KorAP: Find »[drukola/base=balenă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...120 >

2,980 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

dar le-a făcut zob... însă chiar cu oasele rupte, bătrînul Ahab tot teafăr rămîne. E drept că osul acela mort, pe care l-am pierdut, era pentru mine mai prețios decît orice os viu. Nici un om, nici un demon, nici o balenă albă nu pot aduce vreo vătămare cît de mică ființei adînci și inaccesibile a lui Ahab. Există vreun plumb care să poată găuri pardoseala mării sau vreun catarg care să poată zgîria cerul?... Hei, cei de sus, în ce direcție

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Saula mea? Saula mea? S-a dus? S-a dus? Ce înseamnă vorba asta? Ce clopot funebru sună în ea, de tremur ca o clopotniță? Și harponul! Căutați-l printre sfărîmăturile alea îl vedeți? Oameni buni, găsiți-mi fierul, fierul Balenei Albe... Nu, nu, nu! Nebun blestemat! L-am aruncat cu mîna asta! Harponul e-n spinarea peștelui!... Hei, cei de sus, nu-l slăbiți din ochi! Repede, toată lumea la ambarcațiuni, adunați ramele! Harponiștilor, luați-vă harpoanele! Ridicați mai sus rîndunicile

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ducă în iad? O, ar fi o nelegiuire să-l urmărim mai departe! Ă Starbuck, în ultima vreme am simțit o simpatie ciudată pentru dumneata - știi, din clipa cînd am citit unul în ochii celuilalt. Dar cînd vine vorba despre balenă, aș vrea ca fața dumitale să fie pentru mine ca palma asta - o pagină albă, fără buze și fără trăsături. Omule, Ahab rămîne veșnic Ahab! Povestea asta se întîmplă, pentru că așa s-a hotărît din veac. Ea a fost repetată

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
asta? Iată o enigmă în stare să-i zăcească pe toți avocații, susținuți de fantomele tuturor judecătorilor - o enigmă care-mi ciocană creierul întocmai ca pliscul unui vultur. Dar o voi dezlega, eu o voi dezlega! Cînd se lăsă întunericul, balena încă se mai zărea în partea de sub vînt. Drept care, pînzele fură din nou terțarolate și totul se petrecu întocmai ca noaptea trecută, cu deosebirea că zgomotul ciocanelor și scîrțîitul tocilei răsunară pînă-n zori, căci oamenii lucrară la lumina felinarelor, pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
Dimineața celei de-a treia zile răsări luminoasă și proaspătă; veghetorul singuratic de pe arborele-trinchet fu înlocuit încă o dată de o armată întreagă de marinari, care se cațărară în arboradă, ocupînd aproape vergă cu vergă. Ă O vedeți? strigă Ahab. Dar balena încă nu apăruse. Ă Totul e să ne ținem după dîra ei, e semnul cel mai sigur. Ține drept cîrma, tot înainte, timonierule, ca și pîn-acum! Ce zi frumoasă, iarăși! N-ar putea fi mai frumoasă, nici măcar dac-ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de pe cele trei catarge trei strigăte se înălțară spre cer, ca trei limbi de foc. Ă Frunte lîngă frunte, așa te voi întîlni a treia oară, Moby Dick! Hei, cei de pe punte! Brațați și mai tare, țineți-o contra vîntului! Balena e încă prea departe ca să lăsăm la apă ambarcațiunile, domnule Starbuck. Velele tremură! Ia un mai și stai lîngă timonierul ăla! Așa, așa! înaintează repede, iar eu trebuie să cobor. Dar, înainte de asta, vreau să mai arunc o privire de

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
văzut-o Noe, am văzut-o și eu! în partea de sub vînt cade o ploicică - o, frumoase priveliști de sub vînt! Trebuie să ducă undeva, desigur că altundeva decît spre pămîntul cunoscut - spre un ținut mai înfloritor decît înseși florile. Dar Balena Albă merge spre vînt, de aceea să privim și noi spre vînt - e direcția cea mai bună, deși poate cea mai anevoioasă. Adio, adio, bătrînule catarg! Dar ia te uită, ce-i asta, ce-i verdeața asta? A, da, mușchiul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
va fi scufundat. Da, da, aidoma multor altor oameni, tu ai spus adevărul, tristul adevăr, despre tine însuți, bravul meu part, dar în ce-l privește pe Ahab, n-ai nimerit-o. Adio, catargule, n-o slăbi din ochi pe balenă, cît voi lipsi eu. Vom vorbi mîine, ba nu, chiar în noaptea asta, cînd Balena Albă va fi întinsă colo, legată de cap și de coadă. Ahab porunci să fie coborît pe punte, dar chiar în timp ce cobora prin văzduhul albastru

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
despre tine însuți, bravul meu part, dar în ce-l privește pe Ahab, n-ai nimerit-o. Adio, catargule, n-o slăbi din ochi pe balenă, cît voi lipsi eu. Vom vorbi mîine, ba nu, chiar în noaptea asta, cînd Balena Albă va fi întinsă colo, legată de cap și de coadă. Ahab porunci să fie coborît pe punte, dar chiar în timp ce cobora prin văzduhul albastru, continuă să privească de jur-împrejur. Nu peste multă vreme, ambarcațiunile fură lăsate la apă. Stînd

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
urmăresc, la fel cum urmăresc vulturii batalioanele ce mărșăluiesc spre răsărit, rotindu-se deasupra stindardelor lor, ca și cum ar ști ce le-așteaptă. Rechinii aceștia erau, însă, primii pe care-i întîlnea Pequod din ziua cînd fusese semnalată pentru prima oară Balena Albă și, fie din pricină că oamenii din ambarcațiunea lui Ahab erau cu toții niște barbari cu pielea galbenă ca a tigrului, iar carnea lor îi ispitea de aceea mai mult pe rechini îse știe că uneori poftele lor sînt ațîțate de această

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
bate oare? Mișcă-te, Starbuck, umblă, mișcă-te, mișcă-te! Vorbește tare! Hei, voi, din arboradă! Vedeți mîna băiatului meu fluturînd pe deal? Parcă mi-aș pierde mințile! Hei, voi din arboradă, nu slăbiți din ochi ambarcațiunile! Observați cu atenție balena! Hei! Ia alungați-l pe șoimul ăla, uite cum își înfige pliscul în giruetă și o sfîșie! Ha! exclamă el arătînd spre flamura roșie din mărul catargului. A zburat cu ea! Unde-o fi bătrînul acum? O, Ahab, vezi tu

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
zburat cu ea! Unde-o fi bătrînul acum? O, Ahab, vezi tu priveliștea asta? Ce tremur, ce tremur! Ambarcațiunile nu se depărtaseră prea mult, cînd, la un semnal al oamenilor de pe catarge - un braț îndreptat în jos - Ahab știu că balena se scufundase; dar, fiind hotărît să se afle în preajma ei cînd va ieși iar la suprafață, își urmă drumul, cam de-a curmezișul vasului. Oamenii din echipaj tăceau, parcă fermecați, în vreme ce valurile izbeau din plin în prova ambarcațiunii. Ă Ciocăniți

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
în adîncuri. Azvîrlite la o înălțime de treizeci de picioare în aer, apele scăpărară o clipă ca niște fîntîni arteziene, apoi se sparseră într-o ploaie de fulgi, lăsînd un cerc; care clocotea ca laptele proaspăt, în jurul trupului marmorean al balenei. Ă înainte! răcni Ahab, iar ambarcațiunile se avîntară la atac. Dar, înnebunită de harpoanele din ajun, ce-i chinuiau trupul, Moby Dick părea posedată de toți demonii alungați din ceruri. Lungile șiruri de tendoane ce se întindeau pe sub pielea străvezie

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
izbească cu coada printre ambarcațiuni, despărțindu-le iarăși, aruncînd peste bord harpoanele și lănciile din cele două ambarcațiuni ale secunzilor și sfărîmîndu-le partea de sus a provelor; ambarcațiunea lui Ahab rămase, însă, aproape neatinsă. în timp ce Daggoo și Queequeg astupau spărturile, balena se depărta de ambarcațiunile lor, dar peste cîteva clipe se răsuci brusc și, dezvăluindu-și coapsa, trecu din nou pe lîngă ele, fulgerător. în clipa aceea, se-auzi un strigăt năpraznic: legat fedeleș pe spinarea balenei, înfășurat în saulele încolăcite

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și Queequeg astupau spărturile, balena se depărta de ambarcațiunile lor, dar peste cîteva clipe se răsuci brusc și, dezvăluindu-și coapsa, trecu din nou pe lîngă ele, fulgerător. în clipa aceea, se-auzi un strigăt năpraznic: legat fedeleș pe spinarea balenei, înfășurat în saulele încolăcite, în care aceasta se încurcase și mai tare în cursul nopții trecute, putea fi văzut trupul pe jumătate sfîșiat al lui Fedallah; veșmîntul lui negru era în zdrențe, iar ochii lui scoși din găvane se uitau

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
că moare Ahab... Așezați-vă, băieți! Primul dintre voi pe care-l voi vedea că sare din barca mea, va primi în spate harponul acesta! Voi nu mai sînteți oameni, sînteți brațele și picioarele mele! Așa că, ascultați-mă! Unde-i balena? Iar s-a dat la fund? Ahab privea însă prea aproape de ambarcațiune, căci Moby Dick înota acum înainte, ca și cum ar fi fost hotărîtă să fugă cu cadavrul din cîrca ei, ca și cum locul de unde ieșise ultima oară la suprafață ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
cu cadavrul din cîrca ei, ca și cum locul de unde ieșise ultima oară la suprafață ar fi fost doar o etapă în drumul ei sub vînt; aproape că depășise corabia, care pînă atunci navigase în direcția contrară, deși acum se oprise locului. Balena înota în schimb cu toată viteza, părînd însuflețită de o singură dorință - aceea de a-și urma drumul în larg. Ă O, Ahab! strigă Starbuck. Nici acum nu-i prea tîrziu să renunți, deși e a treia zi. Uite, Moby

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
însă. Și, băgînd de seamă că flamura nu mai fîlfîia în vîrful arborelui mare, îi strigă lui Tashtego - care tocmai se cocoțase acolo - să coboare ca să ia un alt steag și să-l bată în cuie pe catarg. între timp, balena își încetinise fuga - cel puțini așa li se părea celor din ambarcațiunea lui Ahab, care înainta atît de repede spre ea; pe semne că obosise după trei zile de goană necontenită, cu povara aceea de parîme încurcate în spinarea ei

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
pe semne că obosise după trei zile de goană necontenită, cu povara aceea de parîme încurcate în spinarea ei sau poate că nu era la mijloc decît vreo manevră perfidă. Oricum, ambarcațiunea se apropia din nou de ea, deși avansul balenei fusese mai mic decît cel de data trecută. Barca lui Ahab luneca lin pe apă, dar rechinii se țineau scai de ea, mușcînd cu atîta îndrăzneală vîslele, încît penele acestora erau ferfeniță, iar la fiecare scufundare în apă mai lăsau

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-nfigeți vîslele. Ă Dar la fiece mușcătură, vîslele se fac mai subțiri, domnule! Ă Au să țină destul! Trageți, băieți, nu vă lăsați!... Apoi, în sinea lui: „Dar cine-ar putea spune dacă rechinii ăștia vin ca să se ospăteze cu balena sau cu Ahab?“ Ă Hai, băieți, trageți! adăugă el cu glas tare. Trageți cu putere acum, ne apropiem. Cîrma, apucați cîrma și dați-mi voie să trec! Și spunînd acestea, porni, cu ajutorul a doi vîslași, spre prova ambarcațiunii care zbura

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
el cu glas tare. Trageți cu putere acum, ne apropiem. Cîrma, apucați cîrma și dați-mi voie să trec! Și spunînd acestea, porni, cu ajutorul a doi vîslași, spre prova ambarcațiunii care zbura. Cînd, în cele din urmă, ambarcațiunea ajunse lîngă Balena Albă, aceasta nici nu păru să-și dea seama de prezența ei - lucru ciudat, deși balenele dau uneori impresia asta. Ahab aproape că intrase în ceața care, țîșnind ca o negură de munte din jetul ei, se revărsa peste cocoașa

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
voie să trec! Și spunînd acestea, porni, cu ajutorul a doi vîslași, spre prova ambarcațiunii care zbura. Cînd, în cele din urmă, ambarcațiunea ajunse lîngă Balena Albă, aceasta nici nu păru să-și dea seama de prezența ei - lucru ciudat, deși balenele dau uneori impresia asta. Ahab aproape că intrase în ceața care, țîșnind ca o negură de munte din jetul ei, se revărsa peste cocoașa-i enormă ca un Monadnock . Văzîndu-se atît de aproape de ea, Ahab se lăsă puțin pe spate

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ceața care, țîșnind ca o negură de munte din jetul ei, se revărsa peste cocoașa-i enormă ca un Monadnock . Văzîndu-se atît de aproape de ea, Ahab se lăsă puțin pe spate și, întinzîndu-și amîndouă brațele, își azvîrli asupra mult urîtei balene fierul cumplit, însoțit de un blestem și mai cumplit. Cînd fierul se înfipse pînă la mîner în trupul ei, de parc-ar fi fost supt de o mocirlă, Moby Dick se răsuci într-o rînă și începu să-și rostogolească

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
așa fel, încît doi dintre ei putură să se agațe numaidecît de copastie și, fiind proiectați de un talaz la nivelul ei, se întoarseră în ambarcațiune; al treilea, însă, care căzuse la pupa, continua să înoate, deznădăjduit. Cam tot atunci Balena Albă țîșni prin marea agitată, cu o repeziciune și o putere uimitoare. Dar cînd Ahab îi porunci cârmaciului să tragă saula și s-o înfășoare cît poate, iar vîslașilor să se așeze și să se îndrepte spre balenă saula plesni

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
tot atunci Balena Albă țîșni prin marea agitată, cu o repeziciune și o putere uimitoare. Dar cînd Ahab îi porunci cârmaciului să tragă saula și s-o înfășoare cît poate, iar vîslașilor să se așeze și să se îndrepte spre balenă saula plesni și sări în aer, din pricina îndoitei presiuni la care fusese supusă. Ă S-a rupt ceva în mine! Pe semne vreun mușchi... Dar nu-i nimic. Pe ea, vîslașilor, pe ea! Auzind zgomotul stîrnit de ambarcațiunea ce venea

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]