1,747 matches
-
care îmi umpleau sufletul de bucurie, atunci, în celulă, când îmi aminteam foarte vag doar niște atitudini din film: ținuta mâinilor, liniștea și blândețea lor, vorbirea care ieșea din mâinile nemișcate ale acelui profesor trimis la țară, departe de lume. Banalitatea nu e același lucru cu mediocritatea. De prima nu scapă nimeni, dar a doua reprezintă o condamnare a spiritului la neputință. Goethe, de pildă, idolul germanilor, a fost adesea banal, pentru că aparența cea mai obișnuită conduce mereu spre un germene
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
același lucru cu mediocritatea. De prima nu scapă nimeni, dar a doua reprezintă o condamnare a spiritului la neputință. Goethe, de pildă, idolul germanilor, a fost adesea banal, pentru că aparența cea mai obișnuită conduce mereu spre un germene în care banalitatea își regăsește odihna, sensul ei curent de recunoaștere a tot ce există ca semn al unei descoperiri, ca expresie prin care se străvede un țesut matricial, matca primitivă care, în loc să ascundă sensul lucrurilor, îl poartă în afară, îl face să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
descoperiri, ca expresie prin care se străvede un țesut matricial, matca primitivă care, în loc să ascundă sensul lucrurilor, îl poartă în afară, îl face să reiasă și să stea banal deasupra, așa cum și spuma se odihnește deasupra vâltorii. Însă trebuie adăugat, banalitatea singură nu ajunge, ea anunță doar că oriunde se poate vedea ceva adânc, o putere de lege din care reiese ascultarea simplă, anonimă, a banalității de toate zilele. Așa cum zice și Heraclit că divinitatea își face loc în orice cămin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și să stea banal deasupra, așa cum și spuma se odihnește deasupra vâltorii. Însă trebuie adăugat, banalitatea singură nu ajunge, ea anunță doar că oriunde se poate vedea ceva adânc, o putere de lege din care reiese ascultarea simplă, anonimă, a banalității de toate zilele. Așa cum zice și Heraclit că divinitatea își face loc în orice cămin în care arde focul. Dar se înțelege că trebuie să ardă totuși un foc, să existe adică o prefacere mistuitoare de materii care trec prin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Heraclit că divinitatea își face loc în orice cămin în care arde focul. Dar se înțelege că trebuie să ardă totuși un foc, să existe adică o prefacere mistuitoare de materii care trec prin toate stările, de la inerția plată a banalității, până sus, la aruncarea în afară a tot ce este mai adânc. Cât despre mediocritate, mai merită oare să adăugăm ceva? Ea este un fel de a fi al lui a nu fi. E vorba de împotrivirea la vocația de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
știm multe lucruri pe care credem că le știm, fără să știm de fapt de ce viața noastră are nevoie de astfel de lucruri? Între noțiunile care au putere de generalitate, dar nu sunt luate în seamă ca atare este și banalitatea. Este curios că ea are un sens peiorativ, deși banalitatea, condiția banalității, reprezintă o mare parte a vieții oamenilor; și, ca să fim mai exacți, este chiar cea mai mare parte a vieții, de care nimeni nu scapă, oricât de excepțional
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să știm de fapt de ce viața noastră are nevoie de astfel de lucruri? Între noțiunile care au putere de generalitate, dar nu sunt luate în seamă ca atare este și banalitatea. Este curios că ea are un sens peiorativ, deși banalitatea, condiția banalității, reprezintă o mare parte a vieții oamenilor; și, ca să fim mai exacți, este chiar cea mai mare parte a vieții, de care nimeni nu scapă, oricât de excepțional și ireductibil ar fi. Sunt multe calitățile care definesc viața
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de fapt de ce viața noastră are nevoie de astfel de lucruri? Între noțiunile care au putere de generalitate, dar nu sunt luate în seamă ca atare este și banalitatea. Este curios că ea are un sens peiorativ, deși banalitatea, condiția banalității, reprezintă o mare parte a vieții oamenilor; și, ca să fim mai exacți, este chiar cea mai mare parte a vieții, de care nimeni nu scapă, oricât de excepțional și ireductibil ar fi. Sunt multe calitățile care definesc viața pe latura
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca să fim mai exacți, este chiar cea mai mare parte a vieții, de care nimeni nu scapă, oricât de excepțional și ireductibil ar fi. Sunt multe calitățile care definesc viața pe latura ei de excepție, care nu revine tuturor, dar banalitatea este, dimpotrivă, singurul atribut care convine tuturor indivizilor; și celor care știu că sunt banali și că viața lor este o viață oarecare, fără nimic excepțional; ca și celor care cred că sunt exemplarele unice și excepționale ale speciei. Ca să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
singurul atribut care convine tuturor indivizilor; și celor care știu că sunt banali și că viața lor este o viață oarecare, fără nimic excepțional; ca și celor care cred că sunt exemplarele unice și excepționale ale speciei. Ca să zicem așa, banalitatea reprezintă bunul cel mai comun al speciei; și care, pe deasupra, este și specific uman, foarte specific chiar, întrucât nimeni în afara omului nu-și poate da seama că duce o existență banală. Ar fi caraghios să ne gândim că specia cutare
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fi caraghios să ne gândim că specia cutare de pește din acvariu duce o viață banală; cu toate că, datorită omului, peștele respectiv este constrâns la un tip banal de existență, cel al acvariului, care reprezintă oricum o condiție standard de mare banalitate, față de mediul natural al apei curgătoare. Banalitatea este așadar totdeauna o proiecție a omului, o proiecție care vizează sensul. Or, accentul cade în mod obișnuit pe latura negativă a lipsei de sens pe care banalitatea o evocă. Noi uităm însă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cutare de pește din acvariu duce o viață banală; cu toate că, datorită omului, peștele respectiv este constrâns la un tip banal de existență, cel al acvariului, care reprezintă oricum o condiție standard de mare banalitate, față de mediul natural al apei curgătoare. Banalitatea este așadar totdeauna o proiecție a omului, o proiecție care vizează sensul. Or, accentul cade în mod obișnuit pe latura negativă a lipsei de sens pe care banalitatea o evocă. Noi uităm însă că toți oamenii de excepție, oricâtă energie
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o condiție standard de mare banalitate, față de mediul natural al apei curgătoare. Banalitatea este așadar totdeauna o proiecție a omului, o proiecție care vizează sensul. Or, accentul cade în mod obișnuit pe latura negativă a lipsei de sens pe care banalitatea o evocă. Noi uităm însă că toți oamenii de excepție, oricâtă energie ar depune ei pentru a se păstra în propria lor excepție, sfârșesc prin a avea nevoie de odihnă și liniște - și ele, oricum le-am îmbogăți sensul, nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se păstra în propria lor excepție, sfârșesc prin a avea nevoie de odihnă și liniște - și ele, oricum le-am îmbogăți sensul, nu pot să nu plătească un tribut sensului banal al existenței. Heidegger a încercat să dea un statut banalității cotidiene, numai că acest statut nu e destul de amplu; el ia banalitatea ca atare și nu gândește decât suprafața acesteia, primul ei plan. Dar, aici, noi nu ne oprim la acest plan searbăd și unanim, ci căutăm să exprimăm banalitatea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
odihnă și liniște - și ele, oricum le-am îmbogăți sensul, nu pot să nu plătească un tribut sensului banal al existenței. Heidegger a încercat să dea un statut banalității cotidiene, numai că acest statut nu e destul de amplu; el ia banalitatea ca atare și nu gândește decât suprafața acesteia, primul ei plan. Dar, aici, noi nu ne oprim la acest plan searbăd și unanim, ci căutăm să exprimăm banalitatea ca o stare care însoțește viața până la cele mai înalte nivele ale
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
banalității cotidiene, numai că acest statut nu e destul de amplu; el ia banalitatea ca atare și nu gândește decât suprafața acesteia, primul ei plan. Dar, aici, noi nu ne oprim la acest plan searbăd și unanim, ci căutăm să exprimăm banalitatea ca o stare care însoțește viața până la cele mai înalte nivele ale spiritului. Și extazul intră în banalitate dacă nu are alte resurse care să aducă în el o forță de înnoire. Orice spirit, în momentele sale depline, poate atinge
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
decât suprafața acesteia, primul ei plan. Dar, aici, noi nu ne oprim la acest plan searbăd și unanim, ci căutăm să exprimăm banalitatea ca o stare care însoțește viața până la cele mai înalte nivele ale spiritului. Și extazul intră în banalitate dacă nu are alte resurse care să aducă în el o forță de înnoire. Orice spirit, în momentele sale depline, poate atinge un gen de satisfacție care nu este străin de banalitate. Față de mișcare, repaosul reprezintă banalitatea. Și atunci, ne
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
înalte nivele ale spiritului. Și extazul intră în banalitate dacă nu are alte resurse care să aducă în el o forță de înnoire. Orice spirit, în momentele sale depline, poate atinge un gen de satisfacție care nu este străin de banalitate. Față de mișcare, repaosul reprezintă banalitatea. Și atunci, ne putem întreba: dacă banalitatea este oricum inevitabilă, de ce să vedem în ea un sens peiorativ, de ce conține oare ideea de banalitate un fel de condamnare, de acuzație? Pe ce temei putem acuza
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
extazul intră în banalitate dacă nu are alte resurse care să aducă în el o forță de înnoire. Orice spirit, în momentele sale depline, poate atinge un gen de satisfacție care nu este străin de banalitate. Față de mișcare, repaosul reprezintă banalitatea. Și atunci, ne putem întreba: dacă banalitatea este oricum inevitabilă, de ce să vedem în ea un sens peiorativ, de ce conține oare ideea de banalitate un fel de condamnare, de acuzație? Pe ce temei putem acuza pe cineva de banalitate? Prostia
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
alte resurse care să aducă în el o forță de înnoire. Orice spirit, în momentele sale depline, poate atinge un gen de satisfacție care nu este străin de banalitate. Față de mișcare, repaosul reprezintă banalitatea. Și atunci, ne putem întreba: dacă banalitatea este oricum inevitabilă, de ce să vedem în ea un sens peiorativ, de ce conține oare ideea de banalitate un fel de condamnare, de acuzație? Pe ce temei putem acuza pe cineva de banalitate? Prostia? Nu e suficient; și, în plus, nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
poate atinge un gen de satisfacție care nu este străin de banalitate. Față de mișcare, repaosul reprezintă banalitatea. Și atunci, ne putem întreba: dacă banalitatea este oricum inevitabilă, de ce să vedem în ea un sens peiorativ, de ce conține oare ideea de banalitate un fel de condamnare, de acuzație? Pe ce temei putem acuza pe cineva de banalitate? Prostia? Nu e suficient; și, în plus, nu e deloc evident că prostul este banal. Atunci, cum să circumscriem, în ce fel putem da dreptate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
reprezintă banalitatea. Și atunci, ne putem întreba: dacă banalitatea este oricum inevitabilă, de ce să vedem în ea un sens peiorativ, de ce conține oare ideea de banalitate un fel de condamnare, de acuzație? Pe ce temei putem acuza pe cineva de banalitate? Prostia? Nu e suficient; și, în plus, nu e deloc evident că prostul este banal. Atunci, cum să circumscriem, în ce fel putem da dreptate sensului negativ pe care limba îl conține atunci când vede, în banalitate, nu binele acesteia, ci
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
acuza pe cineva de banalitate? Prostia? Nu e suficient; și, în plus, nu e deloc evident că prostul este banal. Atunci, cum să circumscriem, în ce fel putem da dreptate sensului negativ pe care limba îl conține atunci când vede, în banalitate, nu binele acesteia, ci partea ei de ratare, de viață neîmplinită ca viață. Ce vrem noi de fapt să condamnăm prin banalitate? Vrem poate să sugerăm că omul banal este acela care nu gândește destul? Că dacă ar mai adăuga
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să circumscriem, în ce fel putem da dreptate sensului negativ pe care limba îl conține atunci când vede, în banalitate, nu binele acesteia, ci partea ei de ratare, de viață neîmplinită ca viață. Ce vrem noi de fapt să condamnăm prin banalitate? Vrem poate să sugerăm că omul banal este acela care nu gândește destul? Că dacă ar mai adăuga „ceva“ gândirii lui obișnuite ar putea, eventual, să iasă din banalitate? Dar banalitatea are această latură comodă, că există în așa fel
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
neîmplinită ca viață. Ce vrem noi de fapt să condamnăm prin banalitate? Vrem poate să sugerăm că omul banal este acela care nu gândește destul? Că dacă ar mai adăuga „ceva“ gândirii lui obișnuite ar putea, eventual, să iasă din banalitate? Dar banalitatea are această latură comodă, că există în așa fel încât nu caută și nu simte nevoia să iasă din propria ei stare. De fapt, ceea ce pare să fie caracteristica banalității este satisfacția; ea nu se lasă provocată de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]