1,549 matches
-
care îl luaseră la bătaie. Intrând în secție, unde trebuia să se prezinte în fața sergentului care îl chemase la el, își atinse bandajul pe care îl avea la cap. Ce ți s-a întâmplat, Mancuso? țipă sergentul când îi văzu bandajul. — Am căzut. — Nu mă miră din partea ta. Dacă ți-ai cunoaște cât de cât meseria, ai fi acum în baruri ca să ne informezi despre persoane ca cele trei fete de exemplu pe care le-au adus aici noaptea trecută. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
specialist. Și un preot. Trimite să vină unul. Hotărăsc eu apoi dacă este acceptabil. De enervare, lui Ignatius îi curse puțină salivă pe cearșaful care acoperea, ca un strat de zăpadă, stomacul său proeminent. Își pipăi capul și simți un bandaj aplicat deasupra durerii lui de cap. O, Doamne! Nu-ți fie teamă să-mi spui, mamă. Simt după cum mă doare că trebuie să fie ceva fatal. — Taci din gură și uită-te la asta, spuse cu voce ridicată doamna Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de cap. O, Doamne! Nu-ți fie teamă să-mi spui, mamă. Simt după cum mă doare că trebuie să fie ceva fatal. — Taci din gură și uită-te la asta, spuse cu voce ridicată doamna Reilly, aruncând un ziar peste bandajul lui Ignatius. — Soră! Doamna Reilly smulse ziarul de pe fața lui și-i dădu cu palma peste mustață. — Taci din gură, nebunule, și uită-te la ziarul ăsta. Vocea ei era spartă. Suntem ruinați! Sub titlul „INCIDENT SĂLBATIC PE BOURBON STREET
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de o pasăre! exclamă plângând doamna Reilly. Asta numa’ ție ți se poate-ntâmpla, Ignatius. Nimeni altu’ n-ar fi atacat de o pasăre. — Unde e șoferul de autobuz? Trebuie reclamat imediat. — Ai leșinat doar, prostule. — Și atunci de ce am bandajul asta? Nu mă simt bine deloc. Când am căzut pe stradă mi-am vătămat probabil o parte vitală a trupului. — Te-ai zgâriat doar puțin la cap. N-ai nimic. Ți-au făcut raze X. — Oamenii ăștia s-au distrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly. Vino să mă săruți la plecare, dragă. Nu mă simt deloc bine. Abia pot să mă mișc. Hai vino, copile. Ușa se deschise încet. Ignatius își scoase pe ușă capul masiv și cenușiu. Ochii mamei lui se umeziră văzând bandajul. — Sărută-mă, dragă! Îmi pare rău că totul s-a sfârșit așa. — Ce înseamnă toate văicărelile astea? întrebă bănuitor Ignatius. Ce te-a apucat de ești dintr-o dată amabilă? Ai vreun bătrân cu care vrei să te-ntâlnești? — Ai avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
auzit tropăind prin hol. Trage jaluzelele astea păduchioase. — Da, da, sunt aici, strigă Ignatius. Trase de jaluzele și le deschise rupându-le. Mulțumesc Fortunei c-ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult te-ai îngrășat. Tocmai citeam anunțurile puse aici pe verandă. Doamne, ai pățit-o. — Am trecut prin infern, bolborosi Ignatius, apucând-o pe Myrna de mâneca hainei și trăgând-o în antreu. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
noapte Înfiorătoare: un pumn În măruntaie, urmat de trei ore de ghionturi și Împunsături din partea doctorilor de la Accidente și Urgențe. În final, pe la cinci și-un sfert, Îl azvârliseră afară În ploaia rece cu un tub de analgezice și un bandaj elastic. Reușise să doarmă fix o oră. Logan Își târî pașii până În holul clădirii de pe Queen Street și se opri, ud leoarcă, la biroul curbat al recepției. Apartamentul său era la două minute distanță, dar ploaia reușise să-l ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
conectat la trupul zdrobit al Hoitarului. Logan și Watson stăteau la intrare, sorbind din cafeau călâie, cu aromă de plastic, pe care agentul le-o adusese În cele din urmă. Doug Disperatul arătase rău, dar Hoitarul arăta și mai rău. Bandaje albe separate de vânătăi. Îi puseseră ambele brațe și un picior În ghips de când Îl văzuse Logan ultima dată. De parcă era Într-un film din seria Carry On. Masca de oxigen dispăruse, fiind Înlocuită de un tub cu o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
colț, având pregătit carnețelul de notițe. — Bună ziua din nou, domnule Anderson, spuse Logan cu cea mai prietenoasă voce de care era În stare. Sau pot să-ți spun Cameron? Bărbatul nu-și ridică privirea. O pată mică roșie trecuse prin bandajul de la Încheietura lui stângă. Nu putea să-și ia ochii de la ea. — Cameron, mă tot gândeam la ceva, spuse Logan. Vezi tu, era un tip care-a venit din Edinburgh și care a sfârșit În port. I-am pus poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
când era viu. O avea cu el cam de când făcuseră turul printre pariorii jepcari din Aberdeen. O ținu În fața omului care se smiorcăia. Îl recunoști, nu-i așa? Ochii lui Anderson se ațintiră pe fotografie, apoi reveniră la pata de pe bandajul său. Acea privirire fugitivă Îl făcu pe Logan să-și dea seama că avusese dreptate. Cameron Anderson și Geordie Stephenson. Nu aveau același nume de familie, dar aveau aceleași trăsături masive, același păr umflat. Singura chestie care lipsea era mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe fereastra din față și-i văzuse pe Logan și pe agenta Watson În stradă. Știa că nu e Doug Disperatul, venit să-l termine. — Care era mesajul? Cameron flutură o mână, făcând cu ea cercuri aleatorii, pata roșie de pe bandaj lățindu-i-se și mai mult. Nu știu. A zis că se-ntoarce! Și cum e cu fetița? Anderson se purtă de parcă Logan l-ar fi pălmuit peste față. Dură cu totul zece secunde să-și revină Îndeajuns cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe un ton Înalt și blițul fotografului, Logan beneficie de imaginea corpului zdrobit al Hoitarului. Era Întins pe pat, cu un braț băgat În ghips atârnînd deasupra linoleumului, cu picături de sânge scurgându-se Încet pe vârfurile degetelor sale palide. Bandajele de pe capul său erau de un roșu aprins În jurul ochilor și al gurii, iar cele de pe piept atât de pline de sânge că erau aproape negre. — Ce naiba s-a-ntâmplat cu agentul care-l păzea? Insch era Îndr-o dispoziție criminală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-te și adu un leneș din ăla nenorocit Încoace să declare oficial decesul! În timp ce așteptau, Insch și Logan examinară cadavrul cât putură de bine, fără să-l atingă realmente. — Înjunghiat spuse Insch, privind cu atenție la urmele mici, dreptunghiulare, de pe bandaje. Ție ți se pare că ăsta e cuțit? — Ceva cu vârf ascuțit. Se poate să fi fost o șurubelniță? Un toc-cui? O foarfecă? Insch se lăsă pe vine, căutând sub pat vreun cuțit aruncat. Tot ce găsi fu și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și energizante până târziu, În frigurosul amurg autumnal, cu Amory pe post de fundaș, Îmboldindu-și echipa cu disperare, efectuînd placaje imposibile, țipând semnalele cu o voce diminuată până la un șuier aspru, furios, găsind totuși timp să se delecteze cu bandajul pătat de sânge din jurul capului și cu eroismul Încordat, glorios, al plonjoanelor, al trupurilor ce se izbeau și al mădularelor dureroase. În minutele acelea curajul curgea ca vinul din asfințitul de noiembrie, iar el devenise eroul etern, identificându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Indivizi pricepuți să confecționeze proteze dentare? Vandrich își dezveli dantura perfectă. — Nu. Și n-am mai fost la un dentist din liceu. — Un tânăr - hai să-i zicem băiat - cu o față plină de cicatrici de la niște arsuri și cu bandaje pe față. Era spărgător de case cam prin timpul războiului. Nu. Îh! Groaznic! Alte două „Nu”-uri. Danny spuse: — Un băț zoot. Adică un băț lung de lemn, cu o lamă sau mai multe lame ascuțite atașate la un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era în toiul activității. Am uitat numele puștiului, dar era un copil de vreo optsprezece-nouăsprezece ani - cam pe-acolo. Avea fața bandajată. Se pârlise rău de tot în timpul unui incendiu. După ce s-a vindecat și i-au scos pansamentul și bandajele, toate fetele din Comitet au fost de părere că era foarte chipeș. Arăta exact ca Reynolds, ba chiar mai frumușel. Noile indicii băteau, cioc, cioc, cioc, într-o ușă care însă mai avea mult până să se deschidă. Fratele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu „CASL”, aveal la subsol date din 1943 și 1944, iar fotografiile erau aranjate în ordine cronologică, probabil așteptând și unele adăugiri artistice: încercuirea fețelor unor comuniști cunoscuți. Buzz se gândi „Coleman” și începu să caute o față obturată de bandaje. Majoritatea fotografiilor erau de grup și fuseseră luate de la distanță, de undeva de deasupra. Unele reprezentau secțiuni mărite, în care fețele se distingeau mult mai clar. Calitatea tuturor era excelentă - FBI-ul știa meserie. Buzz observă câteva fețe neclare, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tuturor era excelentă - FBI-ul știa meserie. Buzz observă câteva fețe neclare, multe prea albe, în primele cadre - imagini din mulțime în primăvara lui ’43. Urmări șirul de fotografii de-a lungul peretelui, sperând să-l descopere pe Coleman fără bandaje, pentru a identifica asasinul iubitor de șobolani în persoană. Zări câteva bandaje în vara lui ’43 și imagini fugare cu Claire De Haven și Reynolds Loftis. Apoi... bum! - o imagine a lui Reynolds Loftis care era absolut ciudată: frumosul poponar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
multe prea albe, în primele cadre - imagini din mulțime în primăvara lui ’43. Urmări șirul de fotografii de-a lungul peretelui, sperând să-l descopere pe Coleman fără bandaje, pentru a identifica asasinul iubitor de șobolani în persoană. Zări câteva bandaje în vara lui ’43 și imagini fugare cu Claire De Haven și Reynolds Loftis. Apoi... bum! - o imagine a lui Reynolds Loftis care era absolut ciudată: frumosul poponar era mult prea tânăr și avea prea mult păr. Buzz se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
menit să-l protejeze de Dudley și să satisfacă perversitățile tatălui, despre Lux, care i-a furnizat lui Gordean informațiile pentru șantaj, despre povestea cu fața arsă - o diversiune menită să ascundă perversitatea față de camarazii de stânga ai lui Loftis, bandajele neascunzând altceva decât inciziile chirurgicale. Buzz lăsă pentru final episodul cu distrugerea feței lui Coleman de către Lux. Mal interveni, folosindu-se de prilej pentru a-l introduce în peisaj pe saxofonistul Healy, chestionat de Danny Upshaw în ziua de Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu l-a crezut. Toată lumea l-a luat de sus, căci era fratele mai mic și un pic țicnit al lui Reynolds Loftis, cel cu fața arsă într-un incendiu - minciuni pe care i le inventase chiar tatăl său. Apoi bandajele i-au fost scoase și Coleman era tatăl lui, dar cu douăzeci de ani mai tânăr. Iar Reynolds și-a sedus propria imagine din tinerețe. Coleman a acceptat. Știa că acum nu mai trebuie să se teamă de Vocea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
angajamentele muzicale de pe Central Avenue. În Ajunul Crăciunului s-a întâlnit întâmplător cu vechiul lui amic Marty Goines la Bido Lito’s. Marty a fost surprins - și fericit -, fiind prima oară când îl vedea pe Coleman după ce acesta scăpase de bandaje. Anii trecuseră, băiatul era acum un bărbat cu o față nouă - și nu era rău ca saxofonist alto. Coleman i-a propus o nouă serie de jafuri. Mad Marty a fost de acord. Au plănuit să discute după Anul Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un nou transport de răniți, În loc de a se odihni o frântura de ceas, gustau o cafeluța și ... iarăși la datorie. Reglementar, triajul noilor sosiți Începea cu examinarea lor "la piele", În scopul depistării leziunilor avute, schimbarea garourilor hemostatice și a bandajelor Îmbibate, imobilizarea provizorie, cu atele, a fracturilor, administrarea de lichide cu medicamente analgetice, sulfamide antigangrenoase, controlul radiologic al focarelor de fractură și zdrobiri pentru descoperirea corpurilor străine (schije, plumbi) reținute. După aceasta la sala de operații. De fapt, lucrau concomitent
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
nu i-aș fi ales ca părinți. Nu e drept să poți alege cu cine să te căsătorești, dar să nu-ți poți alege părinții și nici să nu poți divorța de ei. Fima? — Da. — Vrei să luăm o lanternă, bandaje și iod și să coborâm până la vadi? — Pe Întunericul ăsta și pe ploaie n-avem nici o șansă să-l găsim. Într-adevăr, zise Dimi. Ai dreptate. N-avem nici o șansă. Dar hai să mergem totuși să-l căutăm. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-mi spună că el era doctorul. Îmi displăcea stilul direct al doctorului Miller la fel de mult cum îmi displăcuseră și ocolișurile doctorului Gabor. Ne pregăteam pentru culcare, când am adus vorba. Nu voiam să pomenesc despre asta în fața fetelor. Vor observa bandajul, dar, odată ce el va dispărea, vor uita că a fost vreodată un număr acolo. Copiii au memoria scurtă. Și unii adulți, din fericire. — Am fost la doctor. Îmi dezlegam șireturile și îmi țineam privirea în jos în timp ce vorbeam. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]