1,330 matches
-
mai oprit la New York, ci a luat-o pe calea bătută pînă la Chicago. Vechea pensiune aproape că se risipise. Fără energia și hotărîrile ei trăsnite, nu mai avea viață. Așa că cea dintîi Întrevedere de afaceri a avut-o cu basul. — De ce te-ai Întors? o Întrebă O’Leary. Nu mai plec, rămîn aici. Vine și bărbatu-meu. — Dar Saint Patrick unde-i? — Ocrotește casa din sat și pe omul meu care-i luat la oaste de Împăratul. Patronul se bucura
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
alb, iar Într-o miercuri au vorbit despre regină ca despre o zînă. În schimb, pe Împăratul de la Viena Îl zugrăveau pe ziduri ca pe un porc cu mustăți și, pe deasupra, atîrnat cu capul În jos. În al doilea rînd, basul iriș, adică domnul O’Leary, era tot mai mînios. Nu-i plăcea că veneau ziariștii să o ia pe Flory la propagandă pentru Înro lare, Îi cerea să nu se mai ducă și să nu-i trimită pe oameni la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
blana de raton, mirosind a mosc arăbesc, un damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget, se așeza În ciorapi albi cu model - bas de poule, cum Îl numeau francezii. Cu obrajii plesnind de culoare, cu ochii albastru-Închis sexual, cu o căldură albă vitală În carnea gâtului, purta o mare declarație către masculi, mesajul puternic al genului. În zilele noastre oamenii se simțeau obligați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bună parte obrazul. Ridicându-și către Gosseyn ochii deja sticloși, reuși să surâdă și articulă: ― Ei bine, am reușit. Vocea lui era puternică, familiară. Gosseyn îl privi și-și aminti unde și când auzise pentru prima oară această voce de bas. Șocul revelației îi concentră reacția într-un singur cuvânt: ― X! ― pronunță el, cu voce tare. 35 Chipul meu e chipul lui Trupul piere, eu nu mor Impunându-i timpului Amintirea urmelor Lăsate ici, colo, pe cărare peste uitare. T II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
că Roibu trage la căruță, Roibu ară. Roibu cosește, Roibu prășește, Roibu târnuiește, Roibu corhănește... Și-i deștept ca un om, numai că nu vorbește... Da, da, da!.. Cred că mănâncă și jăratec ca mârțoaga aceea din poveste, măi cumetre Bas! Numai pe dumneata de câte ori te-a adus bine cherchelit în miez de noapte acasă și a deschis brama cu oiștea pentru a te lăsa în bătătură, la auzul și la îndemâna cumetrei. Aista cal odată, parcă l-ai fi școlit, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la cărăușie, la corhănit, la corvoadă în balastieră ori la căratul gunoiul de grajd și-ai să vezi cum or lucra și venituri grase pot aduce pentru îmbunătățirea plăților la ziua-muncă. De când cu tăierea rației de furaje pentru cai, cumătru Bas îi aduce destul de des lui Roibu câte un căuș de boabe, în așteptarea Convenției de ora 5.00 pentru Combinat. Și să vedeți voi, măi oameni buni, bidiviul îl cunoaște și nechează mulțumit, și-i așază capul pe umăr, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și răbdător... Vedeți voi... ceilalți cai au ajuns ca niște gloabe, de le plângi de milă, în doar câteva luni... Numai piele și os... Asta a mai rămas din bietele animale! În timp ce Roibu... Da, da! Doar că lui Roibu cumătru Bas îi aducea destul de des obricul de dimineață. N-aveți nicio grijă, că numai cu șișcă de ogrinji, cu porția de paie de secară și de rogoz în două cu pipirig nici tata lui Roibu nu era amu mai breaz, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
apăsătoare și derută, s-a declanșat o adevărată harababură și gâlceavă generală: Apă! Apă! strigau unii. Mai degrabă o lumânare! replicau alții. Numai untura de hârleț îi mai poate folosi la ceva!... Pe moment, și-a făcut apariția și cumătru Bas. A îngenuncheat la căpătâiul lui Roibu, l-a cuprins într-o îmbrățișare părintească și l-a sărutat pe botul rece ca de gheață. Te-au omorât până la urmă vrăjmașii purtători de pizmă, băietanul lui tata cel fălos și credincios. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Bine ați venit la MaxiBar. Eu sunt Halterofilul din Vitan, dar cred că știți asta, ha, ha, ha. Mișu era nemulțumit de râs: era prea fals. Ha, ha, încercă el, pe altă voce. Hi, hi, hi, tună cu glas de bas. Mariana dădu drumul la casetofon. Baby, take off your clothes... - Ha, ha... Mai încet, că nu pot să repet discursul! - Repetă-l în altă parte, trebuie să repet numărul. - Repetă tu în altă parte! - Eu sunt vedeta serii! - Eu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu "sala de gimnastică", ce era transformată la micile noastre festivități în "sală de serbări". Aci am cântat de-atîtea ori în fața părinților, cu patos nestăvilit ― ca sopran și altist în primii ani de școală, iar mai târziu ca tenor și bas ― faimosul imn studențesc "Gaudeamus igitur"! Ce clase or mai fi acum în partea asta? Pe vremea mea, sus, erau: clasa a VII-a reală, clasa a V-a modernă, iar jos, sala de muzică, unde făceam repetiții pentru cor, așa-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
jumătate, media trei! Salve et i! (Salutare și du-te!) * Odată, la Geologie, ne-a venit în inspecție un faimos profesor de Științe naturale, care funcționa la liceul Sf. Sava: G. Demetrescu, poreclit Basu, pentru că avea o impresionantă voce de bas profund. Cum a intrat în clasă și-a exprimat dorința de a examina câțiva elevi, înainte de a se trece la explicarea lecției următoare. A deschis catalogul și, printre alții, m-a chemat și pe mine, care nu mă prea împăcam
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Tăcerea absolută a celorlalți dinainte îmi făcuse o impresie detestabilă. "E îngrozitor să taci așa!" mi-am zis eu. "Fie ce-o fi, dar ceva trebuie să răspund!" ― Da, domnule profesor! ― Te rog, spune atunci! mi-a cerut glasul de bas, tremurîndu-și vibrațiile în tăcerea de mormânt a clasei care încremenise, întrucît știa că nu știu! Și-atunci cred că am făcut cel mai mare efort de gândire și imaginație din viața mea școlărească. Trebuia să răspund ceva neapărat... dar ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
suficient să ne-ncadrăm în ritmul și-n atmosfera "particularilor", că restul a mers ca pe roate. Când am dat examen la Latină, profesorul Gheorghe Lazăr (ce coincidență de nume!) ne-a întrebat cu vocea lui frumoasă și impresionantă de bas, după ce a strigat catalogul: ― Dar ce o cu dumneavoastră, aceștia, de la sfârșitul catalogului?! În prima sesiune parcă n-ați fost! Atunci, nemaiputând să mă stăpânesc, că nu mai făcusem o glumă cât de mică de o lună și mai bine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Lily Fundyfer râse Înfundat. Curând Însă râsul ei se transformă Într-un scrâșnet de dinți. Scâșnetul fu acoperit de lătrăturile lui Oliver, care fremăta afară, tremurând din toți rărunchii. „Vezi”, zise Satanovski, de data aceasta cu o voce puternică, de bas, „femeia Începe să-și arate adevărata sa natură...” Stomatologul nu-i răspunse. Continua să stea cu mâinile sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. În fața ochilor i se clătina o pânză de păianjen, În care atârna trupul său multiplicat În mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
perspectiva pe care o preferă În acest moment este cea oferită de o lojă aflată mai sus de nivelul scenei, În fața, deși un pic lateral, instrumentelor de coarde grave, violelor, care reprezintă contraalto pentru familia viorilor, a violoncelelor, care corespund basului, și a contrabașilor, care sunt cei cu voce groasă. Stă așezată acolo, pe un scaun Îngust tapisat cu catifea stacojie, și Îl privește fix pe primul violoncelist, acela pe care l-a văzut dormind și care poartă pijama În dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
al primelor pagini. Vedeți cu ochii dumneavoastră, judecați ce escrocherie ! Ermes Marana traducea un roman de doi bani, cuvânt cu cuvânt, și ni-l prezenta ca cimerian, cimbric, polonez... Răsfoiești fotocopiile și de la prima privire înțelegi că acest Regarde en bas dans l’épaisseur des ombres de Bertrand Vandervelde n-are nimic de-a face cu nici unul dintre cele patru romane pe care a trebuit să le întrerupi. Ai vrea să-l avertizezi imediat pe Cavedagna, dar el scoate o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
comenzilor. Exact în momentul în care Dalida începe să-și povestească o aventură din Egipt cu un tinerel care a făcut-o să se simtă bătrână, de la o masă așezată în cel mai retras colț se aude o voce de bas - unii ar zice de bețiv răgușit - care începe cazaciocul Pe un drum ce duce în Rusia. — Roman, mai încet, deranjăm pe toată lumea, încearcă Lionel să-l potolească. — Ție de ce-ți mai e frică? Peste o săptămână ești francez, poți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mișca, nu va ceda. Răbdare, răbdare și curiozitate și concentrare. Nepăsare, doar astfel... Atenție, multă atenție, simțire, maximă simțire. Așa vine somnul, visul, așa, ca un leșin, somnul. Nepăsare, nesimțire... — Cu ce te ocupi? Cu ce? Reveni, autoritară, vocea de bas. — Păi... se auzi răspunsul. — Bine, bine, am înțeles. Eu sunt Tizian, continuă vocea, stânga dreapta oriunde. Totul se tulbură, se limpezi: nimic. Nu era nimic, nimic, doar nepoftitul care aiura. Îl văzu, în sfârșit, așezat, alături, pe bancă. — Păi... se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gării din Tg. Mureș! L-a montat pe scenă, totul a decurs normal, nici cei de la CFR, nici actorii, neobservînd lipsa/ substituirea. După spectacol, s-a dus și l-a pus la loc, ajutat de cîțiva oameni de pe peron...Chapeau bas! CÎți dintre colegii lui din ziua de azi ar repeta isprava?... Că tot vorbim despre oastea nevăzută a teatrului : cineva de la tv m-a rugat să spun cîteva vorbe despre sufler. Cu ocazia asta, mi-am amintit firește, de piesa
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
obosită... Nu, stai liniștit! Mă duc să-ți dau drumul. Mă smulg de la fereastră și aproape alerg la ușă, cu inima mai să-mi sară din piept, ca și cum aș fi la un concert rock și nu pot auzi nimic din pricina basului care tună asurzitor chiar lângă mine. Ce are Jake să-mi spună? Și ce-o să zic eu? Îmi miroase gura a Cointreau; sper că asta n-o să-l dezguste. Și de ce m-oi fi îndrăgostit de un bărbat care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prea mult creier, mârlanii acum brăileni reprezentau gena viitorului, acei extratereștri cu capul cât o geantă de voiaj de 50 de kg și trupul de copil subnutrit. Vocea lor era mult mai bine impostată decât a baritonilor celebri, din Iad, basul Petre Ștefănescu-Goangă îi invidia pentru asemenea forță datorată, de fapt, tutunului hibrid: 90% frunze de salcâm, ienupăr, cais și 10% tutun petala măcinată fiind destinată conducătorilor destinelor Brăilei. Mârlanii trecuseră de la săpunul de casă la deodorantul Malizia și de la mămăligă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spus că la mine în familie toată lumea cânta? Tata, Dumnezeu să-l ierte!, un preot frumos ca Apollo, tot satul se uita la el ca la soare, cânta languros, era un înger cu sex și cu o voce masculină, de bas, se cutremura lumea în biserică la slujbele lui, îl iubeau și babele, și nevestele, și fetele din sat, credea în mituri și în puterea lor, în muntele Kogaion din marginea satului meu, credea în americani și în englezi, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
merg acasă/ La copii și la nevastă,/ Lasă-mă și nu mă lasă,/ Ană, mândra mea frumoasăăă, cântecul lui, de fapt, al lui și al Anitei, puțini înțelegeau ce-i cu populara aia în gura Maestrului, dar vocea lui de bas, cu inflexiuni calde, topea pe oricine. De atunci, de când a murit Anita, s-a rupt echilibrul și Maestrul a fost mereu singur. S-a însurat de trei ori, a avut nenumărate femei, nimeni nu le mai știe numărul, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de carte și a cozonaci, ele nu cară pianul de colo-colo prin casă, ca să cânte copilul, ele dispar când pieptul lor se veștejește și devine sterp, și nu văd că zorii au culoarea zmeurei. Când o femeie seamănă cu Agatha Bas, are privirea curată, și Își sprijină mâna de o fereastră, nu poate fi ,,târfă,,. ,,Este o târfă,, , țipi și ochii tăi Înroșiți de ură privesc umbra altui porumbel prin draperia ocru, luminată de soare, mi-a distrus viața, iar copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mâinile împreunate sub bărbie, ca și cum s-ar fi silit să-și rețină emoția. Poate că Iisus își adusese bunicul cu el. Și toți cei cărora Doré le permisese să fie în imagine puteau auzi foarte clar o voce puternică, de bas, din înaltul norilor - care, în treacăt fie spus, tocmai în ziua aceea erau neobișnuit de destrămați și neuniformi -, o voce care se auzea ca dintr-un megafon aflat undeva departe. Vocea spunea așa (și a repetat de două sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]