5,205 matches
-
Celorlalți și va sta cu sabia lui Damocles deasupra capului În eternitate. Cine nu riscă nu câștigă. Noi nu riscăm mai nimic, dar putem câștiga totul. Gândiți-vă bine, e o șansă, e singura șansă de a absolvi Pământul de blestemul experimentului, singura! Centrul trebuie să se decidă odată dacă vrea sau nu cu adevărat să salveze omenirea, altfel, vă avertizez În modul cel mai serios că... Zoran ridicase glasul, aproape striga, pentru că În rândul celor aflați de față se iscase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mătase, Înveșmântată În roba Marelui Judecător coborât pe Pământ să ne ceară socoteală pentru toate păcatele, cele cu voie sau fără de voie, pentru toate nedreptățile și urâțeniile În care ne scăldăm, cu Înaintașii și urmașii noștri, deopotrivă, condamnați să Împlinim blestemele vechilor inocenți, căci nu În visurile visătorilor, ci În blestemele victimelor din trecut se află rădăcinile viitorului oamenilor și al lumii acesteia pornite de la Începuturi pe calea pierzaniei, din cauza răutății și a lăcomiei sale endemice, a patimii de a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ne ceară socoteală pentru toate păcatele, cele cu voie sau fără de voie, pentru toate nedreptățile și urâțeniile În care ne scăldăm, cu Înaintașii și urmașii noștri, deopotrivă, condamnați să Împlinim blestemele vechilor inocenți, căci nu În visurile visătorilor, ci În blestemele victimelor din trecut se află rădăcinile viitorului oamenilor și al lumii acesteia pornite de la Începuturi pe calea pierzaniei, din cauza răutății și a lăcomiei sale endemice, a patimii de a avea... În toate limbile, gramatica Începe cu a fi și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o duceau rău. De regulă, o regulă bună, căsătoriile se făceau între tineri de aceeași condiție socială. Când un palid marchiz lipsit de experiență s-a îndrăgostit lulea de o preafrumoasă precupeață și-a luat-o de nevastă, trecând peste blestemul părinților și-ai celor de pe canalul lui, orașul a râs cu lacrimi, căci în alaiul nupțial gondola sărmanei fete era spartă și perechea era cât pe-aci să se ducă la fund, dacă n-ar fi sărit doi vânjoși cavaleri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Suleiman, și pe micuța Aisha, care își petrecu o bună parte din copilărie pribegind călare pe o cămilă. Tuaregii au fost un popor nomad prin excelență, dar, în cazul familiei lui Gacel Sayah, îndrăgita viață nomadă se transformase într-un blestem, fiindcă era cu neputință să rămână mai mult de trei luni într-un loc, fără ca vreunul din nenumărații ei dușmani să nu afle că sunt acolo. Reușiră să trăiască în pace timp de aproape doi ani; renunțând la mediul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
batjocoriți ca și cum ar fi fost niște criminali. Luptaseră cu unghiile și cu dinții ca să supraviețuiască, lăsaseră chiar o parte din sângele lor în acel puț ce abia le îngăduia să trăiască, și acum Allah le trimitea acel nou și tulburător blestem sub forma unor oameni veniți din țări îndepărtate, care nu respectau nimic. — Ce ne facem? Se întoarse să se uite la chipul desfigurat al surorii sale, în ai cărei ochi se citea spaima. — Nu știu. Cum vom putea trăi fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o magică știință a ritmurilor la uruitul egal al cărucioarelor Încărcate cu argilă. Sudalma, blestemul și bocetul, un cîntec ritual, uniform și continuu ca susurul neîntrerupt al zilei, format din toate sunetele universului pe care nu-l mai auzim cum nu simțim mișcarea pămîntului. Biserica visează. Ce se Întîmplă acum În naosul, În pronaosul, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în pat. Ziua erau cu ochii pe mine, noaptea nu găseam pisicile. Dar am început să simt ce importantă este pentru mine asemănarea dintre pisică și pui. Când m-am dus la cotețul din fundul curții, era întuneric ca de blestem. Nu am luat sacul cu mine. Voiam să observ detaliile. Am coborât în pivniță și, pe lângă becul din tavan, am aprins încă trei lumânări, ca să pot vedea totul. Am folosit drept masă un butoi răsturnat. Am pus pasărea cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
imposibil. În fiecare dimineață, căldura ce răzbătea pe ușa brutăriei din orașul de jos smulgea o bucată din ceața dimineții. O transforma într-o băltoacă inofensivă. A doua zi dimineață, păunul s-a proțăpit în mijlocul acestei bălți albastre, ca un blestem. Poștașul l-a văzut primul. După el doctorul, apoi lăptarul. Așa că pe la opt, când ceața s-a răspândit și s-au deschis magazinele, toată lumea aflase de prezența lui. Oamenii s-au îmbulzit la cele două capete ale străzii. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
belele i-au găsit, nouă m-au consolat și ne-au jecmănit. Avea spasme lunar, mintea îi era limpede, o singură dată m-a tutuit, din greșeală. Artúr a luat Biblia ca să găsească descrierea bolii. — Crede-mă că e printre blesteme - dar Engelhard râdea de el. — Fii serios. Și bunica a suferit de asta. Atâta doar că la mine a rămas șaizeci și șase de ani în stare latentă. Se spune că bătrâna a dus-o mult pe picioare. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Mâinile mele povestesc mereu lucruri diferite. Mâna dreaptă povestește despre tot ce se întâmplă omului exterior: despre război, recoltă, pomi și fructe, despre binecuvântare și creștere, dar și despre mlaștini, spini, ciulini și urzici, despre o altă grădină plină de blesteme și distrugere. Mâna dreaptă trimite vibrații, valuri de energii, ea e gentilă, spune: bună ziua!, hei și la revedere! Mâna dreaptă e plină de simpatie, acceptând viața, dând ajutor și consolând pe cei suferind mai ales din iubire. Mâna stângă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pic de timp în fața oglinzii, tocmai asta făcea și acum, meditând la gravele implicații ale veștii pe care o aflase de pe prima pagină a tuturor gazetelor cumpărate de inimoasa lui soție cu numai câteva minute în urmă. Fapta, lucrul sau blestemul, căci putea fi interpretat foarte bine și așa, era într-adevăr grav. Undeva, într-o suburbie a orașului în care trăia el, EL!, cum îi plăcea de multe ori să-și denumească ego-ul exacerbat pe care îl impunea ori de câte ori avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să existe, iar cel care a delapidat planurile clepsidrei într-un moment de supremă inconștiență ar fi făcut bine să nici nu se fi născut. Cine să fi fost acela?... Ce făptură fremătând ca și mine de durerea existenței, bolborosind blesteme împotriva celor de deasupra lui, asemenea cărora nu putea să fie? Ce spirit străbătut de neliniști și de ură împotriva celor ce l-au creat?... Degeaba, degeaba îmi mai pun astfel de întrebări atât de târziu, poate dacă mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să fac, chiar eu am să salvez omenirea de la dezastrul ce va urma, chiar eu! Acum, haide, mai repede, deschide-te odată, fereastră blestemată, și lasă-mă să-i strig ceva acestui înger legendar, orice, poate-așa putea-voi opri blestemul care s-a coborât asupra oamenilor... Iar fereastra mă și ascultă, deschizându-se supusă, lăsând strania clar-obscuritate și frigul stelar de-afară să mă izbească în plin, năucindu-mi simțurile, aproape sufocându-mă. Dar nu, e prea târziu, Doamne, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
văd. - Lucifer, nebunule, oprește-te!! m-am auzit strigând deodată, la rândul meu nebun, răscolind întreaga tăcere a nopții de la fereastra camerei unde viața mă făcuse ostatic. Gestul tău nesăbuit va avea consecințe îngrozitoare!! Fapta ta incalculabilă va arunca un blestem groaznic asupra umanității, de care nu vom putea scăpa niciodată!! Nu te gândești?!? Din cauza ta, oamenii vor fi nevoiți să caute refugiu întru mașină!! Faptul că ai furat lumina din mâinile aceluia ne va arunca întru virtualitate!! Iar din pricina ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sale. Înfruntarea acestor suflete îl torturează și, orice soluție ar alege: să balanseze continuu bârna și să-și crape complet capul sau să oprească balansul sufletului și să trăiască în rațiune rece, în neomenie, în absența totală a ființei lui, blestemul tot se va împlini. Pentru că acest blestem este chiar esența stranie și înfricoșătoare a sufletelor noastre. Iată ce gânduri îmi treceau prin minte în fiecare noapte, după ce se lăsa liniștea în casă, când doar lampa cea verde ardea pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
orice soluție ar alege: să balanseze continuu bârna și să-și crape complet capul sau să oprească balansul sufletului și să trăiască în rațiune rece, în neomenie, în absența totală a ființei lui, blestemul tot se va împlini. Pentru că acest blestem este chiar esența stranie și înfricoșătoare a sufletelor noastre. Iată ce gânduri îmi treceau prin minte în fiecare noapte, după ce se lăsa liniștea în casă, când doar lampa cea verde ardea pe birou. Ele erau tot atât de distrugătoare pentru voința mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
e ucigătoare. Nu, te rog! Nu mă contrazice și, mai ales, nu zâmbi pe sub mustață. Știu foarte bine ce spun. E un secret acolo, o taină, ceva ce noi nici nu suntem în stare să ne închipuim. Unii vorbesc despre blestemul aurului dar eu nu cred. Aur este peste tot în jurul nostru. Munții ăștia sunt plini de aur și nimeni și nimic nu se împotrivește să-l scoatem. Doar acolo se întâmplă una ca asta. Fugi de aici! Ți-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
direct în vedere să nu se mai ducă deloc acolo iar dacă totuși o face să nu fie singur. Insistase însă să nu-l ia pe Pohoață, iar Ileana îi spusese și ea că nici Vasilică nu era din partea locului. Blestemul se referea numai la străini, neafectându-i și pe localnici. Doamne, ce încâlceală! mormăi Cristi în gând. Îl contraria treaba asta cu străinii. Totdeauna aceștia nu au fost văzuți cu ochi buni. Peste tot, localnicii îi acuză de toate relele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că mă privește cineva deoarece într-adevăr mă supraveghea Pohoață dar pe el nu-l spiona nimeni. De ce ar fi fost speriat? Pe măsură ce se gândea, se convingea tot mai mult de veri dicitatea raționamentului său. Nu era vorba de nici un blestem al Muntelui Rău, nici un zeu, antic ori modern nu se uita la muritorii ce ajungeau acolo. Era doar o superstiție care îi apăsa pe localnici, nimic mai mult. În ceea ce-l privea pe Cristi, acel al șaselea simț al său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
funcționa fără greș. Într-adevăr, pe urmele lor se afla cineva. Nu era Pohoață ci bătrânul acesta, Moș Calistrat, parcă așa îi spusese Ileana. La fel ca și ea, moșneagul umbla nestingherit pe Muntele Rău, fără a se teme de blestemul ce plutea asupra locurilor acelea. Asta dacă exista cu adevărat un blestem și nu cumva totul era o poveste menită a-i ține la distanță pe intruși. Oare moșul era asasinul? Îl privi din nou cu mai multă atenție. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era Pohoață ci bătrânul acesta, Moș Calistrat, parcă așa îi spusese Ileana. La fel ca și ea, moșneagul umbla nestingherit pe Muntele Rău, fără a se teme de blestemul ce plutea asupra locurilor acelea. Asta dacă exista cu adevărat un blestem și nu cumva totul era o poveste menită a-i ține la distanță pe intruși. Oare moșul era asasinul? Îl privi din nou cu mai multă atenție. În ciuda faptului că era încă în putere, părea destul de puțin probabil. Mâinile mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care-i expli cația: știu pentru că așa se întâmplă dintotdeauna. Locul acesta este unul cu totul special, aici aurul se găsește din belșug. Ai putea crede că asta-i o binecuvântare pentru noi dar nu-i de loc așa. Un blestem este așezat asupra noastră din vremuri pe care nu și le mai amintește nimeni. Putem scoate aurul de oriunde ne dorește inima, numai de la Scaunul Dracului nu. Să nu crezi cumva că acolo se află un scaun pe care șade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
convins că se află aur, mult aur. Îi împuiaseră capul doi mineri în vârstă pe care îi angajase încă de la începutul aventurii lor miniere. Îi vorbiseră de un munte unde nimeni nu îndrăznise să sape niciodată. Era apărat de un blestem pe care nu reușise să îl înțeleagă. Fără discuție că lui Vlad și lui Godunov, cu atât mai puțin, nu le păsa de superstițiile locale. Plecaseră împreună în pădure, în locul unde spuneau cei doi mineri că se află comoara. Rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o traistă mare. Moșneagul se sprijinea într-un toiag lustruit de atâta purtat în mâini. Bătrânul, care îi văzuse și el, ridicase toiagul deasupra capu lui, apropiindu-se de ei. Prinsese să vorbească cu un glas puternic, proferând amenințări și blesteme. Minerii se strânseseră unul în altul în lada camionului, privindu-l speriați. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să scoată vreun cuvânt. Moșneagul nu îi dădea nici o atenție lui Boris, el avea de vorbit cu minerii din camion. Părea că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]