11,781 matches
-
liceu mare - Liceul lui Bașotă - și am mai stat și eu de vorbă cu un profesor, cu altul... și vrând nevrând s-o mai lipit câte ceva de scăfârlia asta a mea. Ia te uită, dom’le, de unde sare filozoful! Eu bănuiam că dumneata știi multe și de aceea am și spus așa - a adus-o din condei hangiul. Parcă eu de unde știu? De la feciorul meu Șulim, care a terminat liceul de vreo zece ani. Aaa! Șulim. Deștept băiat. Nu era el
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
inginer, și cerem iertare că am dat așa buzna, dar... Bine ați venit. Dacă stau și mă gândesc bine, cred că vă așteptam. Uite în ce situație ne întâlnim. A început războiul cu rușii și asta nu i a bună. Bănuiam noi că nemții ne vor târî în război. Iaca dovada... În zori, am deschis aparatul de radio și, pe fondul bubuiturilor, am auzit ordinul de atac. Am pus repede mâna pe creion și hârtie și am notat partea cea mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pot stăpâni... Fără să mă acopere cineva cu foc, am făcut saltul pe care nu l-a mai sfârșit caporalul Tânjală. De la rădăcina nucului aveam în cătarea automatului poarta casei mele... Știam înălțimea cerdacului și am ochit poarta în punctul bănuit de mine potrivit... Am apăsat pe trăgaci scurt... și încă odată... Au sărit așchii din scândura porții... Am așteptat câteva clipe. Din cerdac nu se mai trăgea... Saltul următor l-am făcut până lângă poartă. Privind prin găurile făcute de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
udă... să ne ostoim arșița din suflete, adunată în infernul rusesc... Un oftat de ușurare a pornit din piepturile celor din jurul mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca o lespede chinul sufletesc... „Adică cum? În țara mea să rabd de foame și de sete, ascuns într-un marfar sau mărșăluind cu tălpile însângerate?”... Eu cred că ați avut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mă topesc cu fiece zi care trecea, știindu-mă singură, a început să-și îndesească vizitele. Nu era seară când ne despărțeam să nu-mi propună să devin soția lui. Drept să-ți spun, nu-mi era drag. Părinții nu bănuiau situația în care mă aflam, dar m-am simțit nevoită ca într-o zi să-i spun mamei: Mamă, eu mă mărit cu Costache! Doar să fii nebună, mi-a zis tata, până acum spuneai câte și mai câte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei în acest colectiv și presupusele relații erau fluctuante. Fiind mereu în căutarea unei prietene ideale, trecuse de la o colegă la alta ca un baston de ștafetă, ajungând în cele din urmă să se apropie cel mai mult de Ema. Bănuia că nu era neapărat alegerea cea mai bună, dar Ema avea arta de a masca cu abilitate unele inadvertențe, creând o impresie globală de calm și de om cu capul pe umeri, dând lucrurilor înfățișări inedite. Chiar și într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Nu, nu glumesc. Nu te sfătuiesc nici măcar să încerci". Cuvintele mătușii erau pronunțate cu un ton voit imperativ, încât Simona n-a îndrăznit niciodată să se întoarcă acasă după apusul soarelui, chiar dacă lăsa fetele vecinilor la jumătatea unui joc. Când bănuia că marele astru era gata-gata să-și pună cheia în buzunar și să plece la culcușul lui de noapte, lăsa totul baltă și pleca spre casă. Acum însă, uitase toate nemulțumirile care atunci i se păreau întunecimi; își aducea aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
soția doctorului, Doina, care se afla întotdeauna la post. Aceasta, ca un comandant de navă, urmărea toate mișcările, gestica și mimica profesoarei. Simona se amăgea cu gândul că Doina nu avea nici un motiv de a o suspecta cu ceva anume. Bănuia că poate îi displăcea faptul că tergiversa nepermis de mult șederile în casa ei, insistând asupra unor noțiuni de limbă pe care Beatrice și le însușise deja. Uneori aceste prelungiri frizau indecența. Doina își aștepta soțul la masă și dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
așeză în fotoliu de așa manieră încât doctorul, pentru că el trebuia să fie, să o găsească în așteptare, picior peste picior, într-o poziție ostentativ provocatoare. Doina auzise și ea ușa de la vestibul, semn că într-adevăr venise soțul ei. Bănuia că va avea aceeași reacție ca și a ei la vederea musafirei. Chiar așa se și întâmplă. Teo rămase surprins când din fotoliu îi zâmbi solar Simona, pe care n-o aștepta în seara aceea, mai ales știind că Beatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se născu întrebarea: De ce îi făcea asemenea mărturisiri tocmai lui, care nu avea nici o tangență cu această poveste a ei?" Apoi, recules, găsi o replică nu îndestul de convingătoare: Știu și eu!? Știu și eu? repetă el în mod mecanic, nebănuind unde țintea profesoara. E de presupus că prin gestul meu, fiind judecată ca o femeie necăsătărită, voi fi exclusă din societate. Lumea în care trăim, domnule doctor, se conduce după legi de fațadă. Fără excepție însă, atât femeile cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Boala dumneavoastră nu e contagioasă. A fost doar o infecție! Cauza n-o știm, dar antibioticele și-au arătat și de această dată virtuțile. Nu, nu, prefer să rămân aici, mai citesc, mai... nu-și continuă gândurile, dar se putea bănui că în perimetrul lor intrau multe nemărturisiri. Apoi mai zise: vă propun ca astăzi să vorbim despre nimicuri, uneori acestea au mai multă sare și piper. Când un lucru e condimentat, e mai apetisant. Bunăoară să abordăm câteva noțiuni elementare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Bunăoară să abordăm câteva noțiuni elementare de engleză. Ce ziceți? Ce să spun!? Nu era în răspunsul său o negație hotărâtă, dar nici o afirmație. Privirile îi fură însă atrase de faptul că Simona era învelită numai cu cearșaful. Se putea bănui acest lucru, de vreme ce la fiecare mișcare se clădinau doi sâni masivi, chemători. Sub pânza albă, bine mulată, formele corpului apăreau amplu desenate. Aflat într-o oarecare dificultate, doctorul găsi o motivație: Nu am la dispoziție decât un sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fără balcoane, în care nu putea să vadă decât petece de lumină ce apăreau o dată cu lăsarea întunericului. La miezul nopții, luminile se stingeau rând pe rând, cartierul întreg intrând într-un univers al tăcerii, al cărui capăt nu putea fi bănuit unde începe și unde se sfârșește. În fiecare dimineața, Simona vedea de la aceeași fereastră femei cu copii în brațe, școlari cu ghiozdane grele pe spate, muncitori, funcționari grăbiți să înceapă o nouă zi de trudă, bătrâni pensionari sprijinindu-și anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
demult i se arătau fade, reci și insipide, dar care acum îi apăreau sub alte fațete, cu o strălucire fără egal. Se uită în oglindă, își mângâie trupul și-și zise: voi fi mamă, ce cuvânt mare, ma-mă! Nu bănuia că și drumul fericirii poate fi unul al necunoscutului, că speranțele sale, către care tindea, puteau deveni iluzorii, cât timp soarele ei adevărat nu răsărise încă. 4 A flându-se într-o zi la o șuetă, la o ceașcă de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mult timp și ai să mă vezi cu burtică... Mona, Mona, am impresia că te-ai cam grăbit! Nu crezi că trebuia să mai reflectezi? La opinia publică, la colegii de la școală te-ai gândit? Vei intra în gura lumii... Bănuiesc că se vor aprinde multe spirite, dar ești de acord cu mine că-mi pot permite să fac ce vreau cu viața mea? Așa o fi, dar ai uitat de implicații. Pun acest dar sub un semn al relativității. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
descoase, să afle cât mai multe amănunte. Era acum posesoarea unui subiect spumos care, fără îndoială, suscita mult interes din partea ei și, dacă se gândea bine, avea și o anumită savoare. Simona o cunoștea așa de puțin pe Ema. Nu bănuia că la ea totul plutea pe suprafața unei ape de aparență, că toate cuvintele, sfaturile erau învelite într-o țiplă de staniol strălucitor, dar sub ambalaj era o altă marfă. Așa era ea zidită, structurată psihic. Ema simțea o nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a început să se umfle; e în luna a doua, după socotelile ei. Deci după șapte luni vom avea o cumetrie în colectivul nostru! Și despre autorul acestei idile, ce știi? Anonim! O fi unul pe care nici nu-l bănuim sau, mai știi, poate e sfântul duh! Extraordinar! Asta e bomba? Păi ce, nu e? Ții minte că nu a ascuns niciodată față de noi că vrea un copil. S-a ținut de cuvânt, nefericita! Abia terminase universitatea și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
liniștea ei aparentă, pretexte care nu erau întotdeauna plauzibile. Dar vrând, nevrând, trebuia să găsească într-o zi forța și curajul de a străbate nu drumul până acasă, ci pe cel către inima părinților săi care nu știa, nici măcar nu bănuia cum vor primi vestea ce voia să le-o ducă. După îndelungă chibzuință veni și ziua aceea. Simona trecu peste toate opreliștile gândurilor care îi puneau în cale pietrele îndoielii și se urcă în tren cu toate împovărările care, păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mamă, luna care vine împlinesc 36 de ani. Sunt, cum s-ar spune, o fată bătrână. Nu am primit nici o propunere de căsătorie în toți acești ani care s-au numit anii tinereții mele. Părinții o ascultau cu luare aminte, nebănuind unde vrea să ajungă. Ei, și, spuse tatăl, ei și? Simona își pierdu pentru câteva clipe șirul vorbelor, care refuzau să se așeze într-o logică firească, dar avu tăria să continue: Viața mea curgea fără nici un rost și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care îmi amintește de cineva cunoscut... insistă ea. Toți copiii seamănă între ei la naștere. Ce idee la tine!? Niciuna dintre ele însă nu-și putea imagina că de fapt vorbeau de șeful lor, doctorul Teodoru, pentru că dacă ar fi bănuit măcar, și-ar fi cusut nu numai gura ci și limba. După ieșirea din spital, Simona l-a căutat pe doctor de mai multe ori la telefon. Într-o dimineață, chiar înainte de vizita obișnuită prin saloane, acesta auzind soneria telefonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fu nevoit să asculte. Domnișoară Simona, o imploră el, negăsind pe moment cuvinte de reproș. Ei bine, a zis ta-ta, ta-ta! De mai multe ori. Și Simona a închis telefonul, fără a aștepta reacția doctorului pe care o bănuia a fi una ce îl încărca și-i înspuma nervii. Rămas cu receptorul în mână, neștiind ce să facă, să arunce cât colo telefonul acesta care-l scotea mereu din minți, să alerge până la ea să o apostrofeze, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe bietul ei copil, care simțea cu fiece zi nevoia de a avea în preajma lui un bărbat, pe tatăl său. Cum putuse ea să săvârșească un asemenea sacrilegiu? Se gândise numai la ea. Egoismul ei dăduse atunci în clocot. Nu bănuise că dincolo de bucuria împlinită de a avea un suflet drag lângă ea, un copil frumos și deștept, se vor prăvăli de pe muntele speranțelor, întocmai unei avalanșe de grohotiș, pietre care să-i rănească mai târziu atât pe ea cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Biatrice îi spuse mamei: Merge, mă duc și eu! Tocmai când ieșea Beatrice din casă, intră tatăl ei. Încotro? La un film, flirtă ea, mi-a dat voie mama... Bine, bine, dacă ți-a dat voie mama... zise el conciliant, nebănuind că după ușă îl aștepta o artilerie întreagă cu toate tunurile încărcate. Sărut-mâna, Doina! Ea nu-i răspunse. Îl privi un timp cu ostentație. În mintea ei își făcu loc un gând demolator: ,, Acesta să fie omul căruia i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
prealabilă pregătire. Ce sens mai avea? E adevărat ce vorbesc chelnerițele și asistentele din spital, precupețele și câți alții, Teo? spuse Doina pe un ton voit calm, dar în care mocnea un foc în stare să incendieze un oraș întreg. Bănuind că soția lui a ajuns să dețină dosarul incriminării sale, negăsind nici un punct de sprijin, Teo tăcu. Își puse capul între mâini și oftă. Nu spui nimic? De atâta vreme englezoaica asta mă omoară cu telefoanele, cu insultele, cu amenințările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să-ți recunoști vina? Ai și găsit cu cine să te murdărești! Alta mai de doamne ajută n-ai găsit, dacă tot te mistuia focul amorului extraconjugal? Te rog să vorbești, să-mi explici, să-ți motivezi fapta care, precum bănuiești, nu va rămâne, nu poate să rămână fără urmări... Știi că-i dă telefoane și fetei? Și mai știi ce-i spune? Ei bine, zice că și copilul ei trebuie să aibă tată... Ți-am spus că e nebună! Teo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]