1,700 matches
-
ceva, unii își murdăresc mâinile, alții - sufletul. Și armonia universală a intrat se pare în criză de energie. Unele inimi păstrează amintiri, altele - amprente. Valoarea își secretă condiția care îi înfurie pe cei din jur. Preludiul revoltei este dezgustul. Dincolo de banalitatea cotidiană, zădărnicia are acute conotații filosofice și mistice. Admirația, dar și invidia pot menține talentul în stare de funcționare. Mitingul - acest miriapod în călduri. Trăim din neliniști și extaze. Nu este totuși prea rău dacă pierzi bani și câștigi minte
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și nebuni de excepție. Dar cei mai mulți simulează geniul. Ariviștii vor să dețină exclusivitate și pe lingușiri. Fără sprijinul victimelor, comunismul nu ar fi rezistat jumătate de secol. Alcoolul ne ajută să devenim abisali, euforici și, după câteva ore, de o banalitate sforăitoare. În cazul liderilor politici, aroganța face parte, aproape obligatoriu, din uniformă. Avem violența în genă. Suntem doar strănepoții lui Cain. Modestia exagerată te poate conduce spre un destin minor. Foarte greu renunță omul la cota lui de beznă. Indiferența
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Pecetea avea următorul înscris: „Aceasta este pecetea sfintei mănăstiri Socola. Anul 7104 (1595) decembrie”. Asta-mi place la tine, vere. Nu mă dai de sminteală chiar și la întrebări mai delicate. Pentru un asemenea merit, am să-ți spun o... banalitate... Am spus noi destule banalități. Una în plus n-a fi mare lucru. S-o auzim! La 12 martie 1790, dăm nas în nas cu altă stareță a mănăstirii Socola. Cărui fapt datorăm plăcerea? Apoi Martha - stareța - se învoiește cu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
este pecetea sfintei mănăstiri Socola. Anul 7104 (1595) decembrie”. Asta-mi place la tine, vere. Nu mă dai de sminteală chiar și la întrebări mai delicate. Pentru un asemenea merit, am să-ți spun o... banalitate... Am spus noi destule banalități. Una în plus n-a fi mare lucru. S-o auzim! La 12 martie 1790, dăm nas în nas cu altă stareță a mănăstirii Socola. Cărui fapt datorăm plăcerea? Apoi Martha - stareța - se învoiește cu Ene Anastasiul „cupeț” (negustor) care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dânsa însă le-am cuprins prin diferite povestiri, fie ca erou principal, fie ca povestitoare și nu e cazul să mă lansez aici mai mult decât cere un CV sentimental. Mama e o povestitoare înnăscută. Ea nu se pierde în banalități și nici nu cade în ficțiuni pentru a da amploare narațiunii. Face selecție în ceea ce spune, cu credința că mi-ar folosi mie în explorările mele istorice, sociale, folclorice. Ea știe tot ce s-a întâmplat în satul nostru natal
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
scop: scoaterea lor la lumină, pentru că o meritau, și oferirea gratuită cititorilor virtuali a unui capital spiritual autohton cu înalte valențe morale, științifice, literare și nu numai, pe care viața cotidiană, bombardată de o massmedia comercială cu tot felul de banalități, le sufocase. Cum gândesc și ce gândesc românii despre ei înșiși, iată o temă meritorie, plină de interes, pentru că ideile expuse sub diferite forme gazetărești, își găsesc aprobarea sau nu în propria noastră gândire. Foarte multe dintre aprecierile participanților la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93058]
-
atrăgea indubitabil... partea materială n-o interesa, îi plăcea acest bărbat repezit, mai ales că nu mai avea chef să alerge după alte fuste și nu mirosea a băutură. Toată viața visase un asemenea bărbat, acum îl avea la dispoziție! Banalitatea destinului împroșcată cu singurătatea ei amară, o gonea din urmă și își spuse... trebuie să fim neapărat împreună! A doua zi s-a externat, însă inevitabil după scurt timp cu întâlniri aranjate prin învăluire, îl atrăsese în casa ei. Acum
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fericirea intensă care le însoțesc. Fragmente și ciorne se asociază ca să contureze un spațiu al inocenței, al autenticității unor senzații și imagini rememorate minuțios. Numai cine știe cât de greu e să scrii despre copilărie fără să cazi în melodramă, poetizare sau banalitate își poate da seama câtă poeticitate cuprinde volumul Simonei Popescu. Poeta nu comentează imagini, ci ajunge acolo cu toată ființa ei. E o reconstrucție din mii de senzații retrăite, tactile, vizuale, cenestezice, a unui timp pierdut, cu limbajul și mitologia
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
economic) intenția pe care a urmărit-o. Că ne invită la un joc subtil În care spiritul se deghizează, ca un zeu coborît pe pămînt, În cerșetor. Necunoscătorii sînt desigur derutați. Ei văd aici doar o propoziție de o crasă banalitate. Un text alb, sec și arid. Și nu Înțeleg și, evident, nici nu gustă convenția haiku-ului: faptul că textul este doar un vehicul care transportă cititorul În fața unei imagini, că stă pentru altceva decît pentru gloria sa. Dar mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
realități profunde și inaccesibile simțurilor) la (doar) aceste trei trăsături circumstanțiale (total neutre) pe care le știm de la sintaxa propoziției: subiect, predicat, circumstanțe. E evident că revelația este cea care, În felul acesta, este ignorată pentru a reține doar dimensiunile banalității strict localizate spațial, temporal și evenimențial. Cu asemenea coordonate (mai curînd meschine), spiritul, ca a patra dimensiune, este mai degrabă izgonit din lume. Dacă nu cumva se sfiește să se mai arate. Minimalismul aparent - mimarea datării Dacă reducționismul Însemna că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
amintirile noastre nu sînt decît o permanentă luptă cu păienjenișul uitării. Urzici coadă la piațădonatorii de sânge cumpără urzici Micuțiu Sorin Poemul m-a cucerit prin simplitatea lui care, iadevărat, În versul median, prin sintagma donatorii de sînge, țintește dincolo de banalitatea celor spuse. E evident, că donatorii este doar o metonimie ironică, numind, ușor metaforic, printr-o parte a lor, pe toți cei care Își donează sîngele (vorba-vine, căci n-o prea fac de voie ci de nevoie) pentru propășirea societății
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
opera publicistică argheziană, puțini scapă de accentele critice ale exegetei. E respins, în principiu, actul critic lipsit de dicțiune, falacios, cel care mimează virilitatea argumentului edificator. Sunt neutralizate clișeele și falsele locuri comune, sunt descalificate argumentele futile și e dezavuată banalitatea variilor poncife. Doar câteva prestații critice, consideră Minodora Sălcudean, ating altitudini valorice moderne, fructificând cu adevărat caracterul de operă deschisă al publicisticii argheziene. Între acestea din urmă, studiile datorate Marianei Ionescu (cu o gramatică a discursului pamfletar și judecăți despre
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
facto, al polemicii literare. Efortul persuadării îl vizează implicit pentru că, până la urmă, el stabilește învingătorul. În alte situații, adresarea directă reduce distanța dintre polemist și lectorul său, prezența acestuia fiind marcată deictic în textul polemic prin uzajul imperativului: "Auziți sinistrele banalități [...]", "Ascultați mădular de frază [...]", "I-auziți monstruozitate literară [...]"60. Polemistul se instalează pe același palier cu lectorul, mizând pe complicitatea sa în atacul frontal. E tocmai ceea ce arătam puțin mai sus, și anume că polemistul este flancat discret de pamfletar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu excepția lui Leonardo, aristotelicul pragmatic, moștenitorii lui Platon, care dominau sudul Europei, nu voiau sau mai curând nu puteau să privească un câmp de măslini, un drum de pământ, un plug. A cadra un loc și un om fără renume: banalități eroice, dacă vrem. Chipul și peisajul avansează împreună. Portretul ca gen independent, eliberat de contextul sacru (donatorul medieval de pe panoul retablului) se naște în aceeași perioadă. Van Eyck ne oferă o vedere a orașului Liège pe fundalul Madonei cancelarului Rolin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
că îi consideră pe profesori ca pe niște adevărați vasali și că prin atitudinile sale pur și simplu compromite disciplina Pedagogiei, redusă "la un formalism sec și factice, la o frazeologie fără miez și nemistuită, la un lung șir de banalități stereotipe" (Negrea, 2009, p. 67). După ce revine pe postul de director pe data de 15 noiembrie 1911, în urma venirii la putere a conservatorilor, Găvănescul hotărăște la scurt timp demiterea lui Alexandru Ionescu, ca răzbunare pentru atitudinea acestuia de a-l
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
urmau preparate la grătar, cu garnituri precum orez țărănesc (a se citi „pilaf sârbesc“) sau cartofi piure. La desert, plăcinte de casă, rulade cu fructe, înghețată, cozonac... Pentru românii prinși în coșmarul alimentației „raționale“, acesta părea un meniu opulent, dar banalitatea preparatelor nu poate să nu le fi sărit în ochi. După 1990, parcă în logica fluxului și refluxului, Franța gastronomică revine în forță. Pentru a da un singur exemplu, majoritatea restaurantelor bucureștene care au asigurat mesele invitaților la Sommet-ul Francofoniei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
-n local, / Clientul să se dumirească: Măcar că e Continental, / Bucătăria-i românească.“ Astăzi nu mai avem pe cine să lăudăm... Ne lipsește și interesul pentru templele adevăratei bucătării, restaurantele. Adică ne mulțumim cu prea puțin. Singurele în care nu întâlnim banalitatea deplină (asociată serviciului mizerabil și unei igiene precare) sunt acelea ultracosmopolite, în care întrebarea „Aveți vreun preparat din bucătăria românească?“ nu primește, în chip de răspuns, decât un zâmbet disprețuitor din partea chelnerului. Avem, în București, zeci de restaurante cu specific
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în jurul lor, mai ales în rândul oamenilor de rând. Natura este și mai adevărată și mai emoționantă decât imitația ei; și dacă nu ar fi vorba decât de adevăr, intersecțiile, spitalele, malul apei, ar fi săli de spectacol." El denunță banalitatea, întristătoare în ochii lui, situațiilor din dramă, care nu ar putea decât să-l plictisească pe spectator. "Teoria lor, scrie el cu privire la autorii dramatici, se sprijină pe două erori; una, că tot ceea ce interesează este bun pentru teatru; cealaltă, că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
limitele posibilului" la maximum, pentru a crea "un univers absurd, terifiant, de nesuportat, ca și disperarea din care provine". Prin revers, Caragiale extrage absurdul din realitatea extralingvistică. Prin reiterare și detașata obiectivitate ce-i ascunde "amărăciunea și dezgustul", el atribuie banalității exagerată importanță, spre a-i contura, în final, absurda insignifianță. Un absurd care constata André Lalande, în Vocabulaire technique et critique de la philosophie "designe tout ce qui est contraire au sens commun ou même à nos habitudes d'esprit". Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
-și punctul de vedere, Bergson precizează:,,Este comic orice incident care ne atrage atenția asupra fizicului unei persoane atunci când de fapt, este vorba de aspectul moral"8. Strănutul unui orator este rizibil pentru că ne coboară brusc de pe culmile sublimului în banalitate, din sfera sufletului în cea a trupului. Prin astfel de exemplificări și prin explicitarea comicului prin analogie cu un resort care se comprimă și se destinde asemenea "diavolului cu arc"9, teoria bergsoniană dezvăluie clare coincidențe cu studiile care focalizează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ispite, Pocăința starețului, Necazurile părintelui Ghedeon, Eros la mănăstire etc. mediul monahal apare extrem de propice pentru explorarea discrepanțelor de esență boccacciană dintre stilul de viață predicat și identificat în mod ideal cu cel al reprezentanților bisericii și artificialitatea, automatismul și banalitatea din traiul acestora. Întotdeauna însă ironia sau întrevăzuta satiră sunt îndulcite de tonul bonom, indulgent. În eroicomicul roman pseudopolițist Cazul maicii Varvara, de exemplu, deși personajele feminine au un comportament verbal asemănător mahalagioaicelor din schițele lui Caragiale, sesizăm îngăduința cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să vă cer... Să nu-mi ceri nimic... [...] sau, mai bine zis, să vă iau un interviu. D-alea nici n-am.[...] Bine, poftim, interviază-mă, dă-i drumul, că mă grăbesc".136 Hazul textului sporește pe măsură ce personajul se exprimă în banalități care amintesc de "teoriile" feciorului lui Trahanache, în clișee și poncife care prelungesc intervenția discursivă fără să adauge nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că, vorba aia: presa e presă, tot presă rămâne
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
măsură insesizabil, eu n-am priză directă asupra lui, el se detașează, fiind în esență iresponsabil."23 Cufundarea personajului în anonimat, nediferențierea ca rezultat al lipsei identității se face prin ștergerea semnelor distinctive ale personalității, prin cumulul restricțiilor care sugerează banalitatea și mediocritatea sau al negațiilor care echivalează caracterizarea cu delimitarea unui vid. Astfel, Leonică din Broaște... destule este un personaj absolut nedeterminat: "Părul lui nu era nici negru, nici galben, nici castaniu; fața nici oacheșe, nici bălană, nici smeadă; ochii
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
institutul imperial de surdomuți din Viena și vorbește deslușit limbile germană, franceză, italiană, engleză, română, greacă, turcă, arabă, spaniolă și chaldeică". În alte cazuri, gluma absurdă presupune la Caragiale o tehnică ce parcurge trei momente: surprinderea unui fapt de o banalitate extremă căreia i se dă o importanță exagerată, reluarea și repetarea lui la modul aberant, pentru ca în final să se constate că nu se știe nimic despre acel fapt. Finalul proiectează banalul în absurd, comicul acestuia fiind revelat odată cu perceperea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se înțeleagă că faptul de a nu-l fi cunoscut pe Pawlowsky n-are nici o importanță. Scurta demonstrație de virtuozitate anticomunicațională din această schiță este sugestivă pentru propagarea până la absurd a scandalurilor mediatice care transformă prin repetiții și insistențe orice banalitate în senzațional și pune în umbră adevăratele probleme. Rolul exagerării de a scoate în evidență absurdul, care altfel ar fi fost trecut cu vederea, este aici cumulat cu funcția satirică a procedeului comic bazat pe repetiție și acumulare. Agitația fară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]