2,242 matches
-
ce ședea călare pe cal. Și toate păsările s-au săturat din carnea lor. $20 1. Apoi am văzut coborîndu-se din cer un înger, care ținea în mînă cheia Adîncului și un lanț mare. 2. El a pus mîna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana, și l-a legat pentru o mie de ani. 3. L-a aruncat în Adînc, l-a închis acolo, și a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele Neamurile, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
1929), una dintre valoroasele sale opere de inspirație istorică. Ionel Teodoreanu își va inaugura în 1925 ciclul "Medelenilor", iar Mateiu Caragiale va publica în 1929 capodopera sa "Craii de Curtea Veche". Remarcabilă va fi și activitatea Hortensiei Papadat-Bengescu, care, după "Balaurul" (1923), va realiza în 1926 primul volum din ciclul Hallipilor: "Fecioarele despletite", urmat după un an de romanul "Concert de muzică de Bach". Anul 1930 se va dovedi mai darnic în înzestrarea romanului românesc cu opere de valoare: "Izabel și
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Cancerului 38 sau vremea Ducăi-Vodă" una din valoroasele opere de inspirație istorică, Ionel Teodoreanu își va inaugura în 1925 ciclul "Medelenilor", iar Mateiu Caragiale va publica în 1929 capodopera sa "Craii de Curtea Veche", Hortensia Papadat-Bengescu realizează în 1923 romanul „Balaurul", în 1926 primul volum din ciclul Hallipilor: "Fecioarele despletite", urmat după un an de romanul "Concert de muzică de Bach". Anul 1930 se va dovedi mai darnic în înzestrarea romanului românesc cu opere de valoare: "Izabel și apele diavolului" de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
mă aflu în curtea palatului... Și tare aș vrea să te văd! Înciudată, doamna bătrână-bătrână deschide larg gura și îi arată Anei o pereche de colți ascuțiți... Flăcări îi izbucnesc pe nări. Brrr, deci nu e o doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt Mama tuturor Zmeilor și dacă nu pleci imediat, te zdrobesc, proasto! ...Ah, copii, auziți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
parcă mi-a mai trecut spaima. Mai ales că, iată, Ana o atinge pe zmeoaică ușor, cu pantoful ei albastru și - minune! - fiara se preface pe dată în stană de piatră. Nu mai are chip de om, are chip de balaur. Văd cu ochii mei, pentru prima dată în viața mea, statuia unui zmeu. Și pentru că ea nu se mișcă, mie îmi vine să râd. Ana deschide, tot cu pantoful ei albastru, ușa palatului și intrăm. Întuneric. Pustiu. Nici urmă de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
venit cu mine. În plus, Ana știe mai bine decât mine cum e cu zmeii și poate de aceea preferă să facă planuri acum, împreună cu fiii lui Verde Împărat și cu Prințul Culorilor. ...Dar, ia priviți, copii, ce minunăție de balauri s-au adunat aici, la nasul meu, sub mustățile mele ! Adică nu chiar la nasul meu, că ei sunt ma-a-a- rim-a-a-a-ri și eu sunt, deocamdată, mi-i-i-c. În fruntea lor e zmeoaica cea rea, mama zmeilor, Lăcomia. ...Înțeleg că Lăcomia i-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Lăcomia. Nu sunt liniștiți. Se mișcă și trăncănesc într-una. Vorbesc singuri, nu se ascultă decât pe ei, nu aud ce spun cei din jur. Au chip de om dar se unduiesc, colcăie și sâsâie ca niște șerpi, ca niște balauri. Lăcomia, mama lor, îi ia la rost, din când în când. Ascultați-o și voi, copii, ce le spune. Lăcomia: Terminați cu gălăgia, parșivilor! Vedeți că deștepții ăia, bebelușii lui Verde Împărat, vor să ne curețe. Da, da, pe toți
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
de Herodot; « Toți acești Traci, (adică Geții) au obiceiul, când tună sau scapără, a trage cu săgeți către cer pentru a-1 amenința». Pe cine vroiau ei să sperie prin săgețile lor ? Învederat că norii acei care ca niște uriași balauri se înaintau asupra soarelui, stingând viile sale raze în neagra lor întunecime. Umbra, întunericul venea să ascundă lumină; natura toată părea că se întristează, când dragul astru dispărea pe firmament. Omul în pruncia lui, necunoscând neputința sa față cu legile
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
organizării tactice a armatelor dace nicio știință, totuși ,de pe columna lui Traian se poate vedea că Dacii comați sau poporul de rând stăteau sub pileați, care tot dânșii aveau și onoarea de a fi purtătorii steagului național, reprezentat printr-un balaur zburător. Capul acestuia era de bronz sau de argint și figura pe acel al unui lup cu gura căscată, în care se vedeau dinții și limba. Corpul balaurului era încovoiată, luând aspectul unui șarpe în mișcare. Unii autori susțin că
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
aveau și onoarea de a fi purtătorii steagului național, reprezentat printr-un balaur zburător. Capul acestuia era de bronz sau de argint și figura pe acel al unui lup cu gura căscată, în care se vedeau dinții și limba. Corpul balaurului era încovoiată, luând aspectul unui șarpe în mișcare. Unii autori susțin că acest trup al balaurului era de stofă colorată, ce se umfla la suflarea vântului, dând din el un sunet șuierător, încât ar fi semănat cu semnul militar al
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
era de bronz sau de argint și figura pe acel al unui lup cu gura căscată, în care se vedeau dinții și limba. Corpul balaurului era încovoiată, luând aspectul unui șarpe în mișcare. Unii autori susțin că acest trup al balaurului era de stofă colorată, ce se umfla la suflarea vântului, dând din el un sunet șuierător, încât ar fi semănat cu semnul militar al Sciților, descris de Ammianus. Alții bazându-se pe faptul că un balaur dac pus într-un
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
că acest trup al balaurului era de stofă colorată, ce se umfla la suflarea vântului, dând din el un sunet șuierător, încât ar fi semănat cu semnul militar al Sciților, descris de Ammianus. Alții bazându-se pe faptul că un balaur dac pus într-un car, ar păstra totuși forma încovoiată, sprijin părerea că trebuia să fie și corpul lui de metal sau de lemn. Pe lângă acest semn în formă de balaur mai era încă unul de stofă pătrat, pus în
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
de Ammianus. Alții bazându-se pe faptul că un balaur dac pus într-un car, ar păstra totuși forma încovoiată, sprijin părerea că trebuia să fie și corpul lui de metal sau de lemn. Pe lângă acest semn în formă de balaur mai era încă unul de stofă pătrat, pus în vârful unei cozi, în formă de prapur, care se vede mai totdeauna alături cu balaurul dac. Se cunoaște de pe întrebuințarea acestor semne că armata Dacilor era împărțită în oarecare corpuri, că
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
să fie și corpul lui de metal sau de lemn. Pe lângă acest semn în formă de balaur mai era încă unul de stofă pătrat, pus în vârful unei cozi, în formă de prapur, care se vede mai totdeauna alături cu balaurul dac. Se cunoaște de pe întrebuințarea acestor semne că armata Dacilor era împărțită în oarecare corpuri, că deci era o armată organizată și nu numai o grămadă nedeosebită de luptători. Această armată cunoștea însă și oarecare mișcări determinate, provocate în mijlocul vuietului
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
bătăliei prin niște semne date de instrumente de muzică, precum era tuba, un fel de bucium drept, lung și mare; buciumul propriu zis sau răsfrânt și cornul îndoit în formă de semicerc, împodobit la deschizătura lui printr-un cap de balaur sau de alt animal. Armele lor erau următoarele: Acele pentru atac constau din arme tăietoare și aruncătoare. Cele dintâi numărau: a)Sabia îndoită la vârf, uneori în forma unei secere, arma națională a Geto-Dacilor, pe care am văzut-o moștenită
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cafeaua pe care i-o făcuse și chiar haina pe care i-o aruncase. însă amintirile acetea erau mult prea lipsite de intensitate pentru a-i reda sentimentele umane, așa că admira din nou puterea fără simțire a brațului ca de balaur, pînă adormea. în cele din urmă, se trezi cu dureri mari care îl făcură să urle. Doamna Fleck veni în fugă. Pe-o parte avea carnea sfîșiată prin bluza de pijama și sîngele cursese pe pături. Lanark își mușcă buricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mea, dacă mi-o arăți și tu pe-a ta! El începu să-i spună că nu-l interesa boala ei, dar ea își trase mănușa îmblănită cu un deget. Surpriza îî tăie răsuflarea. Se așteptase să vadă gheare de balaur ca ale lui, dar nu văzu decît o mînuță albă perfectă, cu degetele ușor îndoite, pînă cînd și le desfăcu și-i arătă palma. îi trebui un timp vadă ce era acolo. Era o gură care rînjea sarcastic. Se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încredere, iar doctorii au un avantaj proverbial în acest sens. Dar categoria cea mai largă este a pacienților, pe care îi poți cunoaște doar dacă lucrezi cu ei. — Nu sînt calificat să lucrez cu nimeni. — Și nu erai aproape un balaur? Și nu te-ai vindecat? Singura calificare de care ai nevoie în tratarea unei boli ți-o conferă faptul că i-ai supraviețuit, și în prezent sînt șaptesprezece pacienți striviți sub o platoșă beligerantă fără să existe nici un suflet suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ori îi cîntam Cortegiul, părțile lui omenești deveneau rozalii și moi ca fundul unui prunc. Ozenfant închise ochii și trimise bezele spre tavan. — Ei bine, lucrurile au rămas așa pînă acum șase ore, cînd s-a transformat cu totul în balaur în cinci minute. Poate că nu cînt suficient de bine la clavicord? Cine altcineva din institutul ăsta nenorocit ar fi încercat măcar? — Presupui că a devenit roz de plăcere, zise Munro. Poate o fost furie. Poate că nu-i plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe umărul stâng-amin. Când gândul ei ajunse la păcătoșii, ca la o chemare, bărbatul se îndreptă spre ea. Speriată, își feri privirea și și-o ascunse lateral, în scutul Sfântului Gheorghe, care de veacuri întregi ucidea cu aceeași suliță același Balaur. — Bună seara... ăăă, doamnă. — Doamne ajută! Epiharia avea fața rotundă, ca de copil, pielița obrazului albă și o gropiță tot rotundă, ca un bumb, sub buza de jos. Din păr nu i se vedea decât o șuviță, pânza baticului îi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
al focului și dezlănțuirilor meteorologice. Din punct de vedere psihologic, zmeul este individul de tip gladiator, lipsit de inteligență, dar redutabil fizic, întrucât nu are mâini, ființă ce poate fi înfrântă doar prin tertipuri intelectuale. Ființe teratologice, cu inutile capete, balaurii sunt întotdeauna distrugători și răi, emanații malefice ale creșterii celulare instinctuale a materiei vii. Antropofagi (preferă fete tinere), zmeii se situează pe scara agresivității animalice pure. Monștrii: Gheonoaia, Scorpia, Muma-pădurii, Ciută-nevăzută, Vâjbaba, Jumătate-de-om, Bătrânul din pădure, Moșul-orb, Barbă-Cot și, uneori
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
C-un antal de vin mai tare decât mine, zice cesta, Dar va da Dumnezeu sfântul să mă scap și de acesta. 455Vine smeul, vine iute mișcând codrii cei de aur, Cu cap mare ca cuptorul și cu aripi de balaur. - Hei, Căline, rău de tine, strigă el și se aruncă Pe voinicul care-l prinde, învîrtindu-l jos în luncă. Se luptară rău și smeul cât de cât să nu se deie. 460- Hei nevastă, zice dânsul, dă-mi să beau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
muri-i, minunat în felu-i, Făptură grea a meșterelor dalte. În mari grădine i se arătă lui 150Isvorul viu ce cade, vrând să salte. El se mira cum toate - astfel a fi pot: Grădine, rediuri, lacuri, ziduri, șipot. Dar un balaur tologit în poartă Soria cu lene pielea lui pestriță, 155Cu ochi - nchiși pe jumătate, poartă Privirea jucătoare să-l înghiță, Iară Florin - inima-n el e moartă - 52 {EminescuOpVI 53} {EminescuOpVI 54} {EminescuOpVI 55} Când vede solzii, dinții cei de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
moartă - 52 {EminescuOpVI 53} {EminescuOpVI 54} {EminescuOpVI 55} Când vede solzii, dinții cei de criță. Sărind la el și-nfipse a lui spadă 160Și de pământ îl țintui de coadă. Apoi din munte stanuri el răstoarnă, Le grămădește crunt peste balaur - Acesta iar se sbate, se întoarnă Și în durerea-i muge ca un taur, 165Dar el mereu pe dânsul pietre toarnă Pân nădușit plesni acel centaur. Trecu - nainte - două lancii scurte - Pân- ce dădu de strălucita curte. Un an de când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
țigani în loc de călăuz și-o zvârlea și el mergea după dânsa. A ajuns până la o fântână și la un copac. Acolo puindu-se el să se odihnească, aude zicând așa: Doamne, Doamne, de-ar veni mama c-acuși ne mănâncă balaurul! - Oare cine să s-audă? Se uită-n vârful copacului, vede doi pui de pajere. - Copiilor, da unde-i balaurul cel care vă mănîncă? - E - aici în fântână. - Mult v-o mâncat pîn-acum? - Ia, v-o douăzeci și patru. - Ia las că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]