7,476 matches
-
nu poate sta unde îi e locul zise Autorul, care apăruse dintr-un colț de noapte sau inventat de vreun greier. Și Autorul porni să citească. REPETENȚII ROMAN A m țâșnit din templul mamei în zori, sfâșiat de dorul după bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul îl tot întreba: Nea Ioane, i-ai luat băiatului ce i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre clănțăniturile foarfecelui, cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de tatăl meu din prenaștere și, deși peste timp, nea Costică frizerul îl tot întreba: Nea Ioane, i-ai luat băiatului ce i-ai promis? Eu, cocoțat pe scăunelul de lemn, ascultam răspunsul trist, printre clănțăniturile foarfecelui, cu gândul la bicicleta așezată frumos în vitrina din drumul spre casă, de unde se aud și acum ușile trântite ale copilăriei, mama strigându-și băiatul înecat în Dunăre, rochia cenușie i se zbătea pe pulpele tinere, mergea cu ochii goi și mă striga pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de fus orar, tata lui Grasu trecu pe lângă Creator, într-altă veșnicie, cu degetele încleștate pe sfoara zmeului, care pentru prima dată în istorie nu se agățase de crengile castanilor de pe bulevardul Karl Marx. Nici eu n-am avut niciodată bicicletă. Nea Costică frizerul era singurul om cu care eu, Șepcarul, eram prieten, pentru că nu râdea niciodată de ochelarii mei cu dioptrii mari și, după câte îmi aduc aminte, doar un copil-doi de pe bulevard, cu părinți mai înstăriți, avea bicicletă. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
niciodată bicicletă. Nea Costică frizerul era singurul om cu care eu, Șepcarul, eram prieten, pentru că nu râdea niciodată de ochelarii mei cu dioptrii mari și, după câte îmi aduc aminte, doar un copil-doi de pe bulevard, cu părinți mai înstăriți, avea bicicletă. Cum să-i cumpăr? îmi spunea Nea Ion. Casa trebuie reparată și poarta verde pe care eu, băiatul fără bicicletă, ieșeam cu coltucul de pâine în mână la joacă, tramvaiele mă ocoleau când alergam după minge, aceasta era copilăria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mei cu dioptrii mari și, după câte îmi aduc aminte, doar un copil-doi de pe bulevard, cu părinți mai înstăriți, avea bicicletă. Cum să-i cumpăr? îmi spunea Nea Ion. Casa trebuie reparată și poarta verde pe care eu, băiatul fără bicicletă, ieșeam cu coltucul de pâine în mână la joacă, tramvaiele mă ocoleau când alergam după minge, aceasta era copilăria mea, prietene, aproape de Dunărea cucerită zilnic împreună cu Grasu, Fane, Titel, Laurențiu și Virgil Țărână, în timp ce tu te strecurai pe sub sârma ghimpată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mila ce nu o avusese nici față de tatăl meu și nici față de strămoșii mei de parte bărbătească de pe vremea lui Pazvante Chioru'. Ultimul în atelierul meu, a fost tot băiatul lui nea Ion, cu ochii veșnic lăcrimoși de dorul după bicicleta promisă de tatăl său din prenaștere își amintește Șepcarul pentru că toți repetenții trebuiau să poarte șapcă. Și după ce îi mână din urmă încolonați câte doi, ca pe niște criminali periculoși pe străzile Brăilei, Căpcăunu își desfăcu poalele de vultur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceea am văzut proiectată în cerul nopții imaginea mea, scriind cu amicul meu, Gustav, la masa unei cârciumi de cartier, printre căruțași, zugravi, ratați cu toții, nedefiniți nici de ochii noștri în fumul țigărilor, atât de gros încât puteai să rezemi bicicleta de el. Luminați de un bec murdar, eu îi scriam lui Gustav, el îmi răspundea damnați înainte de a fi nimicuri, înainte de a fi. Și abia acum am înțeles de ce Gustav nu a aruncat scrisorile, de ce eu le citeam în timp ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Chirilă și Halipa se integraseră de la vârsta preșcolară. O Ondină îi ducea în adâncurile Dunării de la Plaja Lipovenească până la Ghecet și apoi pe brațul vechi al Dunării până la Piatra Frecăței din Insula Mare a Brăilei. Acum înțelegeam cum ajungeau fără bicicletă la asemenea distanțe și cum se-ntorceau acasă cu zeci de kilograme de pește, vândut de părinții lor a doua zi în piețe și în tot Cartierul Pisc. Zeul păgân m-a luat de mână și învăluiți în noapte i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urmași ai lanțului nesfârșit de crime. Domnule Primar, Noi am plecat ca să ne căutăm altă Țară. Păstrați Dumneavoastră ce-a mai rămas cu Dunărea care curge invers și Luna vândută unui cer străin. De la Edec, Satelitu vă salută. Călare pe bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere, Căpcăunu vă salută. Șirul de zmeie și parașute din batistă legate de portbagaj, de asemenea vă salută. În numele tuturor repetenților, semnează: Băiatul lui nea Ion. P.S. Acum când Venezuela e mai aproape decât România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și din cauza Zâniței, care trimisă după dudău pentru blândul Ghiță, de la un timp venea hăt’ târziu iar „dom’ profesor Mircea” care Îi fusese coleg În primară și acum era student În anul trei la „Construcții” În Iași Îi aducea pe bicicletă sacul cu buruieni. Pentru această poznă, Mamaia o săpunise zdravăn, nu a contat că Victor era de față când i se aruncau fetei cuvinte grele. Apoi Victor prinse a o-ntreba dacă „a fost adevărat” și dintr-o dată Începu s-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de fandoseală de coana Chirița. Poetul încearcă să-l intimideze pe cititor cu un limbaj sofisticat, dar nu reușește decât să-l amuze. Descoperiri tardive La începutul secolului XX, un țăran francez dintr-un sat de munte a confecționat o bicicletă, din lemn, și, mândru de ceea ce credea că e invenția lui, a plecat cu ea la Paris, ca să o prezinte oamenilor de știință. Mare i-a fost surpriza să constate că străzile Parisului erau pline de biciclete. Într-o situație
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a confecționat o bicicletă, din lemn, și, mândru de ceea ce credea că e invenția lui, a plecat cu ea la Paris, ca să o prezinte oamenilor de știință. Mare i-a fost surpriza să constate că străzile Parisului erau pline de biciclete. Într-o situație asemănătoare se află, ca poet, Costin Grigoraș, autorul volumului Recviem pentru mintea de pe urmă (Editrex, București, 2001). El propune cititorilor un mod de a scrie care s-a inventat de multă vreme, și anume cu peste o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu atât mai mult cu cât nu este vorba de parodierea sau de evocarea duioasă a unui stil de altădată, ci de o preluare ingenuă a lui. Asemenea țăranului francez care pe la 1900, în satul lui din Alpi, a „inventat“ bicicleta, fără să știe că mii de biciclete circulă de multă vreme pe străzile Parisului, Ioan P. Popa „creează“ un mod de a scrie care nu numai că a fost folosit de numeroși autori înaintea lui, dar între timp a fost
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este vorba de parodierea sau de evocarea duioasă a unui stil de altădată, ci de o preluare ingenuă a lui. Asemenea țăranului francez care pe la 1900, în satul lui din Alpi, a „inventat“ bicicleta, fără să știe că mii de biciclete circulă de multă vreme pe străzile Parisului, Ioan P. Popa „creează“ un mod de a scrie care nu numai că a fost folosit de numeroși autori înaintea lui, dar între timp a fost și abandonat. Singura formă de aducere la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
șușoteau erau, de fapt, ucraineni. Dumnezeule, ăștia sînt și mai criminali! Abordează românii care așteptau la rînd în vamă. Ar trebui să mergem împreună pînă la frontiera română, sînt mulți bandiți de drumul mare. Ce să-mi fure? Caii de la bicicletă? răspundeau unii nepăsători. Cum, necum, Spînu a găsit încă doi români care au acceptat să meargă împreună. Dar liniștea a fost de scurtă durată. Tovarășii săi mergeau nebunește și el era prea obosit. Apoi, Dacia și-a făcut numărul obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de secetă. Petru s-a făcut punte peste ape și peste furtuni, Petru s-a lăsat pășit de obsesii lacustre, Petru și-a răsucit funie groasă din iluzii și a legat-o de-o grindă a cimitirului. Timpul, ca o bicicletă fără pedale, se învârtea în cerc; viața alerga pe lângă Petru cine va ameți primul va fi liber cu adevăratelea. Timpul privea în oglindă: o păpușă din cârpe își scuipa plămânii peste grădinile publice (toamna ca o tuberculoză în luna martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr topit, apoi le dau foc. Doamne, cât este de dulce urcușul acesta spre tine: În fiecare dimineață, laudă îți aduc, Dumnezeul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să fie de față și fără s-o știe pînă În ziua de azi. Spre deosebire de alți băieți, cu Zoli puteai să vorbești despre toate cîte ar fi În stare să existe pe lumea asta: cîte avioane Încap pe cer, cîte biciclete pe șosea, dacă există biciclete cu o singură roată, după cum sînt dintre cele cu trei, cîte tractoare cu șenile umblă prin părțile noastre - fiindcă noi văzuserăm unul scoțînd un Wartburg din noro iul drumului către Socond și ne era dor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fără s-o știe pînă În ziua de azi. Spre deosebire de alți băieți, cu Zoli puteai să vorbești despre toate cîte ar fi În stare să existe pe lumea asta: cîte avioane Încap pe cer, cîte biciclete pe șosea, dacă există biciclete cu o singură roată, după cum sînt dintre cele cu trei, cîte tractoare cu șenile umblă prin părțile noastre - fiindcă noi văzuserăm unul scoțînd un Wartburg din noro iul drumului către Socond și ne era dor să-l vedem și pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
chiorîș pe fata netămăduită, care ascundea, după ei, cine știe ce păcate negre la cei doisprezece ani ai ei, pentru că, după cum predica o cumătră, „diavolu’ se strecoară și-n dosu’ icoanelor din casă, dacă nu le pui pe peretele de la răsărit!“ Căruțele, bicicletele și perechile de picioare tefere continuau să aducă pelerini În „satul cu Minunea“. Ar fi făcut și trenurile același lucru, dacă n-ar fi fost trase pe linie moartă În gările de șină largă și În gările decovilelor. Lumea Începuse
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a fugi din țară prin Iugoslavia lui Tito. La întoarcerea de la munte, Ticu și Mafalda îl mai lăsară o vreme să își facă de cap, astfel că putu să-și împartă mai departe timpul între strand, cinema și hoinăreli cu bicicleta, o "Mifa" cehoslovacă, oferită în dar de Sever, mentorul său, la scurt timp după ce reușise să scape de serviciul de la cimitir. Dar, pe la sfârșitul lui iulie, Ticu schimbă foaia, amintindu-și brusc de faptul că fiul său încă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu atât de apropiat. Fiu de țărani, el dusese o viață destul de rustică, până când ieșise preot. Vara se urca în căruță cu tatăl și cu frații săi și se ducea la seceră sau la coasă, pe când Virgil făcea excursii cu bicicleta lui franțuzească de curse sau petrecea cu nababul de Spirică Anastasescu la cârciuma lui Panaitescu din Ciocoveni. Alt soi de viață!... Acum, însă, în lipsa vechilor prieteni, popa îi deveni prieten apropiat, un om de la care putea să se informeze în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
luat rămas bun, ca și alte dăți, de la Năstăsia, apoi și-a sărutat cei doi copii, care dormeau somn dulce de către dimineață și a ieșit în curte, în răcoarea vaporoasă a zorilor de zi. Zornăitul tot mai depărtat al soneriei bicicletei confirma plecarea lui Ariton pentru încă două săptămâni cel puțin. Dar gospodarul, la ieșirea din sat, a virat la dreapta și a revenit acasă pe drumul de țarină ce trecea pe la capătul grădinii sale. S-a furișat orbecăind în podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
grajdului direct din standoală și și-a luat în vizor întreaga bătătură și casa de vizavi. La un moment de liniște apăsătoare, s-a auzit clempușul porții abia atins de clanța mobilă și în ogradă a pătruns mai întâi o bicicletă după care a apărut și silueta unui bărbat care se străduia s-o mențină în echilibru. În geamul de la casa cea mare s-a ivit un sâmbure de lumină... desigur, candela luată de la icoană. Câinele nu a scos nici măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
casei! Și nu de ieri, de azi, Aritoane, Aritoane! Neghiob sadea ce ești! S-a îndârjit bărbatul înșelat, dar și-a stăpânit mânia pentru a-și ascuți cât mai bine auzul la cele ce urmează. Vezi, Năstăsie, c-am găsit bicicleta lui Ariton tocmai la poarta de la livadă, i-a spus silueta, cu glas șoptit, la geamul întredeschis... Știam că te-a lăsat nemângâiată și-am venit să-ți stâmpăr patima, Năstăsie! Și să-ți arăt cât de dragă-mi ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]