1,563 matches
-
perspectiva unei plante indigene, zice Stridie, Johnny Appleseed a fost un terorist biologic de cea mai joasă speță. Johnny Appleseed, zice, ar fi putut la fel de bine să răspândească vărsatul de vânt. Stridie butonează alt număr la telefon. Lovește în spătarul banchetei din față și zice: — Mami, tati, știți vreun restaurant de mari pretenții în Reno? Și Helen ridică din umeri și-mi aruncă o privire. Zice: — Desert Sky Supper Club din Tahoe e foarte ca lumea. Stridie zice la telefon: — Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și să mă uit eu în calculator după adresă. Helen vine la mașină cu o foaie de hârtie în mână. Bagă capul pe geamul șoferului și zice: — Am și vești bune, și vești proaste. Mona și Stridie stau tolăniți pe banchetă. Se ridică în capul oaselor. Eu stau pe locul mortului și număr. Și Mona zice: — Au trei exemplare, dar sunt împrumutate toate. Și Helen se așază la volan și zice: — Știu o mie de metode ca să fac rost de ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
machiaj, strâns lipite una de alta, poți să juri că sunt surori. Sau mamă și fiică. Înainte și după. Trecutul și viitorul. Mai urmează și altele, dar eu ies și mă duc la mașină. Ați găsit-o? întreabă Mona de pe banchetă. Mda, îi răspund. Nu că ar mai ajuta-o cu ceva pe femeia asta. De la noi nu s-a ales decât cu o coafură umflată. Și, poate, și cu o eczemă. — Ia arată-ne cântecul, zice Stridie. Ca să vedem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fel. Oriunde ne-am afla. În întunericul nopții, toate locurile sunt la fel. — Fiul meu, Patrick, nu e mort, zice Helen Hoover Boyle. În scriptele medicale este mort, dar nu zic nimic. Helen conduce, iar Mona și Stridie dorm pe bancheta din spate. Dorm sau ascultă. Eu stau pe locul din dreapta. Sprijinit de portieră, cât pot de departe de Helen. Îmi odihnesc capul pe braț, astfel încât să o pot asculta fără să mă uit la ea. Și Helen vorbește cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
copil după douăzeci de ani în comă sau la reanimare. N-aveți decât să vi-l închipuiți pe Stridie trăind toată viața cu perfuzii și cateter. Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Pe bancheta din spate, Mona se ridică și-și întinde brațele. Zice: — În Grecia antică, cele mai puternice blesteme erau scrise cu cuie luate de la corăbiile naufragiate. Cei care mureau pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii știau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mafiot. Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le scriu pe o bucată de hârtie. Printre nume apar întâlnirile și notele lui Helen, cu scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vreun copil. Simplul fapt că e ruptă îi va da cuiva ideea să pună bucățile la loc. Poate chiar vreunui detectiv care investighează moartea copilului, cine știe. Și Helen zice: — Baia aia era de coșmar. Parcăm mașina după colț. Pe bancheta din spate, Mona mâzgălește ceva. Stridie vorbește la telefon. Apoi Helen așteaptă, în timp ce mă furișez, aplecat, înapoi spre casă. Mă strecor în spatele casei, înfundându-mi pantofii în peluza udă, până ajung sub fereastra camerei copilului, pe care mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
al puilor ghemuiți în cuști suprapuse, al durerii, suferinței și morții din fermele industriale. — Ca Adam și Eva izgoniți din Grădina Raiului, zice. Stridie stă pe terasamentul de pietriș al șoselei și se apleacă spre Mona, care a rămas pe banchetă: — Vii și tu, Eva? Nu e vorba despre dragoste, ci despre putere. În spatele lui Stridie apune soarele. În spatele lui sunt scaieți rusești, mătură scoțiană și iederă japoneză. În spatele lui, lumea întreagă este cu susul în jos. Și Mona, cu ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de prins visele și cu pietrele chinezești de ghicit, se uită în poală la unghiile ei negre și zice: — Stridie, să știi că nu e bine ce-ai făcut. Stridie își vâră mâna în mașină, întinzând-o spre ea, peste banchetă - mâna lui roșie de sânge închegat -, și zice: — Coacăză, cu toate bunele intenții și cu toate buruienile tale, călătoria asta nu are cum să iasă bine. Vino cu mine, zice. Mona strânge din dinți și-l privește cu o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la ea, dar zâmbetul nu i se șterge de pe față. Și îi spun să-și șteargă imediat rânjetul ăla de pe față. Ce mama dracului are de se rânjește așa? o întreb. Capitolul 35 Eu sunt la volan, Mona stă pe bancheta din spate, cu brațele încrucișate. Helen stă în față, cu ceaslovul deschis în poală, ridicându-l și uitându-se la fiecare pagină în lumina care vine pe geam. Pe scaunul dintre noi îi sună telefonul. Acasă, zice Helen, a păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
surpriză, zice. Acum dă-mi-o pe Coacăză. Îi zic că o cheamă Mona. Mona Sabbat. — O cheamă Mona Steinner, zice Helen, ținând o pagină din ceaslov în lumină și încercând să citească scrierea secretă. — E Stridie? zice Mona. De pe bancheta din spate, întinde mâinile de-o parte și de alta a capului meu, încercănd să apuce telefonul și zicând: — Vreau să vorbesc! Stridie, Stridie, urlă Mona, au ceaslovul! Și, în timp ce încerc să controlez mașina, care șerpuiește cât e șoseaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dansează, iar noi nu avem ce face decât să stăm și să ne uităm. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar noi nu trebuie decât să fim un public cuminte. Să fim receptivi și să așteptăm următorul dezastru. Pe bancheta taxiului, îmi simt fundul tot unsuros și lăbărțat. Au mai rămas treizeci și trei de exemplare ale cărții de versuri. Trebuie să mergem la Biblioteca Congresului. Trebuie să strângem mizeria și să fim siguri că așa ceva nu o să se mai întâmple niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vraja de dragoste a lui Helen s-a întors împotriva ei. Se poticnește în pantofii maro cu tocuri cui și, sprijinindu-se de mașină, zice: — Nu știu dacă o să crezi, dar facem asta ca să te salvăm. Stridie e prăbușit pe banchetă, prea nemișcat, prea desăvârșit ca să fie viu. Părul blond și ciufulit i s-a răsfirat pe spătar. Săculețul de leacuri indian e tot la gâtul lui și din el cad țigările. Obrajii-i sunt brăzdați de cicatricele roșii de la cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
am pornit în viteză spre cel mai apropiat spital. Pe la mijlocul drumului, am văzut ambulanța apropiindu-se. Am claxonat, am frânat și am pășit desculță pe șoseaua fierbinte. Paramedicii l-au luat cu grijă pe tânăr. Am alunecat din nou pe bancheta din față. Am oprit mașina în fața unui magazin, de unde mi-am luat o rochiță de plajă și am condus cu viteză spre spital. Am pășit desculță în sala de așteptare și m-am așezat pe un scaun, foindu-mă nervos
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mîna lui Loïc. - Nu ezitați să faceți apel la noi dacă aveți nevoie de vreun sfat pentru șantierul naval. - Mulțumesc, dar se ocupă Christian, răspunse laconic Loïc. PM nu stărui și arătă spre mașina În care putea fi zărit, pe bancheta din spate, decupîndu-se Îndărătul geamului pe jumătate coborît, profilul de vultur al lui Arthus. - Tata vă roagă să-l scuzați, dar artroza Îl face să sufere mult astăzi. Bătrînul purtînd o pălărie neagră Îi adresă lui Jeanne un semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o privire grăitoare. - Că doar asta stă scris pe biletul lăsat victimelor, nu e așa? Replica usturătoare a lui Fersen fu acoperită de sirena bacului, care anunța plecarea iminentă a navetei spre Brest. Marie Își luă geanta de voiaj de pe bancheta din spate a mașinii și, după o ultimă privire spre Anne, care făcea deja cale-ntoarsă, se Îndreptă spre locul de Îmbarcare. Lucas o ajunse din urmă și Îi luă autoritar geanta din mînă, escortînd-o. Se gîndise pe drum la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luni și douăzeci și două de zile, ca să fiu precis. Calmul și detașarea lui Ryan erau impresionante. - Pentru ce motiv? - Uciderea unui polițist. În timp ce mergeau cu mașina spre postul de jandarmi, Marie aruncă o privire În oglinda retrovizoare. Așezat pe bancheta din spate, Ryan părea că savurează liniștit peisajul. Fusese imediat de acord cu cererea lor de interogatoriu, adăugînd chiar, cu un zîmbet, că se mirase că Lucas și cu ea nu aflaseră mai curînd de trecutul lui de fost pușcăriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și o pînză de sac i-ar fi pus În valoare curbele senzuale ale trupului. În clipa aceea, o dori violent. Dacă ea va urca scara spre punte, o va trage după el În cabină, o va arunca pe o banchetă, va sări asupra ei acolo, imediat... Dar ea nu urcă scara. - Trebuie să dau o fugă pînă la Brest, am să mă Întorc În cursul serii, Îi spuse ea de pe ponton. Ar fi bine să stăm de vorbă... În sfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mîini grămada lui de cîrpe. Etrava iahtului familiei Kersaint despica apele verzi pe care ceața le făcea lăptoase. PM, la cîrmă, fixa linia orizontului cu exaltare; aruncînd o privire spre GPS, corectă ruta. Un mormăit nedeslușit Îi atrase atenția spre bancheta din față. Arthus, al cărui trup Înalt zăcea pe jumătate acoperit cu un pled, Își revenea Încet În simțiri. - Ce caut eu aici? PM reduse viteza, fixă direcția conform indicațiilor GPS și veni să se proțăpească În fața tatălui său, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pușcărie pentru mărturie falsă și complicitate la crimă? Armelle Înghiți În sec, În sfîrșit redusă la tăcere. În amurg, În ceața care abia Începea să se risipească, silueta neclară a iahtului familiei Kersaint plutea Încet În derivă. Întins pe o banchetă din cabină, PM, inert, gemu, pleoapele Îi tremurară, deschise Încet ochii și se trezi cu greu. Fixă atunci solul cu un aer năuc. Parchetul cabinei era pătat cu sînge. Urmări cu privirea dîrele care mînjeau treptele ducînd spre punte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o va vedea pe Marie ivindu-se În prag. Stupoarea Îl țintui locului descoperindu-l pe bărbatul care, În ținută de scafandru, cobora drept spre el. - Ryan! Vizitatorul neașteptat nu părăsi cabina decît În zori, cînd Christian zăcea inert pe banchetă. Ryan se aplecă peste masă pentru a lua cu el un mic aparat de Înregistrare pe care-l strecură În sacul etanș. Își Îndreptă pentru o clipă atenția asupra skipperului, de parcă ar fi șovăit, apoi se Îndreptă și murmură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
caldă a aurului. PM se smulse atunci de lîngă Lucas și se aruncă asupra lingourilor, zgîriindu-le la rîndul lui frenetic. Fersen le făcu semn celor doi jandarmi care veniseră pe urmele lor să-l Încadreze. Ryan, așezat liniștit pe o banchetă destinată vizitatorilor, o luă Înaintea Întrebării lui Fersen. - CÎt am stat la pușcărie, treizeci de ani, nu m-am gîndit decît la un singur lucru: să știu cine a ucis-o pe soția mea. - I-ai făcut să vorbească sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și ce era cu chestia aia cu cariera? — știi că slujba mea e foarte importantă pentru mine, nu? l-am întrebat, întorcându-mă în scaun ca să mă pot uita la el. Randall mi-a aruncat o privire scurtă. — Claire, pe bancheta din spate e o sticlă de Evian. De ce nu bei puțină apă? Cred că ți s-a dat prea mult de băut. — știi că-mi pasă foarte mult de cariera mea? am repetat. știam că sunam de parcă eram în război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
devenise deja parte din grup. Ca și când ar fi fost cu noi de-o veșnicie. — Îmi pare rău, copii, radiatorul e puțin mai temperamental, și-a cerut mama scuze, uitându-se la Bea, Harry și Luke, care se îngrămădiseră împreună pe bancheta din spate. Dacă vă e frig, în spate sunt niște pături. Bea s-a întins imediat după ele, dându-ne fiecăruia câte una. Uitasem cât de frig putea să fie iarna, în Iowa. Pentru o fracțiune de secundă, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de cosmetică, drogherii, o farmacie, citește literele multicolore răsucite în acolade, Crinul, Ghiocelul, Violeta. Astea ar fi numai bune de nume conspirative, parole sau nume de cod, nu ți se pare? — Nu era cazul să vă înghesuiți toți trei pe bancheta din spate, zice șoferul, mai era un loc în față, le face semn. — Nu-ți face griji, i-o întoarce nepoliticos Curistul, mai bine fii atent la drum și închide de tot stația, mă enervează pîrîiturile, adaugă. E pățit ciripitorul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]