3,500 matches
-
chip de adierea vântului”, ca un Mângâietor, în cazul Sfântului Prooroc Ilie și a altor prooroci și sfinți ai lui Dumnezeu. Duhul Sfânt se arată și astăzi în roadele Sale, care sunt: dragostea, bucuria, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția (Gal. 5, 22; Efes. 5,9). Un lucru se impune de precizat și anume faptul că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl, așa cum avem mărturisirea Sfântului Sinod Ecumenic de la Constantinopol, la anul 381, prin cei 150 de Părinți
CINE ESTE DUHUL SFÂNT? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378861_a_380190]
-
din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Părintele Paisie Olaru de la Sihla era o minune de om, un înger în trup, un dar al lui Dumnezeu. Cu toate că era mai exigent cu persoana sa și cu ucenicii lui, Părintele avea o blândețe de mamă pentru copii ei, pe toți ceilalți îi primea cu dragoste și pentru fiecare creștin avea o vorbă bună, un sfat de îmbărbătare, încurajare și nu în ultimul rând, o binecuvântare părintească. Părintele Paisie nu era mulțumit cu o
NU EXISTĂ DESĂVÂRŞIRE, FĂRĂ SUFERINŢĂ! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378859_a_380188]
-
mai 2016 Toate Articolele Autorului Lacrimă de rouă Tăiai, cândva, în două universul Purtând cuvântul ca pe o lumină Și mângâiai în drumul tău cu versul Din negurime făcând zi senină. Te mai opreai pe lâng-un suflet trist Și cu blândețe-n glas îi cuvântai De plângeau stele lacrimi ametist Iar tu-n balade mândre le-nșirai... Și-n ochii tăi creștea-nflorind iubirea, Pe ceruri băteai salbe de cuvânt Părând că zei ți-au lăsat menirea Să ai blândețea și tăria
LACRIMI DE ROUĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378871_a_380200]
-
Și cu blândețe-n glas îi cuvântai De plângeau stele lacrimi ametist Iar tu-n balade mândre le-nșirai... Și-n ochii tăi creștea-nflorind iubirea, Pe ceruri băteai salbe de cuvânt Părând că zei ți-au lăsat menirea Să ai blândețea și tăria unui sfânt. Luai nemărginirile la trântă, Cu aripile visului zburai, Un înger ce în versuri ne cuvântă, De doruri alungat cândva din rai. Ai poposit în poarta ce uitată Deschisă rămăsese într-o seară Și mi-ai promis
LACRIMI DE ROUĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378871_a_380200]
-
te visez de multe ori, și mereu te am în gând. Ai plecat mult prea devreme dragul meu tăicuț iubit inima-mi vrea să te cheme, sufletul mi-e pustiit. Am nevoie să mă mângâi și să-mi vorbești cu blândețe cum făceai tu...de demult... ...închid ochii cu tristețe. A trecut atâta timp tu te-ai dus în altă lume, nu vrei tata să cobori? că mi-e tare dor de tine. Zi ceva acolo Sus, să dai timpul înapoi
TATA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378904_a_380233]
-
Țigănești-Teleorman, că o nepoată de-a mea, Ioana Mioara Buică, este un dascăl exceptional. Am vizitat-o la școală Am admirat la ea pasiunea pentru profesia aleasă, măiestria, tactul pedagogic, dragostea pentru copii delicatețea sufletească, dăruirea, creativitatea, deschiderea către nou, blândețea, puterea de stăpânire.Colegele ei mi-au spus o mulțime de alte calități: puterea exemplului, deoarece copiii își însușesc mai întâi ce văd și mai apoi iau în cosiderație sfatul, și-a supravegheat mereu ținuta, fapta, că fiecare cuvânt al
CHEMĂRI DIN TAINIŢELE VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378934_a_380263]
-
Autorului Pe cine pot să mântui? Mai port acea tărie întemnițată'n steiuri și-apoi purtată-n slavă pe aripa de vultur, ori tril de ciocârlie, între nadir și ceruri, mirifică octavă? Ar fi să-ncep cu mine, să-nvăț blândețea ierbii, să împrumut clipirea din picurii de rouă îngemănând ca brazii și-n coarnele lor cerbii, lumina dimineții pășind pe calea nouă. Smerit pleca-voi fruntea altarelor din luturi cătând adânc tăcerea în mii de morți sădită, odihna lor în
PE CINE POT SĂ MÂNTUI? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378962_a_380291]
-
poarta mea Am cărat poveri ce m-au gârbovit Și-am trăit intens clipa ce -am primit... Fără doar și poate toate își au rostul, Pelerina-n ploie, ruga ca și postul, Lacrima fierbinte ce-a trezit tăcerea, Vorba cu blândețe când a gustat mierea... Stupul de albine, trântorul din ea, Lutul ce-a fost ars (fără să mai vrea), Buturuga mică, carul răsturnat, Trupul de furnică ce a tot cărat... Moara ce se-nvârte, fagurii de miere, Rugăciunea sfântă ce
SIMPLU... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379025_a_380354]
-
plăcere pe lumea asta este să dăruiești. E mai mare bucurie decât sa primești! Eu am spus întotdeauna: Doamne, ajută-mi să pot ajuta!”. Și Dumnezeu a ajutat-o pe Ileana Vulpescu! A oferit societății cuvântul său plin de acuratețe, blândețe și bun simț. A oferit gândurile și povețele sale, experiența sa de viață și rodul creației sale plină de sensibilitate și frumos. A oferit zâmbet și culoare, încredere și speranță de viață. A oferit prietenia și dragostea sa necondiționată, fără
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
clipă și mi-a zâmbit șoptind: “Da, da...Mulțumesc!” M-am aplecat să-i sărut mâna și, în această mișcare, i-am prins privirea. O luminiță a strălucit în ochii săi. M-au privit cu o duioșie nemărginită, cu o blândețe divină, cum numai în ochii mamei mele am văzut și am simțit cândva. Au fost doar câteva clipe. Aș fi dorit să o îmbrățișez, dar nu am reușit ori nu am îndrăznit să fac pasul de care aveam nevoie. M-
RELUARE) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378984_a_380313]
-
deplină care atât de des omoară. O dăruire tandra în bine și în perfecțiune, Tânjind spre curcubeul de vise în rațiune O face diafana, iluzorie, ireal de bună În lumea noastră de amar și mătrăguna Sinceritatea-i din privirea de blândețe Da dor de-ai stă alături până la bătrânețe, De a o-mbratisa în versuri și de a o proteja De toată nefericirea nascuta-n lumea rea. Acesta-i începutul, dar viața este drum, Copila noastră tristă nu mai exista-acum, Un
OCHII EI ALBASTRI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379069_a_380398]
-
ai unui orb... Nu mă întreba niciodată ce văd pentru că știa... am descoperit asta mult mai târziu, era jocul lui preferat care-i reușea de minune în copilarie, pentru că era ca și mine, înfrățit cu îngerii. Vedea lumile inundate de blândețe în care Armonia stăpânea toate întinderile, îngerii mesageri îndeplineau orice dorință pozitivă, creatoare, totul era numai IUBIRE ca într-o celulă vie aflată în timpul de înmulțire ( adică în mitoza) fară defect! Acasă, ne aștepta MAMA, cu mâncarea aburindă, care prin
RADIOGRAFIA CLIPEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379065_a_380394]
-
însingurării are ceva molcom, poate ca linu-i lin de Mureș printre colinele Hunedoarei, locuri pe care autoarea le invocă adesea, din satul natal. Îmi pare o stare sufletească reală, nicio mască nu compune aceste versuri, poeta nu are veleități în blândețea evocărilor, ci fior inspirat biografic și încheie acest periplu cu o ipostază universal resemnată, creștinește: A fost o poveste fără sfârșit unde unul vine și altul se duce, stele mărunte balansează un vis între o lumânare ce nu mai arde
LETIȚIA VLADISLAV- VIAȚA ÎNTR-UN PUMN DE LACRIMI, GRINTA 2016 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379125_a_380454]
-
s-a odihnit pentru câteva clipe în mâna mea. Atingerea a fost electrizantă, am simțit un fior plăcut pe șira spinării, ochii reci și indiferenți ce îi ațintisem asupra ei s-au transformat imediat. Locul răceli a fost luat de blândețe și dorință, inima îmi bătea să spargă pieptul, am vrut să spun ceva, cuvintele nu prindeau glas, bâiguiam neinteligibil, fata stăpână pe situație a luat inițiativa, în câteva cuvinte m-a informat cu tot ce trebuia să știu despre o
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
educațional obținută - , dar și lipsa unui caracter ferm, bine definit. A realiza valoarea Binelui, a-l dori și a acționa în scopul obținerii lui, este o virtute ce calmează, liniștește, apropie sufletele, indiferent de cultură, vârstă sau rasă. Biblia recomandă blândețea și iubirea ca mijloace - adevărate arme spirituale - împotriva tuturor încercărilor, exagerărilor și patimilor ce duc în final la violențe. În acest sens Mântuitorului Hristos rostea cuvintele: „Fericiți cei blânzi că aceia se vor mângâia”( Ev Matei 5.7). Din punct
ANESTEZICUL ÎNȚELEPCIUNII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380050_a_381379]
-
e a fiecăruia, în sensul că pune în ordine o neliniște anumită”. Cred în acest drum al omului în viață, în care înțelepciunea se trezește prin cultură și credință - credința incluzându-se în cultură, bazată fiind pe simțirile nobile ale blândeții și iubirii, opuse violenței, prostiei, urii - , urmând civilizarea omului, dispariția barbariei din el. „Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii”, poate constitui un îndemn peste timpuri adresat de Divinitate umanității noastre violente. Înțelepciunea de a ne întoarce fața către
ANESTEZICUL ÎNȚELEPCIUNII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380050_a_381379]
-
ea le resimte și este nevoită să-și analizeze propriile sale reacții și atitudini de moment, să- și înfrâneze unele porniri izvorâte din nemulțumiri și neîmpliniri și să facă apel la logică, și înțelegere. Ea intervine cu vorbă bună, cu blândețe și răbdare, pentru a rezolva și media situații conflictuale. În plus, experiența de viață îi permite să intervină direct în rezolvarea unor acțiuni de urgență ce nu au tangență cu pregătirea sa profesională ori cu mediul în care lucrează efectiv
AMINTIRI PARCĂ AIEVEA TRĂITE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381860_a_383189]
-
viață, căci „Patria este pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri” scria Delavrancea. Iar Mihai Eminescu caracteriza, cu un ton demn: „Țara este rodul a zeci de generații și aparține altor zeci de generații care vor veni. Blândețea caracteristică a poporului românesc dovedește că în trecut el a trăit economicește mulțămit, c-a avut ce-i trebuia”. Dragostea de patrie e și dragostea pentru limba română, una dintre cele mai frumoase limbi vorbite din lume, de un popor
RADIO PRODIASPORA – ŞAPTE ANI DE EXISTENŢĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381919_a_383248]
-
Dumnezeu și Sfântul Petru când mergeau ei pe pământ?- o întrebam eu cu duioșia unui picur de rouă,gata,gata să cadă de pe buzele vreunei flori. ...-Desigur crăița mea,mă alinta ea și începea să povestească,mereu cu alte detalii,blândețea cu care aceștia propovăduiau binele printre muritorii de rând.Sfaturile ei îmi atingeau mereu sufletul și în nedumeririle mele de copil credeam întotdeauna că buna e cea mai deșteaptă ființă din susul plaiului unde locuia.Mâinile ei croșetau mai abitir
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
împărăția tăcerii, doar că acum cei doi bătrâni astâmpărau oarele, mișcând fără să-și dea seama capetele a smerenie-n fața sorții... Copilul plecase și-atunci spre casă îmbogățit, cum se-ntâmpla an de an. Și-a crescut umbra și blândețea firii sub oblăduirea bunicilor, uitând o vreme de rostul ploconului aceluia... * În dimineața albă și rece i se păru că deșteptătorul sună a zbucium, nu ca-n alte dăți... Zorit își trecuse mâna pe fața care se cerea grabnic a
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
la-nchinare, se-mbracă frumos, Cu Bibliile mari, aurite, Dar nu-L au în inimi pe Domnul Cristos Și viețile lor nu-s sfințite. Dar au râvnă multă în a judeca, La toți le găsește o vină, Când cineva-ncearcă-n blândețe-ai mustra, Ei fug de-adevăr și lumină. O, Doamne, Te-ndură și nu-i pedepsi, Deschide-le ochii, Părinte, Dă-le-un Duh nou ca să poată iubi, Îmbracă-i în albe veșminte! Căci jertfa e una și e pentru
E CLIPA DIN URMĂ, E ULTIMUL ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382105_a_383434]
-
și Împărtășania) și Taina Botezului - poarta de intrare în comuniunea cu Dumnezeu și cu Biserica Sa, vedem că puterea și răspunderea preoțească nu au asemănare nici în cer, nici pe pământ. Cât de puerile, ca să ne exprimăm cu prea multă blândețe, ne par prin comparație „minunile” OZN-iste și „puterile” paranormale cu care suntem asediați în mass media contemporană. Acestea pot avea aderență și succes numai la acei la care legătura cu Biserica, Tainele - deci Harul - învățătura și liturghia s-au
PĂRINTELE ARHIMANDRIT PAULIN LECCA (1914-1996) – MONAHUL SCRIITOR, TRĂITOR ŞI CĂRTURAR, COMEMORAT ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ... de STELIAN GOMBOŞ î [Corola-blog/BlogPost/380191_a_381520]
-
Acasă > Literatura > Fragmente > PĂCATE DE CARMEN SUISSA Autor: Carmen Suissa Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului FRAGMENT PĂCATE - Oprește-te Tom, spuse Emma cu blândețe, n-o s-o aduci înapoi, chiar dacă puterea gândurilor e enormă. Dacă așa ceva era posibil, o făceam eu de mult. - Sunt pierdut, Emma. Pentru prima oara în viață, simt că sunt pe cale sa ma scufund. Prea multe s-au acumulat, iar
PACATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380404_a_381733]
-
din Bălti, Vasile Dobrogeanu, împreună cu soția Ludmila și-au adus marele aport la educarea tinerei generații în spiritual dragostei față de plaiul natal, de limbă maternă, de semenii lor, de grâi, de simțire și aspirații, purtând în sine sufletul, trăsăturile caracteristice, blândețea, mândria și dârzenia neamului român, fiind păstrători și factori activi ai tradițiilor și culturii române, luptând pentru reîntregirea Țării în granițele sale istorice, fiind recunoscuți că vădiți adversari al puterii sovieto-bolșevico-comuniste. (Despre activitatea Șefei Muzeului de Etnografie și Istorie din
SĂ FIM UN VIS de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380444_a_381773]
-
prezenta un mod frumos de a trăi cu fruntea sus, cu Nadejde, Credință și Dragoste de Dumnezeu și de oameni, dar în nici un caz indiferent la cele ce se petrec în jurul său. Sunt rânduri scrise cu revoltă uneori, alteori cu blândețea unui dascăl ce-și învață elevii cum să ducă o viața onorabilă. Are si momente în care trecutul revine duios („Intime”), cu întreaga lume a satului. Mi-a amintit de vacanțele copilăriei capitolul “Țăranii mei”. Poemul „Fântâna” mi-a activat
FRAGILITATEA UNEI VIEȚI TRĂITĂ PE VERTICALĂ ION N. OPREA – „FRAGILITATE -CUVINTE PE VERTICALĂ” Editura Pim 2016 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380572_a_381901]