17,832 matches
-
oameni era de ajuns, iar trupele erau concediate odată războiul terminat; în locul vechilor armuri de fier, al lăncilor și archebuzelor pe roți, va găsi uniforme, puști, baionete, noi metode de a organiza tabăra, de a asedia și de a purta bătălii, precum și arta de a face să subziste atîtea trupe, la fel de necesară astăzi cum era pe timpuri arta de învinge dușmanul. Dar ce n-ar spune Machiavelli însuși, dacă ar putea vedea noua formă a Corpului politic al Europei și atîția
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care compun Casa unui mare rege, dar aceasta într-o variantă atît de miniaturală, că-ți trebuie un microscop ca să poți vedea fiecare corp de armată în parte; cred că armata lui ar fi destul de puternică pentru a da o bătălie pe scena teatrului din Verona. Am spus că acești prinți fac o greșeală fortificîndu-și reședința, iar motivul e simplu: ei nu sînt în situația de a putea fi asediați de cei asemeni lor, deoarece vecini mai puternici decît ei se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au o artilerie destul de bună, dar aceasta n-ar fi de ajuns pentru a se opune împăratului, care are obiceiul de a le face să simtă destul de des cît sînt de vulnerabile, într-un cuvînt, a purta războaie, a da bătălii, a ataca sau apăra fortărețe este numai treaba marilor suverani; iar cei care vor să-i imite, fără însă a avea puterea necesară, seamănă cu acela care imita zgomotul tunetului și se credea Jupiter. CAPITOLUL XI [Despre principatele ecleziastice] Nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
servit de mercenari și că fidelitatea și curajul soldaților țării respective îi depășesc pe aceștia cu mult. Este, în primul rînd, periculos să-i lași pe supuși să lîncezească în inactivitate și să-și piardă puterea, în timp ce greutățile războiului și bătăliile îi întăresc pe vecini. S-a remarcat adesea că statele care ies din războaie civile sînt infinit superioare dușmanilor, deoarece toți sînt soldați în războiul civil, iar meritul se distinge independent de favoruri, talentele se dezvoltă și oamenii capătă obiceiul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acelor principi față de generalii lor sau față de auxiliari, pe care nu voiau să-i aștepte, de frică să nu împartă gloria cu ei; din toate timpurile, acest fapt a fost cît se poate de potrivnic intereselor lor. O groază de bătălii au fost pierdute din acest motiv și, adesea, micile gelozii au făcut mai mult rău suveranilor decît numărul copleșitor și avantajele dușmanilor. Fără îndoială că principele nu trebuie să facă războiul doar cu trupe auxiliare, dar el însuși trebuie să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
orașe și provincii cîștigate! A propos de acești auxiliari, Machiavelli caută să-și verse veninul pe elvețienii care sînt în serviciul Franței. Trebuie să spun un cuvînt și dcspre aceste brave trupe; căci este neîndoielnic că francezii au cîștigat multe bătălii cu ajutorul lor, că ei au adus servicii însemnate acestui imperiu, și că dacă Franța i-ar concedia pe elvețienii și pe nemții care fac parte din infanteria ei, ar fi mult mai puțin redutabilă decît este astăzi. Acestea despre erorile
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sau cade în donquijotism. Entuziasmul lui Machiavelli îl expune aici pe principe ridicolului; el exagerează într-atît, încît vrea ca suveranul său să nu fie decît soldat; face din el un Don Quijote perfect, care nu are în minte decît cîmpuri de bătălie, metereze, planuri de încercuire, linii de bătaie și atacuri. Un principe care nu se dăruiește decît meseriei războiului nu împlinește însă decît o jumătate din menirea lui. Este evident falsă ideea că el nu trebuie să fie altceva decît soldat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
taie catargele și frînghiile corăbiei decît atunci cînd este forțat de un pericol iminent, la care-l expun vijelia și furtuna. Există ocazii în care trebuie să fii sever, dar niciodată crud. Mi-ar plăcea mai mult ca, în ziua bătăliei, să fiu iubit, și nu temut, de soldații mei. Mă opresc acum la argumentul lui cel mai înșelător. Un principe, spune el, va cîștiga mai mult făcîndu-se temut decît făcîndu-se iubit, pentru că majoritatea oamenilor sînt porniți către ingratitudine, cameleonism, disimulare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru apărarea în fața dușmanului și pentru a asigura mai bine liniștea statului. Armatele și fortărețele sînt la fel de utile pentru principi; căci, dacă pot opune armata lor inamicilor, ei o pot și salva, sub tunurile fortărețelor, în caz de pierdere a bătăliei; asediul pe care dușmanul trebuie să-l facă împotriva fortăreței le dă timpul să se refacă și să adune noi forțe pe care, dacă sînt adunate la timp, le pot folosi încă, pentru a-i face pe dușmani să ridice
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să adune noi forțe pe care, dacă sînt adunate la timp, le pot folosi încă, pentru a-i face pe dușmani să ridice asediul. Ultimele războaie, în Flandra, între împărat și Franța, nu avansau aproape deloc din cauza mulțimii locurilor întărite. Bătălii cîștigate cu o sută de mii de oșteni împotriva tot atîtor luptători inamici nu erau urmate decît de ocuparea unui oraș sau două; adversarul avînd timp să se refacă, în campania următoare apărea din nou și începea disputa în privința celor
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un an înainte. În țările unde există multe fortărețe, armate care se întind pe o suprafață de zece mile vor face război treizeci de ani și vor cîștiga, dacă au noroc, zece mile de teren. În țările deschise, tăria unei bătălii sau a două campanii decide soarta învingătorului și-i pune la picioare imperii întregi. Alexandru, Cezar, Gingis-han, Carol XII și-au datorat gloria faptului că întîlniseră puține locuri fortificate în țările pe care le-au cucerit; învingătorul Indiilor n-a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
reputației sale lirei lui Horațiu. Cel al lui Ludovic XIV este mai celebru prin Comeille, Racine, Molière, Boileau, Descartes, Lebrun, Girardon, decît prin atît de exagerat invocata trecere a Rhinului, ori asediile la care Ludovic a participat în persoană, prin bătălia de la Torino, pe care ducele de Orléans a pierdut-o din cauza domnului de Marsin, la ordinul Cabinetului. Regii onorează umanitatea atunci cînd îi disting și-i recompensează pe cei care-i fac onoare cel mai mult, care se străduiesc să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
lipsă de hrană, ar fi fost obligată să se retragă spre Main și să se despartă. Fu, deci, o lipsă de circumspecție care s-ar fi impus în acel moment, faptul că Principele Elector a lăsat în voia soartei o bătălie pe veci memorabilă și glorioasă pentru națiunea germană, și care nu ținea decît de el ca să o păstreze. Această imprudență a fost, apoi, pedepsită prin înfrîngerea totală suferită de francezi și bavarezi, prin pierderea Bavariei și a întregului ținut aflat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
obligă însă principii să recurgă și la o cale mult mai crudă; există împrejurări cînd libertatea poporului trebuie apărată cu armele, cînd trebuie obținut prin violență ceea ce nedreptatea refuză blîndeții, cînd suveranii trebuie să salveze cauza națiunii lor în focul bătăliei. Într-un caz ca acesta se afirmă ca adevărat paradoxul că un război bun asigură și întărește o pace bună. Războiul este drept sau nedrept în funcție de motivul lui. Pasiunile și ambiția principilor le acoperă adesea ochii și le pictează, în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
indispensabil. Există războaie defensive și, fără îndoială, acestea sînt cele drepte. Există războaie din interes, pe care regii sînt obligați să le facă, pentru a menține ei înșiși drepturile care li se contestă; ei pledează cu arma în mînă, și bătăliile decid în privința validității argumentelor lor. Există războaie din precauție, pe care principii fac bine că le poartă. Ele sînt, într-adevăr, ofensive, dar nu sînt, pentru aceasta, mai puțin drepte. Cînd grandoarea excesivă a unei Puteri este gata să se
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
au trădat cauza războiului, s-au dat cu rușii, iar acum vin peste Ardeal. Frontiera era păzită de regimente de grăniceri În rîndurile cărora mulți erau români. Soldații au Început să dezerteze pe capete. S-a pornit o debandadă de bătălie pierdută pe care n-o mai putea stăpîni nimeni. Unii se bucurau că vine sfîrșitul războiului, alții se văicăreau că-i vor jupui rușii. Deportații la muncă au Început să evadeze. Costin printre primii. Valeriu Ruba a rămas mai la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
numai flori, mai cu osebire bujori și lalele. Inci tată parcă de acest „jurnal de călătorie“, Descriptio Molda viae se Încheagă la numai cîțiva ani după aceea. Așadar, războiul curuților se sfîrșise, iar Rákóczi peregrina pe la curțile Europei. CÎmpurile de bătălie din nordul Ardealului rămăseseră Însă pîrjolite, oamenii se trăseseră spre munți, smîrcurile și nisipurile năpădeau pămînturile nelucrate. Părintele repopulării comitatului de Sătmar și al relansării vieții economice În zonă a fost tocmai Sándor Károlyi, cel ce se aflase În fruntea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o minune care s-o aducă la viață?... Și asta numai pentru că principele transilvan Francisc Rákóczi al II-lea nu se mulțumise a cutreiera ținuturile Marmației, Silvaniei și Bihariei cu husarii lui curuți, ci lăsase În urmă-i, alături de semnele bătăliilor, dîre Îndelungi de poveste. Părintele Uhár, pe care căutasem să-l ispitim pe tărîmul legendelor, ne zîmbea bonom și ne abătea mereu pe fronturile istoriei. Călătorea Însă liberă peste lume vorba că Rákóczi Ferenc călărea numai cai cu potcoavele Întoarse
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
numeroase apoftegme sau anecdote formative, rod al experiențelor oferite de viața obișnuită, de zi cu zi. Prin urmare, scopul urmărit de autorii apocalipselor este, dacă putem spune așa, unul pragmatic: menținerea pe drumul bun a urmașilor autorului fictiv. În această bătălie pentru stimularea virtuții, viziunile joacă rolul „artileriei grele” sau, ca să folosim o formulă modernă, al „armei disuasive”: de vei călca strâmb, iată locul unde vei poposi pentru vecie (și urmează descrierea amănunțită a iadului). Dar ele nu au numai caracter
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se socotește ortodoxia română. În sfârșit, Palamas îi oferă lui Stăniloae argumente puternice (sau cel puțin iluzia solidității acestor argumente) în polemica sa neobosită și adesea fără obiect împotriva catolicismului. Reactualizând polemica dintre Palamas și Varlaam Calabrezul, Stăniloae poartă propria bătălie împotriva „pseudo-Bisericii” de la Roma. Grigore Palamas, scrie el, a fost una dintre cele mai hulite figuri răsăritene din partea istoricilor catolici. Cauza este că doctrina lui a fost respinsă totdeauna de teologia catolică, fie pentru că aceasta era influențată de raționalismul scolastic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
foarte posibil să îl găsesc printre răniți. Mutilat, estropiat, îl doream oricum, numai să îl știu în viață. Dar în locul lui veneau știri tot mai rele de pe front. Nemții dădeau înapoi, zeci de mii de ostași români căzuți la datorie. Bătăliile de la Odesa, de la Cahul, ecoul marii bătălii de la Stalingrad... Răniți, tot mai mulți răniți, nemți și români de-a valma. Apoi o tăcere de moarte de câteva zile după care am auzit cuvântul "armistițiu", care nu aducea cu el bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Mutilat, estropiat, îl doream oricum, numai să îl știu în viață. Dar în locul lui veneau știri tot mai rele de pe front. Nemții dădeau înapoi, zeci de mii de ostași români căzuți la datorie. Bătăliile de la Odesa, de la Cahul, ecoul marii bătălii de la Stalingrad... Răniți, tot mai mulți răniți, nemți și români de-a valma. Apoi o tăcere de moarte de câteva zile după care am auzit cuvântul "armistițiu", care nu aducea cu el bucuria pe care ar fi trebuit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca pe niște săgeți îndreptate către zona inimii. Cuum, cuum, hatmane Turculeț? Au oare tu pui la îndoială vrednicia vitejilor mei și iscusința căpitanilor oștirii mele încununate de glorie în bătăliile de la porțile Vienei? Să ai ținere de minte că eu, salvatorul creștinismului, nu dau greș nicicând, hatmane! Moldova-i a noastră! Adică a mea, voievoade! Numai să fie într-un ceas bun, serenisime! Și nici de Ștefan al vostru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vornice Moțoace? Că doar n-o fi Iașul către care țintim... Nu, slăvite Rex! Este Târgul cel Frumos... De acolo și până la Iași ar mai fi încă o zi bună de marș întins pentru pedestrime. Oștirea ar trebui odihnită înainte de bătălia pentru izgonirea slugarnicului către păgâni răzaș Constantin... care pune pe urice sigiliul de pe deget în loc de semnătură și care numai sabia știe mânui. Și nici în Turculeți să n-ai încredere, și nici în Davidel, că toți îs nestatornici și schimbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a venit și ziua apusului gloriei mele. Era greu de trăit cu povara gloriei Marelui Bronz pe umeri. "Mafia" școlii vecine, cu aleasa cremă a bătăușilor, dăduse năvală în curtea școlii noastre și făcea ravagii. Se pregătiseră mafioții pentru o bătălie decisivă. M-am făcut mic și m-am pierdut pe holurile școlii. Imploram spiritul Marelui Bronz care, prin simpla sa prezență, descuraja pe vremuri orice apetit războinic al adversarilor, deși, aveam să aflu, nu repezise măcar un singur pumn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]