1,470 matches
-
Nr. Pagini contribuție personală 1. De la Autonomism la Memorand (1860 -1895) Miodrag Milin, Tipografia Universității din Timișoara, 1986, 122 122 2. Relații politice româno - sârbe (1848 - 1877) Miodrag Milin,Tipografia Universității din Timișoara, 1986, 193 193 3. Bibliografia istorică a Banatului Miodrag Milin, (editor) Tipografia Universității din Timișoara, 1990, 283 283
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
al Liceului Teoretic "Nikolaus Lenau" din Timișoara, a studiat științele economice la Timișoara și Hamburg, fiind absolvent al Facultății de Științe Economice din cadrul Universității de Vest din Timișoara. a activat în perioada 2001-2006 ca jurnalist la ADZ și suplimentul pentru Banat al acestei publicații. La 30 septembrie 2006 a fost ales de către Consiliul Director al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) în funcția de redactor-șef al ADZ, succedându-i în această funcție lui Emmerich Reichrath (1941-2006), jurnalist, publicist și
Dan Cărămidariu () [Corola-website/Science/309246_a_310575]
-
Vest, Timișoara, 2005. "Dicționarul general al literaturii române", Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, București, 2005. Cornel Ungureanu, "Geografia literaturii române, azi. Banatul", vol.4, Pitești, 2005. Simona-Grazia Dima, "Labirint fără minotaur", Ideea europeană, București, 2007. Dorin Murariu, "Fragmentarium", Hestia, Timișoara, 2008. "Banatul din memorie" (coordonator - Smaranda Vultur), Marineasa, Timișoara, 2008 (studii de Daciana Branea și Dana Percec). Cristian Ghinea, " Pasajul discret", Antropos, Timișoara, 2010. Simona-Grazia Dima, "Blândețea scorpionului", Ideea europeană, București, 2011. În reviste: Radu Călin Cristea, „Familia”, nr.10, 1988; Cristian
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
de către un castelan sau chiar de către banul Severinului. La judecarea cauzelor era aplicat vechiul drept românesc Documentele care au ajuns până în zilele noastre consemnează numele a încă peste 30 de districte românești bănățene medievale, acoperind aproximativ trei sferturi din suprafața Banatului istoric. Aceste districte nu au reușit să dobândească excepționalele privilegii ale celorlalte opt, dar au marcat evul de mijloc bănățean prin realitatea prezenței lor, prezență care a perpetuat, peste secole, modul de viață specific românesc și care n-a putut
Districtele românești bănățene () [Corola-website/Science/304965_a_306294]
-
În timpul Pașalâcului de Timișoara, la Sânnicolau Mare s-a ridicat o fortificație de pământ lângă așezarea civilă. Această cetate a fost dărâmată în 1701, în urma Păcii de la Karlowitz care prevedea dărâmarea ei ca una dintre condițiile pentru pace. După trecerea Banatului sub administrație habsburgică, localitatea cunoaște o dezvoltare accelerată, devenind în 1724, oficiu administrativ erarial, apoi reședință de plasă. În 1787 primește privilegiul de a organiza târguri. Acest privilegiu este extins în 1837 când i se permite organizarea unei piețe săptămânale
Sânnicolau Mare () [Corola-website/Science/297047_a_298376]
-
acest metal devine ca marfă pentru comerț se fac în uzinele din Oravița, unde asociațiunile își duc minereurile lor" . Se vorbea despre pustiirea turcească din 1737-1739, când în urma unui război cu turcii, prin pacea de la Belgrad din 1739, Austria pierde Banatul Sârbesc și Banatul Craiovei. Populațiunea fu apucată de groază și mulți coloniști aduși o luară la fugă, iar întreprinderile industriale începute sub Mercy începură a stagna și a se dizolva" . Nu trebuie să se înțeleagă că prin colonizările făcute în
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
și cele mai puternice. Ocupau teritoriul cuprins între Munții Balcani (Haemus) și Munții Slovaciei, și de la litoralul apusean al Mării Negre până dincolo de bazinul Tisei, adică până la Bazinul Panonic. Triburile denumite "dacice" locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii, - Bazinul Carpatic -, și al Banatului, iar ale "geților" în câmpia Dunării (inclusiv în sudul fluviului), în Moldova și Dobrogea de azi. Una și aceeași populație geto-dacă apare la scriitorii greci de obicei cu numele generic de "geți", iar la autorii romani cu denumirea de "daci
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
pure sau în amestec cu alte specii. Preferă regiunile calde, cu înghețuri târzii rare. Cu toate astea vegetează bine și în condiții staționale grele, pe soluri superficiale, redzinice sau stâncoase, expuse uscăciunii înaintate. Pinus Nigra ssp. Banatica - pinul negru de banat : http://www.pinusnigrabanatica.ro/rom/index.php Arie inclusă în Parcul Național Domogled - Valea Cernei și este desemnat SIT de Importanță Comunitară.
Pin negru () [Corola-website/Science/306077_a_307406]
-
dialecte desemnate prin forma pronumelui interogativ referitor la subiectul nume de lucru (în română, „ce”): "što/šta", "kaj" și "ča": Unii lingviști consideră un dialect aparte cel numit torlakian ("torlački"), vorbit de sârbi în sud-estul Serbiei și de carașovenii din Banatul românesc (județul Caraș-Severin). Alți autori includ această variantă regională în dialectul štokavian. Graiurile "torlački" și graiurile bulgare de vest, care se aseamănă cu ele, au făcut, până la o epocă relativ recentă, obiectul unor dispute de fapt extralingvistice între lingviști sârbi
Diasistemul slav de centru-sud () [Corola-website/Science/306100_a_307429]
-
Gălilești=Desantne, Jibrieni=tot Primorske, Frumușica-Veche=Alexandrivka, Frumușica-Nouă=Mykolaivka, Zoreni=Staroselie). În Ucraina, prezența românească în dreapta Nistrului este caracterizată exclusiv ca ocupație străină, nicidecum ca parte din rădăcinile istorice ale acestor regiuni. În Iugoslavia (din 2006 Serbia), Românii din Voivodina (Banatul apusean) în număr de 34.175, erau recunoscuți ca atare în cadrul acordurilor bilaterale care recunosc simultan minoritatea sârbă din Banatul românesc. Românii Timoceni, în schimb, în număr de 712.050, nu erau recunoscuți, fiind socotiți ba „Sârbi de limbă romanică
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
ca ocupație străină, nicidecum ca parte din rădăcinile istorice ale acestor regiuni. În Iugoslavia (din 2006 Serbia), Românii din Voivodina (Banatul apusean) în număr de 34.175, erau recunoscuți ca atare în cadrul acordurilor bilaterale care recunosc simultan minoritatea sârbă din Banatul românesc. Românii Timoceni, în schimb, în număr de 712.050, nu erau recunoscuți, fiind socotiți ba „Sârbi de limbă romanică”, ba „Vlahi”, și prin urmare nu beneficiau de niciun drept cultural sau școlar. Orice revendicare pentru recunoaștere era pedepsită ca
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
Sărcia (în , în , în , altă variantă în ) este o localitate în Districtul Banatul Central, Voivodina, Serbia. Satul Sutjeska se află în Banatul Sârbesc, în comuna Sečanj la vreo 18 km de frontiera cu România, pe drumul regional Zrenjanin-Vrsac, la 24 km. de Zrenjanin. Sărcia nu are o dată cunoscută pentru întemeiere, dar s-au găsit urme din epoca romană (S.Borovzky, Tor.vm
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
să vină nemți. În Sărcia română, nemții se colonizează în 1801. Feliks Milleker nu a ilucidat ideea de ce, din anul 1924, Sărcia română este Sărcia nouă. Sărcia (Sutjeska) a fost și este o localitate mixtă, situată în zona centrală a Banatului sârbesc, pe șoseaua asfaltată Zrenjanin-Vârșeț la 25 de km. de Zrenjanin. Cândva aici au trăit români și germani iar acum români și sârbi. După Feliks Milleker, în anul 1333 este amintită localitatea Sărcia (Zaruca), care aparținea comitatului (denumire maghiară a
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Sărcia au fost, cu decret regal, închise un timp. S-a ajuns însă la un compromis. Parohia a cedat iar autoritățile de stat au fost datoare să plătească chirie pentru folosirea spațiului școlar. Acesta a fost unicul caz, în tot Banatul iugoslav, când statul a plătit chirie pentru cedarea edificiului școlar. Înv. G. Ursulescu, soția Agata și înv.contractul Ș.Dumitrache cu echipa de folclor Când este vorba despre învățământ, la Sărcia la început au existat școală cu patru clase iar
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
cu Iosa Dajdea și după câțiva ani pleacă în Australia. Victoria Dajdea astăzi trăiește în Australia. Note: FELIKS MILLEKER, Cronicile comunelor în Bantul de sud, Caietul lui Millekr nr. 6 COSTA ROȘU, ALMANAHUL LIBERTATEA 2009 COSTA ROȘU, Bisericile românești din Banatul sârbesc și la sud de Dunăre, ALMANAH, Libertatea, 2009 Dr. SLOBODAN ĐURIČIĆ, Localitățile Banatului, caracteristici geografici Ieromon ȘTEFAN LUPȘICI, Viața și activitatea Părintelui Protepop Gherasim Andru (1890-1957), Floare de latinitate, nr. 4-5 2006 Olimpia PANCARICEAN DOAMNA ANA -fragmente- -Mă Pală
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
din Oradea. În 1939 a devenit membru al Partidului Comunist din România. În 1944 a devenit secretar al Comitetului Județean de partid Bihor. După răsturnarea guvernului antonescian, apare în presă la 4 septembrie 1944 un Manifest al Comitetului Regional din Banat al Partidului Comunist, semnat de Leontin Silaghi (Sălăjan). În 1948 este ales în Comitetul Central al PCR. În decembrie 1955, Sălăjan a fost ales membru supleant al Biroului Politic și reales în această funcție în iunie 1960. La cel de-
Leontin Sălăjan () [Corola-website/Science/304808_a_306137]
-
(n. 14 iulie 1822, satul Prilipeț, județul Caraș-Severin; d. 16 iulie 1895, Caransebeș) a fost o personalitate de seamă a Banatului secolului al XIX-lea, militar de carieră român în armata habsburgică, care a avansat până la gradul de general de brigadă al Armatei Comune și politician, membru al Dietei Ungariei. Traian a fost un fiu ieșit din popor, dintr-o familie
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
de etnii diferite: maghiari, germani, români, bulgari, croați, cehi și slovaci. La sfârșitul anului 2000, Dieceza romano-catolică de Timișoara a fost reorganizată din punct de vedere administrativ, după modelul vechilor structuri, în trei arhidiaconate: de Mureș, de Timiș și al Banatului Montan, cu opt decanate. La nivel central s-au înființat Centrul Diecezan de Tineret, Centrul Catehetic Diecezan, Oficiul pentru Patrimoniu și s-a reactualizat Capitulul Catedral, singurul activ din țară. Cea mai urgentă și importantă acțiune a vizat formarea permanentă
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
a încheiat o alianța cu împăratul de la Niceea. Însă oscilațiile dintre tabăra latină și cea bizantină au atras implicarea ungurilor, atacând țaratul între 1230-1238. După campania din 1230, în spațiul cuprins dintre Olt, Dunăre și Carpați, regele maghiar a înființat banatul de Severin. Ioan Asan al II-lea a murit în 1241, iar fiul și fratele său au fost uciși de boieri. Ultimul țar al regatului Asăneștilor, Căliman al II-lea, a fost alungat în 1258. Tronul a fost preluat de
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
cetăți au fost în jurul Brașovului-Feldioara, Codlea, Prejmer sau Râșnov. Fiind înspăimântat de atacurile mongole, regele maghiar Béla al IV-lea a impus câteva măsuri de apărare. A instituit un sistem de pază, puternic și permanent, în regiunea de granița, a Banatului de Severin. I-a chemat în sprijin pe cavalerii ioaniți din cadrul Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta . Documentul emis de cancelaria regal, Diploma Ioaniților, reprezintă un act deosebit în istoria românilor, indicând situația politică, economică, socială și militară din zona
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
inferioare ce cuprindea rustici și țărani. Românii dispuneau de o organizare militară proprie, fiind obligați să îi sprijine pe cavalerii ioaniți cu "aparatul lor de război". Conducătorii Glad și Ahtum sunt probabil legendari, dar faptul că ținutul Banatului era un "banat", și nu un simplu comitat, dovedește că beneficiase inițial de o autonomie locală, ca și celelalte banate ale regatului Ungar, ce se înșirau de-a lungul hotarelor sudice ale acestuia. Pentru a converti bănățenii, români și sârbi, la catolicism, regii
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
sprijine pe cavalerii ioaniți cu "aparatul lor de război". Conducătorii Glad și Ahtum sunt probabil legendari, dar faptul că ținutul Banatului era un "banat", și nu un simplu comitat, dovedește că beneficiase inițial de o autonomie locală, ca și celelalte banate ale regatului Ungar, ce se înșirau de-a lungul hotarelor sudice ale acestuia. Pentru a converti bănățenii, români și sârbi, la catolicism, regii maghiari favorizează la Cenad (pe atunci "Morisena", poate „Mureșana”) ridicarea unei mânăstiri benedictine. În regiunea Dunării de
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
-l înlocuiască pe domnitorului român că să devină el guvernator , ceea ce ar fi asigurat pentru Carol Robert o dominație asupra regiunilor sud-carpatice. Legăturile cu regalitatea maghiară aveau să se înăsprească brusc, voievodul muntean refuzând să mai plătească tribut și ocupă Banatul de Severin și cetatea Severinului. Conștient de situația internă nesigură, Carol Robert a trimși solii cu propuneri de pace, încercând să-l aducă sub ascultare. În zadar, și astfel, la începutul lui septembrie 1330, oastea maghiară a pătruns în Țară
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
începutul lui septembrie 1330, oastea maghiară a pătruns în Țară Românească, profitând de înfrângerea de la Velbujd a românilor, tătarilor și soldaților târâtului bulgar. Dorind să evite un război sângeros, Basarab a trimis o solie regelui ungar, prin care renunță la Banatul Severinului și se obligă să plătească o despăgubire de 7000 de mărci de argint-o suma ce atestă starea înfloritoare a economiei Țării Românești. Carol a refuzat, nu vedea altă soluție decât pedepsirea celui pe care l-a numit "păstorul
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
otomani și inclus în sângeacul Smederevo. De-a lungul stăpânirii otomane, a avut o evoluție nefasta datorită războiaelor austro-turce. A fost în repetate rânduri evacuată din cauza inundațiilor. Cu toate acestea a continuat să existe că așezare locuită, până după cucerirea Banatului de austrieci. În 1738, în Ofcea bântuie o epidemie de ciumă care decimează populația. Numărul locuitorilor descrește într-atât încât să devină complet depopulata în 1746, când este și transformată în pusta. În a adoua jumătate a secolului XVIII, la
Ofcea, Belgrad () [Corola-website/Science/305856_a_307185]