângi. Nu există șansă mai mare decât asta. Bucură-te că o ai. Și cu asta gata, sus fruntea, băiete!" Era cam ridicolă, poate, această metodă de a-mi inocula optimism, dar ea a dat roade. Plecam din cimitir întotdeauna fluierând, Și puțin, îmi păsa, că unii mă puteau considera cinic. Nici la pușcărie n-am reacționat altfel. Dacă murea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]