7,814 matches
-
vad către școală, la haltă și spre târg, cu întâmplări nu o dată tragice. Dar în același timp chibzuia și el, ca tot omul, cum să-și tragă ceva venituri suplimentare pentru vremurile de restriște ce amenințau să se abată asupra bietului norod. Daaa! a aprobat într-un glas întreaga adunare. Dar și aici jucau interesele: maiștrii dulgheri așteptau câștiguri grase, tăietorii de pădure știau că se vor pricopsi cu lemne de foc pentru cel puțin doi ani, cărăușii știau că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
noastră... a ținut să adauge un mulgător. Și vânjos, și vârtos, și răbdător... Vedeți voi... ceilalți cai au ajuns ca niște gloabe, de le plângi de milă, în doar câteva luni... Numai piele și os... Asta a mai rămas din bietele animale! În timp ce Roibu... Da, da! Doar că lui Roibu cumătru Bas îi aducea destul de des obricul de dimineață. N-aveți nicio grijă, că numai cu șișcă de ogrinji, cu porția de paie de secară și de rogoz în două cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ori și familia a sporit cu nu mai puțin de șapte suflete, spre disperarea și nemulțumirea părinților. Mare nesimțit îi ginerică astă al nostru, animal în toată legea, injectat cu sânge de taur, nu alta! Cloșcă a făcut-o pe biata fată, discutau între ei părinții tinerei femei. Iepuroaica asta a umplut casa cu plozii ei, care-i rod urechile bietului Romică, nu-și mai vede capul de atâtea griji și miroase a urină de la o poștă! Anul și cârlanul! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
despre destoinicia și dotarea bărbătească a lui Ion înainte de a i-o da pe fii-sa de nevastă. Că știți și Domniile Voastre câte belele s-au întâmplat... când sus era bun și jos nu valora nici trei parale și-atunci biata fată măritată, trebuia ori să rupă cununia, ori să tânjească o viață întreagă după ce-i mai mult pe lumea asta. Iar când oamenii nu se hotărau la un asemenea pas, atunci se apela la varianta fericirii de împrumut sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rând trebuia s-o iei, la fel și trebuințele personale tot acolo erai obligat să ți le îndeplinești. Și apoi, să nu uităm de intemperii care chiar că le puneau viața în pericol. Vijeliile, puhoaiele, tornadele care se abăteau asupra bieților oameni se soldau mai de fiecare dată cu victime și cu dispariții din rândul acestora. La acestea se mai adăuga și arșița nemiloasă a soarelui care-și trimetea potopul de raze încinse direct în creștetele culegătorilor cât era ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
amic comun. Este grav bolnav!.. S-ar părea că închină steagul bătrânul!.. Asta a simțit-o și el... că se termină ca o lumânare... Vlăguit nu mai puțin de douăzeci și doi de ani pe la Râmnic, Pitești, Periprava, Sighet, organismul bietului om cedează pas cu pas. Cred că acesta o fi și motivul pentru care a acceptat să-mi vorbească... Desigur, voi afla pentru mine însumi, dar și pentru alții, lucruri interesante. Ție îți voi relata câte ceva înainte de a le așterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ocazionali cu ziua și cu pardoseala încăperilor unsă cu pământ în amestec cu balegă de cal, în preajma sărbătorilor, întocmai ca la Puțureni. Liniștea de-acasă a curentat-o cu niște fiori reci prin tot corpul: o fi leșinat cel mic, bietul de el, de foame, firește! Sau poate s-o fi întâmplat ceva și mai rău, a admis surioara. Când colo, ce să vezi?! În pragul casei și-a făcut apariția chiar mama în persoană, care s-a întors în jurul prânzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
l-ai depistat pe cel care a virusat armoniile, pentru că violonistul, sărmanul, a părăsit scena fără să nege nimic... Același gest l-au surprins cei de la YouTube și când ai concertat cu Melbourne Symphony Orchestra, solicitând să părăsească sala un biet meloman cuprins de un acces de tuse. Mulți, probabil, spre deosebire de mine, n-au înțeles gesturile tale. Invariabil, după fiecare clip, eu am spus: " Da, este el, intolerabilul, neschimbatul Z!" A căzut cerul pe mine atunci când, la concertul cu Orchestra Simfonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mic decât nuca. Nu poate lega mai mult de două vorbe: "Încep?", "Barosul mic?", "Barosul mare?", "Gâdiliciul?", "Scufundări ușoare?", "Scufundarea mare?", "Fitness complet?", "Somn adânc?", "Gata?", "Încă?", "O luăm de la capăt?"... Dac-ar fi casap, mi-ar fi milă de bietele animale." Mama tremură... Te omoară ăștia. Ai copil de crescut. Ai obligații de familist... Nea Onuț a devenit sobru. Nu ține cu mama, dar nici cu tata. Treaba voastră, pare să zică. Sunteți vaccinați; voi hotărâți. Oricum o să vă pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-s ude, iarba e rece, Încetișor, mireasmă caldă se ridică din pământ, Apa e înțepenită în a morții simulare, Nu realizez dacă-i aievea sau visare Clipocitul apei line curgătoare Sau tumultul lavei temătoare./ Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii crăiasă, Stăpâna umbrelor, alinarea lor, Încântarea tristelor, muză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
față de Poartă. Nu te temi că ai să-ți pierzi capul sub sabia răzbunării. — Capul mi l-am pierdut demult, de când te-am cunoscut și din această pricină nu te iert de plata tributurilor. Am înțeles Luminăția voastră, iartă o biată roabă care se află la picioarele tale sau mai bine zis lângă mai marele Semilunei prăjindu-se la soare. —Ca soarele să n-o ardă o voi unge cu alifie protectoare adusă tocmai de la Istanbul, deschide cutia și îi unge
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu se încuia aproape niciodată, din cauza neglijenței părinților fetei, strecurându-se abil în casa unde locuia aceasta, stăpânit fiind de o ură cumplită, își slobozi tot veninul și toată frustrarea în victimă, așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic sunet. Pe el nimic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
merg aici, din rău, în mai rău. În legătură cu asta, însă, răspunsul medicului său curant și recomandările lui erau, bineînțeles, aceleași întotdeauna. Aceasta este scăparea doctorilor mereu: își ascund nepriceperea în spatele limbajului medical de lemn și atât de nesuferit de către toți bieții pacienți, dar, la suprafață, o fac solemn pe deștepții! Ei bine, în așa fel procedându-se, situația lui Osvald, nu după mult timp, se agravă vizibil. Istorisiri nesănătoase fericirii 107 Cu toții știm că o cangrenă reprezintă o necroză a țesuturilor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce cărări să apuc, care o fi drumul cel bun, drumul care-mi trebuie... La dracu’, chiar că-mi vine să mă las păgubașă, căci, în fond, viața merge înainte și așa! Și oricum, toate socotelile omului sunt doar niște biete jocuri de copii în fața sorții, prin urmare, iac-așa, fie ce o fi!” Într-o bună zi de luni, ajungând dis-de-dimineață la serviciu, găsi - curios lucru! - cu mult mai multă agitație acolo decât de obicei. Aproape toată lumea era deja venită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
n-a avut deloc de regretat (cel puțin, până la un punct). Pentru dânsul, abia acum, odată cu drogurile, viața lui începea cu adevărat, prinzând un colorit aparte și minunat, și devenind foarte frumoasă și bună de trăit, într-adevăr, căci acele biete întâmplări de toată ziua, la care fusese el nevoit să ia parte, tot timpul și fără voia lui, până atunci, de acum înainte, ei bine, le putea foarte lesne schimba pe dulci deliruri relaxante, căci „acea stare sublimă de deplin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ales, de comportamentul social ireproșabil al celui care, deși desfășoară o muncă manuală și nu a beneficiat de o educație formală aleasă, știe să-i respecte pe cei din jur și, prin aceasta, să se respecte pe sine. Desigur, nu bietul nostru muncitor se face vinovat de această stare de fapt, ci societatea care a eșuat lamentabil în sarcina de a-l civiliza. Nu este nici o rușine să lucrezi pe șantier, din contra, dacă ești bun profesionist, meriți aceeași stimă ca
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
poartă întotdeauna cu sine pungi în care strâng dejecțiile fiziologice de pe trotuar și am văzut cu ochii mei un caz în care o doamnă respectabilă n-a ezitat să utilizeze un sul fin de hârtie igienică în momentul în care bietul animal fusese răzbit de forța necesității. Curățenia trebuie păstrată în semn de respect față de societatea care te primește în mijlocul ei, mai concret, în semn de considerație față de semenul tău, cunoscut sau necunoscut. Mai important, poate, decât orice altceva, există, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
m-aș duce zilnic la magazin și aș cumpăra șiruri întregi, inepuizabile, de wagashi. Ne salutase de departe, ocupată fiind cu un alt client, însă acum venea spre noi, prin aerul cald care nu se îndura să se desprindă de bieții mei ochelari. Ca de fiecare dată, inima îmi stătu în loc. Alături, în prelungirea raftului central, se deschidea o nouă porțiune de vitrină, unde păliră brusc, ca și cum nimic nu ar mai fi putut străluci în încăpere dacă obrajii ei erau înroșiți
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de firmă, prietenii de la clubul de golf cu prietenii de la clubul de golf, cursanții de la școala de ikebana cu cei asemenea lor, se întind până târziu în noapte, om lângă om, gură lângă gură. Nici o privire măcar nu este aruncată bietelor petale care își continuă netulburate rotirea spre neființă, asupra unor capete deja îngrețoșate de atâta sushi și de atâtea snack-uri și de atâta băutură. În întuneric, se vomează sub copacii imperturbabili; chiote tulbură pacea vieții noi care se naște
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deloc mai sus decât a ei. În zadar! Data următoare, sensei și-a reluat, imperturbabilă, explicațiile, iar masca de aur de pe față a fost completată cu armura kalos-ului arhetipal în care mi-au fost imobilizate, cu dispreț vădit față de adevărul bietei lor alcătuiri, picioarele. Edificată asupra acestei manii naționale am fost însă abia când, într-o carte de teste psihologice pe bază de culori, prima calitate a celui care, inspirat de muze, alegea să coloreze nu șapca, eșarfa sau tricoul, ci
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
învingătoare. Ca la un semn divin s-a făcut liniște în întreaga pădure, Spiritul s-a prezentat în fața Magnoliei căreia i s-a adresat: -Frumoasa mea, te rog să iei loc pe jilțul verde, special pentru tine de furnici lucrat. Biata copilă, văzând că întreaga populație din pădure avea privirile ațintite către ea s-a fâstâcit, și-a aruncat galeș privirea emoționată către Spirit în semn de scuze pentru stângăcia ei și a luat loc. Văzând că Magnolia ia loc pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a aruncat într-o tufă mare de barba ursului, și a plecat vorbind de unul singur, supărat că rana de pe față, făcută de Scoruș îl ustura groaznic. Răutatea lui Ducu nu-i dădea voie să vadă că a nenorocit un biet suflet, chiar și pisic fiind, se gândea doar la zgârietura de pe mâini și față, făcută de un animăluț neajutorat, care nu dorea altceva decât să fie lăsat în pace. Bietul Scoruș, după ce a scăpat din mâinile lui Ducu, s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu-i dădea voie să vadă că a nenorocit un biet suflet, chiar și pisic fiind, se gândea doar la zgârietura de pe mâini și față, făcută de un animăluț neajutorat, care nu dorea altceva decât să fie lăsat în pace. Bietul Scoruș, după ce a scăpat din mâinile lui Ducu, s-a bucurat. La început și-a scuturat blănița, și-a spălat cu limba botișorul, după care se gândea să plece la părinții și frățiorii lui. Stătea bine sub umbra minunatei plante
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Despre, Înălțimea Ta, a răspuns Cârtița. -Da, așa este, tu ești regele nostru, au zis cu toții în cor. -Fără Luminăția Ta, nu reușeam să scăpăm din acest tărâm blestemat. -Bine, fie cum doriți voi dar eu nu sunt decât un biet fiu de țăran, prietenul vostru. Cum vorbeau ei, Căiță a simțit cum Stup nemaiavând timp să deschidă gura, l-a apucat de pantaloni pentru a-i face semn să se uite către intrarea în castel. Tot grupul a înțeles semnalul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vorbă cu luna pe care s-o întreb câte ceva de ale copilăriei, ceva de care gândul meu nu se va desprinde decât numai la moarte, sau poate nici atunci. Dacă greierii nu ar fi, dacă broaștele nu ar trăi, dacă bietele gâze fluorescente pe care copiii le numesc îngerii nopții n-ar exista, viață n-ar mai fi ... Revenind din când în când la realitate, privesc în suflet cu mare satisfacție cum umbra timpului trecut mă urmărește și eu nu simt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]