3,263 matches
-
Primăverii și Toamnei, Frumoasa din dinastia Shang, Literatura pe timp de pace, Băiatul-minune care trece examenul imperial, Bătălia stegarilor de fier... Numește aproape treizeci de opere. Îl întreb pe An-te-hai care dintre ele s-ar putea să fie jucată azi. Bănuiala lui e că va fi Bătălia stegarilor de fier. — Este preferata împăratului Hsien Feng, explică el. Majestății Sale nu-i prea plac operele clasice. Le consideră plictisitoare. Le preferă pe acelea care conțin arte marțiale și acrobații. — Și Marii Împărătese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
s-a încredințat mie. Simțeam că eunucii au un amestec, deoarece cineva trebuia să mute lucrurile. Servitoarele nu puteau ieși dincolo de porți fără permisiune. Am suspectat, de asemenea, membri ai familiei imperiale. Ei știau unde erau bunurile. Pe măsură ce investigațiile avansau, bănuiala mea s-a dovedit corectă: concubinele se înțeleseseră cu eunucii să împartă profitul. S-a dovedit implicarea doamnelor Mei, Hui și Li. Hsien Feng a fost furios și a ordonat ca ele să fie date afară din palatele lor. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de ele altfel decât numai pe verticală și este un semn al verticalității noastre infinite, sau ,al sublimului spiritualității noastre..." Eroii lui Tolstoi și Dostoievski porneau deci zadarnic în căutarea inocenței pierdute. Nu voiau să accepte maladia mortală, turmentați de bănuiala că dacă renunțăm la divinitate atunci vom ajunge să gândim că totul ne este permis. Nu s-ar putea spune că omul secolului nostru n-a gîndiit și astfel, dovadă atrocitățile și ignominiile pe care le-a comis, crezând deci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să înțeleagă atâtea, deși nu e și el decât tot un om, care într-o bună zi va intra, mai devreme sau mai târziu, într-o categorie sau alta de pacienți condamnați. "Ce să facă și el! a exclamat. Are bănuieli și crede că o să i le spulber eu. Cum să i le spulber? Parcă dacă îi răspundeam că mergem n-ar fi fost tot un drac?" Și s-a uitat scârbit în zare și abia întru târziu și-a adus
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
spulber? Parcă dacă îi răspundeam că mergem n-ar fi fost tot un drac?" Și s-a uitat scârbit în zare și abia întru târziu și-a adus aminte că venisem și eu la el tot pentru ca să-mi infirme o bănuială. M-a luat de braț, așa ca între oameni sănătoși, și m-a dus spre laborator. "N-ai nimic, zice, colesterol crescut apare la toată lumea." "Și ce să fac?" zic, așteptând să-l aud că îmi prescrie un tratament (fiindcă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
e un roman prolix în care zace o btnă istorie de o sută de pagini, dar pe care autorul a înecat-o și compromis-o prin soluții șablon, începuturile lui sânt însă strălucite, romanul Soți și Hoțul (pe care am bănuiala că autorul l-a stricat la bătrânețe, scriindu-l din nou și triplîndu-i volumul) sânt lucrări echilibrate și profunde. E greu de crezut că Gorki nu știa că talentul nu ne e dat în mod sigur pe toată viața și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și ține-mi capul, idiotule!" În cartea sa cea mai bună, Toboșarul, apar astfel de scene descrise minuțios. Acest toboșar e un pitic a cărui mamă nu l-a conceput cu soțul, ci cu amantul. Soțul, un viitor S.S., având bănuieli, l-a lăsat pe copil să cadă pe scara unei pivnițe, uitând intenționat chepengul deschis. Copilul pățește ceva la spinare și nu mai poate depăși în creștere un metru înălțime. Părea apoi și puțin arierat, îi plăcea, la o vârstă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
urmei. Ce naivitate să crezi că niște sclerozați ca Gărgăun, intriganți ca Fărocoastă sau o perversă ca Aneta ar fi interesați de adevăr ori de principii. Pentru asta trebuia un exasperat, iar pe acesta la Dobrina nimeni nu-l întruchipa. Bănuielile îmi fură confirmate cînd, legănîndu-și șoldurile de rinocer, primul secretar mă fixă cu o privire grobiană, nu lipsită însă de o înțelegere pe care chiar o puteam crede binevoitoare: „Te-am prins și pe tine dar, uite, deocamdată n-o să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe a lor. Ai grijă cum umbli, că e plină până sus. Uite aici cheile de la mașină și ordinul de deplasare. Înainte să iei În primire cisterna de la aviatori, verifică dacă n-au furat ceva de pe la ea. Și așa am bănuiala că benzina aia nu s-a scurs chiar toată pe pământ și că o parte s-a transformat În băutură. Hoți și bețivi!” mai zise cu ciudă plutonierul. Cătănuță zâmbi cu fereală, căci știa foarte bine că subofițerul era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sută cincizeci de ani...). De aici n-a mai fost decât un pas până să se strecoare insinuarea că m-aș dedulci la anume păcate pentru care Doamne-Doamne a pedepsit Sodoma și Gomora. Argumentul cel mai firesc de partea acestei bănuieli este că Încă nu m-am Însurat, la vârsta Înaintată de douăzeci și trei de ani pe care o am. Pe la noi, dacă ai trecut de douăzeci fără să-ți iei nevastă - cu forme legale au ba - se crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și numai acest lucru face ca plimbarea asta să merite. — Mai presus de orice, vreau să-l întâlnesc pe marele preot din Yokawa. E singura mea treabă aici. Cred că va fi surprins să vă vadă. — Oamenii ar fi avut bănuieli dacă-l invitam la Castelul Sakamoto. Trebuie să vorbim între patru ochi. Fă aranjamentele necesare, Genemon. — E mai probabil ca oamenii să vă vadă la poalele muntelui, decât pe muntele propriu-zis. Ar fi extrem de neplăcut să se ducă vorba printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ordin. Nici chiar la căderea serii, în fortăreața principală nu se zărea nici o mișcare. Când trimise pe unul din vasalii săi să se intereseze care era situația, primi răspunsul că Mitsuhide se culcase deja și dormea. Mitsuharu începea să aibă bănuieli, dar nu avu ce face decât să se culce și el. Cam pe la miezul nopții, pe Mitsuharu îl treziră niște șoapte care se auzeau din corpul de gardă, la două camere distanță pe culoar. Pașii se apropiară, iar ușa camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trupe, cu pași mai grăbiți și ochi atenți. La stânga. La stânga. Oamenii începură să coboare prin despărțitura din Oinosuka, spre răsărit. Nici un soldat nu coti pe drumul către apus. Îndoiala se reflecta în toți ochii. Însă chiar și aceia care aveau bănuieli înaintau grăbiți. Oamenii din spate nu făceau decât să ridice privirea spre stindardele care fluturau în fața lor; nu încăpea nici o îndoială că acela era drumul pe care avansau drapelele. Copitele cailor tropăiau pe pantele abrupte. Din când în când, zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe cele ale oamenilor săi. — O ofertă frumoasă, în aparență. Dar, în afară de Bingo, celelalte patru provincii pe care ni le oferă cei din Mori nu mai sunt sub controlul lor. Nu putem accepta aceste condiții, acum, fără a le trezi bănuielile. Dacă, însă, clanul Mori află ce s-a întâmplat la Kyoto, nu vor mai accepta niciodată pacea. Cu un dram de noroc, încă nu știu nimic. Cerul ne-a acordat câteva ore de grație, însă timpul e foarte scurt. — Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
surorile ei sunt bine și ele? Un moment, pe chipul lui Sakichi apăru o expresie care părea să spună că nu-și amintea. Dacă răspundea ca și cum ar fi așteptat întrebarea, n-ar fi făcut decât să-i stârnească lui Hideyoshi bănuielile (Afurisitul ăsta de Sakichi a aflat) și, fără îndoială, l-ar fi făcut să se simtă prost mai târziu. Dovada era aceea că, în clipa când întrebase, stânjenit, despre Chacha, expresia impunătoare a lui Hideyoshi se risipise și chipul, aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toate și se susținea că numai războinicii cei mai bravi erau potriviți pentru o asemenea misiune. În dimineața aceea, când oamenii de la cartierul general al lui Ieyasu văzură armata lui Hideyoshi retrăgându-se, dintr-o dată, spre apus, fură cuprinși de bănuieli și-i raportară lui Ieyasu evenimentul. Generalii lui erau toți de aceeași părere: — Nu încape nici o îndoială. Am zdrobit voința inamicului de a lupta. — Dacă-i urmărim și atacăm, armata din apus va fi strivită complet și marea victorie ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spun că i-am găsit noi cititori prin educatoarea Maria Mocanu, vecina mea și soții Amalia și Vitalie Furnică. Aflu cu această ocazie că soții Furnică au preluat casa d-lui Fetescu, din vremea când a fost transferat la Iași. Bănuiala mea cum că dl. Fetescu are în lucru o nouă carte mi se confirmă prin viu grai. Îi urez succes. Printre altele, la noi au murit încă 12 oameni din cauza căldurii, sporind numărul acestora la 30 de persoane. De ce o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
decurgeau lucrurile: - Ai auzit de Compania de Transporturi și Comunicații presupun, nu? reluă el. - Cred că am auzit de ei. - Ăsta-i numele cel mai frecvent folosit. De obicei poartă denumiri diferite în locuri diferite. Tocmai pentru a nu trezi bănuieli. Dar de fapt toate reprezintă una și aceeași afacere sau cum vrei tu s-o numești. Și fără nici un echivoc, continuă el, modul în care cei de la CTC înțeleg să-și gestioneze treburile în domeniu miroase de la depărtare a putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de control. - Am înțeles, căpitane. Ridicându-se greoi din fotoliu se întoarse către Angir care privea în continuare întrebător la el: - Vino cu mine. Vei sta ascuns în compartimentul meu de dormit până după plecarea lor. Ajunge doar o simplă bănuială din partea Gardienilor pentru a ni se refuza trecerea mai departe iar eu exact de asta nu am nevoie. Nici nu ieșiseră bine din sala de comandă și Angir deschise subiectul care-l frământase de fapt până atunci: - Cum e căpitane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
aurie ca o lună plină o mămăligă atunci răstrunată. Alături tronau două străchini din care mă îmbia brânza cu smântână. Ulcelele de lut așteptau să fie umplute la timpul potrivit. Se vedea de departe că acolo-i mână de femeie. Bănuiala că în jurul bătrânului sălășluiește un suflet femeiesc mi s-a adeverit în timp ce ne ospătam. Din chiler, a apărut o fată purtând smerit un ulcior cu vin. S-a apropiat fără să i se audă pașii. Parcă plutea. A umplut ulcelele
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întredeschis fără zgomot, cât să intre un fluture... M-am așezat, dar ochiul și urechea au rămas la pândă, pentru a prinde măcar un semn care să-mi arate că nu sunt singur cuc. Nimic însă nu mi-a confirmat bănuiala. Am mâncat pe îndelete și am gustat din vinul ce aștepta în ulciorul de pe colțul mesei. Zăbovit-am apoi vreme îndelungată cu privirea pe deschizătura ușii dinspre chiler, cu gând ascuns că voi reuși să ațâț nerăbdarea ființei din umbră
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
confuzii și neînțelegeri. Cronicile păstrează despre el imaginea unui om darnic, înțelegător și drept. ,,Cu toate acestea, probabil la insistențele lui Duca, a fost mazilit și chemat la Țaringrad, unde a murit în scurt timp. Decesul acesta neașteptat arucă o bănuială asupra lui Duca Vodă”<footnote Nicolae Costin, Letopisețul Țerii Moldovei de la Ștefan sin Vasilie Vodă, București, 1887, p. 6 footnote>. A doua domnie a lui Gheorghe Duca începe în condiții obscure (8 noiembrie 1668 10 august 1672 ). ,,Țara era plină
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
voiam să mai am parte de surprize. Când aveam puțin timp, ieșeam cu Victor, care mai nou mă vizita și acasă. În lunea aceea, deși nu mă anunțase, știam că va veni. Într-adevăr, sunetul discret al soneriei mia confirmat bănuiala. Victor era acolo, cu un buchet de flori În mână. Buzele lui le-au atins ușor pe ale mele, atât de fin Încât eu am fost ceea care am rămas dorindu-mi mai mult. Am Înțeles atunci că deși relația
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mutat imediat privirea de la mine. ― Și? a Încercat el. ― E adevărat? l-am Întrebat rănită, deși știam deja că mă aștepta un răspuns pozitiv. ― Ce să fie adevărat? Nu te Înțeleg, scumpo. Tonul lui atipic mi-a confirmat din nou bănuielile. Am Încercat să inspir, să mă calmez. ― Te cunosc, Victor, am spus rece. Minți! Nu m-a contrazis. Izbită de acea realitate neprevăzută, am simțit lacrimile gata să-mi alunece pe obraji, distrugându-mi machiajul, distrugând minciuna În care trăiam
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ce, Maria, e o Întrebare foarte bună. Să-mi zici dacă afli răspunsul, am adăugat furioasă și apoi am intrat În casă. Mama și tata erau În sufragerie, uitându-se Împreună la televizor. S-au ridicat imediat ce ne au văzut. Bănuiala mea cum că aveau să ne certe fusese cu siguranță corectă. ― Trebuia să fiți acasă acum patruzeci de minute! zise tata pe un ton autoritar. L-am ignorat și m-am dus la mine În cameră. Eram sigură că Maria
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]