2,601 matches
-
care e atât de negru zugrăvit încît ne mirăm că nu hîrăie când intră în scenă, câțiva surdo-muți, câteva săbii turcești, o babă, un ordre du Moufti, un sultan și câteva umbre. Încercarea de deznodământ a piesei consistă într-o barbară încercare de a turci românii textuali (căci reali nu sînt), dar vană încercare. Acest ragout este întrerupt de numeroase esclamațiuni cătră Dumnezeu, ca să se-ndure de această mizerie (a piesei) și să-i deie un sfârșit - care sfârșit e lucrul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și provoacă reacții în plan mediatic. Putem să strâmbăm din nas și să ne întoarcem ochii de la acest subiect "murdar". Putem, de asemenea, să credem că oamenii care se ocupă de asta sunt fie niște hippies care, într-o lume barbară, continuă să viseze floricele și non-violență, fie niște cumpliți profitori reacționari care se folosesc de subiect pentru a-și asigura un loc mai bun în câmpurile științifice, mediatice sau politice. Acest lucru este uneori adevărat, ba chiar ar trebui să
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
aibă efecte foarte scăzute și, în final, să dăuneze cauzei pe care pretindea că o apără: prevenirea. Standarde științifice în evaluarea programelor Exemplul DARE ne face cunoscută o metodă foarte specială și novatoare de evaluare a programelor: meta-analiza. Numele e barbar și riscă să repugne cititorului, însă metoda e deosebit de elegantă și promițătoare și avem nevoie de câteva explicații pentru a o înțelege mai bine. Termenul de "meta-analiză" a fost folosit pentru prima dată de Glass, în 1976, într-un articol
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
orice societate poate promova unitatea și cooperarea internă comparându-se ea însăși în mod favorabil față de altele. În mod semnificativ tendința către etnocentrism devine mult mai pro-nunțată în timp de război; fiecare țară în conflict evidențiază corectitudinea ei în contrast cu inamicul barbar. În ciuda realității că etnocentrismul este funcțional în anumite feluri, mulți sociologi îl văd ca fiind în general disfuncțional și încearcă să-l descurajeze. Mai întâi, acesta poate fi o sursă majoră de conflict în orice societate cu un grad semnificativ
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
decât nevoia de iubire și aceea de a stăpâni o nevastă îndărătnică. Pentru nesupunerea femeii se recomandă corecția fizică, și bănuim că numele marelui înțelept a fost amintit doar pentru a conferi autoritate unei practici care nu putea fi decât barbară. Emilia este surprinzător de demodată în această povestire a ei în care, chiar din incipit, structurat ca o adevărată predică, glorifică nevoia obedienței și totalei dependențe a femeii de soț, ilustrând ambivalența atitudinii boccaccești în perceperea rolului femeii, așa după cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Îl pufni râsul și mai tare decât Înainte, În vreme ce străinul grăia astfel: „Dacă toate acestea seamănă cu miturile, adevărul este că cel puțin profețiile sunt confirmate. Dovadă ruina și abandonarea multor cetăți grecești prin apariția a tot felul de oștiri barbare și prin căderea multor puteri regale. (E) Dezastrele mai noi și recente de la Cumae și de la Dicearhia 1 prezise odinioară și cântate În versuri sibylline n-au fost ele oare un fel de pariu achitat În timp? Au avut loc
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
spre adevăr. Deși poate oricând aluneca În greșeală și este mereu confruntat cu proba de foc a faptelor, până În prezent nu a oferit nici o ocazie să fie Învinuit de eroare; doar el a umplut de ofrande și de daruri, (409) barbare și grecești, Sanctuarul profețiilor. Tot el l-a Înfrumusețat cu construcții și amenajări amficționice 1. Priviți, vă rog, cu propriii voștri ochi câte monumente s-au ridicat, care mai Înainte vreme nu existau, și câte altele, aflate În ruină, distruse
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pentru războiul pentru independență din anii 1877- 1875. În decursul frământatei istorii a patriei noastre, de nenumărate ori românii au fost nevoiți să pună mâna pe arme, jertfindu-se cu sângele lor pentru apărarea pământului strămoșesc. Au înfruntat vitejește hoardele barbare, cotropitorii turci, tătari sau leși, sub conducerea domnitorilor noștri. În preajma anului 1877, România, fiind dependentă față de turci, nu putea să aibă o politică proprie, adică nu putea să-și aleagă aliați care-i conveneau, nu avea dreptul să încheie tratate
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
decât nevoia de iubire și aceea de a stăpâni o nevastă îndărătnică. Pentru nesupunerea femeii se recomandă corecția fizică, și bănuim că numele marelui înțelept a fost amintit doar pentru a conferi autoritate unei practici care nu putea fi decât barbară. Emilia este surprinzător de demodată în această povestire a ei în care, chiar din incipit, structurat ca o adevărată predică, glorifică nevoia obedienței și totalei dependențe a femeii de soț, ilustrând ambivalența atitudinii boccaccești în perceperea rolului femeii, așa după cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
spune că aceasta a fost politica aplicată de-a lungul istoriei. Întotdeauna problema a fost terminată, Însă nu rezolvată. De aceea, În istoria omenirii mai sunt Încă niște reglări de conturi, așa cum au fost mereu: această Încăpățânare e un eșec barbar al inteligenței. 7 Triumful inteligenței personale este fericirea. Cel al inteligenței sociale este justiția. Ambele sunt unite prin legături aproape uitate. Hans Kelsen, unul dintre marii juriști ai secolului trecut, a făcut o descriere clară a lor: „Căutarea justiției Înseamnă
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
milioane de spectatori!) (vezi Mihaela Grancea, op. cit., p. 181). Faptul se datorează, probabil, și lipsei unei alternative pe același subiect. Popularitatea filmului s-a datorat, fără îndoială, tocmai slabei sale dimensiuni analitice și cultivării unor clișee istorice de succes (otomanii barbari și lacomi, moldovenii bravi și înțelepți, voievodul iubit de popor etc.) (vezi Aurelia Vasile, Le cinéma roumain dans la période communiste. Représentations de l'histoire nationale, Editura Universității București, București, 2011, pp. 326-327, 429-431); discursul naționalist facil a mascat, în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
capodopere ale literaturii creștine antice. Destinatarii mesajului lor erau mai ales soldații creștini din comunitățile de bază, dar și cei care urmau să se înscrie ori să adere la creștinism. Delimitarea precisă a politicii împăraților creștini față de păgânismul roman sau barbar este îngreunată de complexitatea evenimentelor secolului IV. Dificultatea nu se datorează absenței informațiilor ori lacunelor lor, întrucât avem seria legilor inserate în Codex Theodosianus (438) și operele unor istorici de seamă (Eusebiu de Cezareea, Socrate, Sozomenos, Teodoret etc.), cronicari bizantini
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
imperială și, în centrul acesteia, dintre supraviețuirile republicane și tendințele monarhice; dintre tradiția clasică și irațional. Nesiguranța frontierelor imperiale de la sfârșitul secolului II a devenit tot mai mult vizibilă pe limesul vestic și sudic, unde s-au înmulțit enorm presiunile barbare cauzate de vastele mișcări migratoare ale altor popoare care soseau în urma lor. Concomitent, s-au reluat tâlhăriile și pirateria astfel încât căile de trafic și cele comerciale au devenit tot mai dificile. În acest context a crescut importanța armatei, care se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în regiunile necreștinate, probabil majoritare, cu cele creștine, să fi creat o anumită dificultate în cadrul acestora din urmă, provocând efecte de conștiință. Chiar și armata lui Constantin trebuie să fi fost compusă în bună parte din păgâni, din moment ce alături de elementul barbar era prezentă și marea masă a țăranilor recrutați din regiunile prea puțin creștinate încă la acea vreme, precum ținuturile Galliei și Iliriei. Însă a fost tocmai această armată imperială, cea care după victoria obținută contra lui Licinius l-a aclamat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lume liniștită (orbem quietum), interpretabilă în contextul orizontului escatologic al Bisericii timpurii în care circula ideea unui sfârșit iminent al lumii, legat și de cel al Imperiului roman. Aceasta avea să atenueze în conștiința creștinilor impactul belicos devastator al lumii barbare de mai târziu, pregătind catehetic mentalitatea creștină să înfrunte prin rugăciune, cu răbdare și încredere în Dumnezeu, convertirea barbarilor. În De corona, a cărei dată de compoziție pe baza motivelor de critică internă este stabilită în general în jurul anului 211
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
armatelor străine: Soldații duc steagul armatei lor, iar creștinii trebuie să ducă Crucifixul, steagul oștirii lor; ostașii se înarmează cu armele lor, iar creștinii au arme mult mai puternice decât cele ale soldaților. Nu trebuie să se teamă de soldatul barbar cel care se teme de Domnul, nici nu se poate teme de asaltul dușmanului cel care observă poruncile Domnului. De fapt, poruncile sunt armele creștinilor, iar frica de Dumnezeu alungă teroarea dușmanului de la noi. Acestea sunt armele, cu care ne-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de activitatea lipsită de apărare a preoților misionari, adevărații continuatori ai operei apostolilor din secolele II-III. Evident că un sprijin aparte în domeniul evanghelizării efectuate de preoții misionari a sosit și din partea legiunilor romane care le netezeau calea, îmblânzind popoarele barbare, asimilându-le în legile și în civilizația Romei, construind odată cu înaintarea lor și drumuri noi, simplificând comunicațiile, după cum ne stau mărturie afirmațiile lui Iustin, Meliton din Sardes, Hipolit și Origene referitoare la binefacerile derivate din constituirea Imperiului roman. Pentru unii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
martirului. Alții, evitând toate acestea, au obținut certificatul cu bani sau prin falsificare. Cei care au oferit sacrificii, răspunzând dispoziției imperiale, au fost excomunicați. După moartea lui Decius în 251, persecuția a fost continuată pentru pedepsirea creștinilor, inculpați de invazii barbare și de dezastrele naturale. 2.2. Persecuțiile lui Valerian și Gallienus În primi ani ai domniei sale, împăratul Valerian (253-260) s-a arătat atent față de creștini. După anul 257, când Macrian, un ministru egiptean de finanțe, i-a arătat pericolul pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
panegiric scria cu o oarecare dezamăgire: Cezar, nu știu dacă împins de curaj sau îmblânzit de bunătate, s-a transformat în distrugătorul necioplit, așa cum soldatul dorește starea agricultorului neștiutor, plugarul pe cea a pedestrașilor, păstorul pe cea a cavalerilor, dușmanul barbar pe cea a locuitorilor. Dacă în mijlocul lor nu lipseau tâlharii și prădătorii, cu certitudine erau printre oamenii simpli și creștini. Informația este confirmată de prezența unor dezertori printre aceștia, pe atunci în plină eficiență chiar și printre soldații creștini, din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cazul este mult mai evident mai ales în Occident, unde principalele arii de recrutare erau Gallia și Iliricul: trupele gallice ale lui Iulian, care pornesc împotriva lui Constantius II (337-361) adorau zeii. Începând din secolul III, a crescut progresiv procentajul barbar, iar acestui fenomen îi răspundea renunțarea elementului roman din serviciul militar. Preocupările derivate din sfera climatului imperial în fața acestei situații sunt cunoscute. Anonimul scrierii De rebus bellicis descrie preocuparea iuliană pentru apărarea frontierelor și crearea unei armate care să nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de barbari. Renumita lege a lui Valens (364-378) din 375 care reglementa complexa materie a recrutării, trebuie să fie înțeleasă în același sens. Se știe că înfrângerea de la Adrianopol și avansarea pericolului gotic pretindeau exigența unei armate lipsite de elementul barbar. Ideea se regăsește și în Epitoma rei militaris (383) a lui Vegetius (secolul V), scrisă în timpul domniei lui Theodosius I, în care sunt frecvente lamentările sălbăticirii armatei. Predominanța barbară în armata lui Theodosius I este mărturisită de izvoare; elementul barbar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și avansarea pericolului gotic pretindeau exigența unei armate lipsite de elementul barbar. Ideea se regăsește și în Epitoma rei militaris (383) a lui Vegetius (secolul V), scrisă în timpul domniei lui Theodosius I, în care sunt frecvente lamentările sălbăticirii armatei. Predominanța barbară în armata lui Theodosius I este mărturisită de izvoare; elementul barbar nu era totdeauna și creștin când începea să slujească în armata romană. Dacă momentul convertirii vizigoților s-a petrecut între 382-395 când s-au stabilit în Moesia, la înrolarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
barbar. Ideea se regăsește și în Epitoma rei militaris (383) a lui Vegetius (secolul V), scrisă în timpul domniei lui Theodosius I, în care sunt frecvente lamentările sălbăticirii armatei. Predominanța barbară în armata lui Theodosius I este mărturisită de izvoare; elementul barbar nu era totdeauna și creștin când începea să slujească în armata romană. Dacă momentul convertirii vizigoților s-a petrecut între 382-395 când s-au stabilit în Moesia, la înrolarea lor armata theodosiană erau cel puțin parțial păgâni. În secolul V
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
IV, atenția păgânilor și a creștinilor din Imperiu se concentra asupra barbarilor. După anul 381, problema religioasă în armata romană nu mai era considerată relevantă întrucât atât păgânii cât și creștinii Imperiului erau concentrați asupra periculozității numerice ascensionale a elementelor barbare în diferite structuri ale acestei instituții de apărare. Bătălia de la Frigidus, ultima confruntare militară în două armate creștină și păgână, urma să decidă cine avea să preia conducerea Imperiului de secol V: creștinismul care fusese destul de activ și solidar a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din secolele anterioare față de serviciul militar, care au mai reprezentat unele cazuri izolate specifice unei interne și personale exigențe de coerență, începeau treptat să dispară: noile mentalități le-au substituit pe cele vechi. Organismul militar, care trebuia să înfrunte presiunile barbare, era slăbit și nesigur în timp ce sarcinile ideale, care au prezidat secolele expansiunii Romei, și-au pierdut din valoarea lor vitală. Simultan, lumina Evangheliei și puterea crucii au fost decisive în configurarea creștină a armatei romane și a viitoarei Europe de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]