1,527 matches
-
pe podeaua de metal. Groaza îl cuprinse din nou. Simțea iarăși valul de ură cople șitor apropiindu-se. Vâlva revenea la dânsul. Terminase probabil cu Boris și acum se întorcea la el. Nu știa dacă Godunov scăpase, ori căzuse pradă bestiei, dar iată că, acum, îi venise și lui rândul. De data asta nu mai avea scăpare. Deși știa că nu are nici o șansă, sări în picioare, pregătit să o înfrunte. Ar fi dat orice să aibă toiagul la el. Habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deasupra capului. Ca și cum s-ar fi lovit de un zid nevăzut, ceața se opri brusc, nemaiputând trece mai departe. În momentul acela, un bubuit puternic îi biciui timpanele, în timp ce capcana se zgudui puternic. Capacul masiv se închisese cu zgomot în spatele bestiei, prinzând-o înăuntru. Vâlva se micșoră pe dată, până la dimensiunea unui coș de nuiele, năpustindu-se năpras nic în chepengul ce se prăbușise cu o clipă în urmă. Aici, asemeni unui balon umplut cu apă, se împrăștiase pe toată suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
singur pe întuneric de părinți. Deși pentru moment nu mai era în pericol, situația în care se afla nu era tocmai roz. La fel ca și vâlva, și el era prizonier în interiorul cilindrului metalic, nu putea ieși de acolo. Deocamdată, bestia stătea liniștită, plângându-și de milă, dar inspectorul era convins că nu va dura mult. La un moment dat, se va întoarce spre el. E drept că acum avea toiagul, putându-se apăra de un eventual atac, numai că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se apropie de ieșire. Nu-și făcea nici o iluzie, dar trebuia să încerce să deschidă capacul. Poate că va reuși să învingă rezistența arcului puternic ce îl acționa, ținându-l închis. Cu toiagul întins în față, se strecură pe lângă bestia ce continua să rămână nemișcată. Nu ajunsese încă la chepeng, când, auzi afară niște zgomote slabe. Înțelese pe loc ce se întâmpla, Boris se asigura că nimic nu mai putea ieși dinăuntru, punea lacătul în belciugele pe care le văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu poată scăpa, containerul fusese conceput a fi etanș. Așa cum negura nu putea ieși, la fel nici aerul de afară nu putea pătrunde înăuntru. Cu fiecare inspirație, consuma din puținul oxigen pe care îl mai avea. Nu știa dacă și bestia avea nevoie de aer ca să trăiască dar bănuia că nu, din moment ce supraviețuise atâta timp închisă în subteran. Urma să moară sufocat, acolo, lângă bestie. Nu-și dădea seama dar avea gura deschisă, în încercarea de a trage cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu fiecare inspirație, consuma din puținul oxigen pe care îl mai avea. Nu știa dacă și bestia avea nevoie de aer ca să trăiască dar bănuia că nu, din moment ce supraviețuise atâta timp închisă în subteran. Urma să moară sufocat, acolo, lângă bestie. Nu-și dădea seama dar avea gura deschisă, în încercarea de a trage cât mai mult aer în piept. Se simțea amețit și era tot mai confuz. Podeaua începu să se învârtă în jurul său și își pierdu echilibrul. Ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de-a binelea. Nu de cei doi polițiști care îl interogau, pe el îl înfricoșa duhul lui Godunov. Nu știa dacă acesta reușise să prindă arătarea, iar în cazul în care încercarea dăduse greș, nu va mai dura mult până ce bestia urma să năvălească peste ei. În momentul acela își dorea ca planul lui Boris să nu fi izbutit. Îl durea în cot de cei de afară, ba chiar era numai bine că se aflau acolo. Bestia urma să-i rezolve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai dura mult până ce bestia urma să năvălească peste ei. În momentul acela își dorea ca planul lui Boris să nu fi izbutit. Îl durea în cot de cei de afară, ba chiar era numai bine că se aflau acolo. Bestia urma să-i rezolve, iar dimineață, Godunov se va întoarce și vor fugi împreună de acolo. Numai de ar ține ăștia ușa închisă la intrare, pentru ca duhul să nu poată veni peste ei. Nu-și făcea alte griji. Pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
râdă. Cheia este în buzunarul meu de la piept, adăugă el, văzând surprinderea de pe chipul bătrânului. În scurtul răgaz pe care îl avusese la dispoziție în minte îi încolțise un plan. Dacă reușea să îi trimită pe cei doi la peștera bestiei, poate că ar fi izbutit să scape. Nu trebuia de cât să îi determine să deschidă capacul capcanei de sus. Mai departe era treaba duhului pe care îl ținea captiv în cilindrul metalic. Nu avea nici o îndoială, inspectorul acela despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să îi facă să creadă că nu se întâmplase nimic. După felul în care reacționaseră polițiștii, atunci când le spusese despre colegul lor ce se afla acolo, era clar că habar nu aveau cu ce urmau a se confrunta odată ce eliberau bestia. Desigur că acest lucru nu putea decât să îl bucure, planul său chiar avea șanse de succes. Din păcate, Simion Pop voia să plece singur și să îl lase pe tânărul lui subordonat să-l păzească. Asta nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căluș. Preț de câteva clipe, Boris rămase tăcut. Încerca să socotească cât timp mai avea la dispoziție. Până să ajungă la peșteră, comi sarului îi trebuiau zece, cel mult cincisprezece minute. Apoi încă două minute, deschiderea lacătului și confruntarea cu bestia. Din momentul acela, cât îi mai trebuia duhului să ajungă la locul unde se aflau ei? Judecând după viteza cu care văzuse că se poate mișca, probabil că nu mai mult de cinci, zece minute. În cea mai pesimistă variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țeava pistolului spre lada din spatele vehiculului de teren. Boris înțelese pe loc ce avea de gând să facă agentul și încercă să se opună din toate puterile. Nu în benă trebuia să urce, acolo nu ar fi fost protejat de bestie. Vasilică nu-l băgă însă în seamă. I se așeză în spate și îl lovi puternic cu patul pistolului în creștet. Mercenarul icni și căzu inert la pământ. Imediat ce se asi gură că bărbatul prăbușit la picioarele lui este inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în clocot. Un fior rece îl cuprinse când simți iarăși valul de ură profundă pe care îl cunoștea atât de bine. Acolo, lângă che pengul de la intrare, stătuse el înainte de a-și pierde cunoștința. Numai că era pe partea cealaltă. Bestia scâncea, căutând o fisură prin care să se poată elibera. El, înspăimântat de situația în care se afla, venise lângă ieșire, încercând să scape din capcană. Clinchetul sec al lacătului închis de Godunov îi mai răsuna încă în urechi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu proful de chimie, își aminti de ochii înlăcrimați ai mamei sale implorându-l să nu mai cadă în abateri și de palma aspră și grea a tatălui său. Privi o secundă în jur. Colegii lui neputincioși fugind din calea bestiilor, fete lovite cu pumnul peste gură, pline de sânge, eu rămas inert la podea, Erjika încremenită de frică, nereușind să ascundă sticla în sarafan, horcăiala portarului care nu-și revenea în simțiri, țipete de groază, praf ridicat pretutindeni și nici un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de un an sau mai bine fără să intru eu la bănuială. Colonelul privea în gol și mă întrebam dacă ar putea cineva să fie mai nevinovat decât arăta el. — Dar asta nu schimbă faptul că Charles Strickland e o bestie fără inimă, adăugă dna MacAndrew privindu-mă cu severitate. Îți spun eu de ce și-a părăsit nevasta: din pur egoism și nimic altceva. — Fără îndoială că asta e explicația cea mai simplă, i-am răspuns. Numai că mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dirk Stroeve. Cine oare ar fi putut dezlega enigma acestei contradicții? Nu știu ce mi-a venit să întreb: — Apropo, n-ai dat din întâmplare de un pictor numit Charles Strickland? — Nu cumva vrei să spui că-l cunoști? strigă Stroeve. — O bestie, spuse nevastă-sa. Stroeve râse: — Ma pauvre chérie! Se apropie de ea și-i sărută amândouă mâinile. Ea nu-l place. Vai, dar ce ciudat că-l cunoști pe Strickland! Nu pot suferi mitocănia, zise dna Stroeve. Râzând, Dirk se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am putut să-mi stăpânesc un chicot, de râs. E unul din defectele mele că nu pot antipatiza total o persoană care mă face să râd. Dar mi-am revenit cu un efort: — Te consider detestabil. Ești cea mai scârboasă bestie pe care am avut nenorocirea s-o cunosc. De ce cauți tovărășia unei persoane care te urăște și te disprețuiește? Dragul meu, de ce naiba îți închipui că-mi pasă ce părere ai despre mine? Dă-o dracului! i-am zis încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lăsând impresia că o înțelege pe femeie și dorește necondiționat s-o vindece, nu făcuse altceva, decât s-o condamne la panta primejdioasă, de pe care cel ce alunecă aproape întotdeauna moare... Această societate, s-ar părea, nu știuse că o bestie nu are cum să mângâie o floare, fără să nu o rupă! Iar, îndată după ce ajunge să facă asta, așteaptă atentă să se asigure temeinic că nici umbra din ea nu mai rămâne! Ei bine, buboiul acesta drăcesc, malign și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
un salon modern a avut loc, mai ales, o rafinare a ipocriziei. Am învățat să ne prefacem, să fim grosolani fără să mai bată la ochi, să ne justificăm într-un mod nobil și să ne servim de asta. Spre deosebire de "bestia necivilizată", "bestia civilizată" își poate motiva crimele. Totodată, civilizația a făcut din noi niște maniaci ai nerăbdării. Vrem să câștigăm timp, de parcă ne-am asigura astfel o halcă mai mare de eternitate. Exagerez, desigur. Probabil, fiindcă, în timp ce mă uit la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
modern a avut loc, mai ales, o rafinare a ipocriziei. Am învățat să ne prefacem, să fim grosolani fără să mai bată la ochi, să ne justificăm într-un mod nobil și să ne servim de asta. Spre deosebire de "bestia necivilizată", "bestia civilizată" își poate motiva crimele. Totodată, civilizația a făcut din noi niște maniaci ai nerăbdării. Vrem să câștigăm timp, de parcă ne-am asigura astfel o halcă mai mare de eternitate. Exagerez, desigur. Probabil, fiindcă, în timp ce mă uit la pietrele de pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prea avea, mai ales pentru că profesorii o dădeau mereu de exemplu, deși orfană, uite cât e de harnică, ia toate olimpiadele, își pierduse părinții într-un accident de mașină, crescuse unchiul ei, despre care tot orașul știa că e o bestie, l-au dat afară și de la pompieri, fiind că, înfuriindu-se odată, era să omoare pe cineva în bătaie, pe Iza degeaba o întrebai, nu ne povestea niciodată nimic despre părinții ei vitregi sau despre chinurile pe care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la ea, cum fumega acolo, pe covor, am îngenunchiat și am ridicat-o de pe jos, iar când i-am înapoiat-o, m-am gândit că n-ar fi rău să i-o strivesc în mutră, că nu-i decât o bestie, știam că acuși o să mă pună să-i cer iertare, dar hotărâsem că nici de-al dracu’ n-o să-i cer, dacă nu-i musai, n-o să-i cer, și atunci Vasököl a luat țigara, și-a băgat-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a întâmplat în timpul războiului civil sau cine poate face rost de carne sau de cafea și cu cât, sau cine și cu cât poate fi mituit, sau de ce e secretarul general al partidului și comandantul suprem al forțelor armate o bestie trădătoare de țară, sau cine dintre cunoștințele noastre a mai fost ridicat, sau la cine și pentru ce s-a făcut percheziție la domiciliu. Dacă întrebam ceva legat de toate astea, mama îmi spunea doar că sunt treburi serioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
direcționat mingea cu o lovitură seacă. Mi-a mai băgat un as la treizeci-zero, dar la ultima minge a ghemului am mai prins un retur pe al doilea serviciu al lui. M-a ținut bine pe picioare și am lobat bestia cu o lovitură reușită, și Fielding a trebuit s-o zbughească înapoi, pe linia de fund, ca să recupereze mingea. Lobul acela a fost ultima mea lovitură, pe bune. După asta nu m-am mai putut considera un adversar. A urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ce mai, ne-am tras clapa unul altuia așa cum ne-am priceput mai bine. Și chiar mai mult. Fiindcă, odată, jucându-ne de-a polițiștii, cei doi, anchetându-mă, mi-au prins mâna în ușă, frângându-mi câteva falange. Niște bestii. Cred că nu am exagerat îmbrâncindu-l, în câteva rânduri, pe Mijlociu de pe sârmă. Trebuia burdușit nițel. Cât privește cecitatea mea, aceasta se trage, în mod sigur, de la beladona pe care - jucându-ne de-a medicii, acum - cei doi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]