2,555 matches
-
seama înțelepciunii Sale, atunci când, din nefericire, se întâmplă altfel. A continuat cu o rugăciune, pe care cei de față au murmurat-o împreună cu el. Apoi și-a reluat fără pauză firul predicii: — Prea adeseori, la funeralii, aud credincioși și credincioase blestemând moartea. Cu toate astea, moartea e un dar al Celui-Prea-Înalt și nu putem blestema ceea ce ne vine de la El. Cuvântul „dar“ vi se pare provocator? Acesta este totuși adevărul gol-goluț. Dacă moartea n-ar fi inevitabilă, omul și-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care cei de față au murmurat-o împreună cu el. Apoi și-a reluat fără pauză firul predicii: — Prea adeseori, la funeralii, aud credincioși și credincioase blestemând moartea. Cu toate astea, moartea e un dar al Celui-Prea-Înalt și nu putem blestema ceea ce ne vine de la El. Cuvântul „dar“ vi se pare provocator? Acesta este totuși adevărul gol-goluț. Dacă moartea n-ar fi inevitabilă, omul și-ar fi pierdut întreaga viață ferindu-se de ea. El n-ar fi riscat nimic, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbit astfel mai bine de un ceas, poate chiar două, fără să șovăie și fără să se întrerupă, ca și cum ar fi repetat deja de mii de ori ce avea să-mi spună în ziua întoarcerii mele. Nu vreau să-l blestem pe Harun, dar faptele lui au adus blestemul asupra tuturor. Pentru moartea lui Zeruali, nimeni din Fès nu l-a condamnat. Numai că, vai! nu s-a oprit aici. La puțină vreme după plecarea mea în surghiun, îmi explică ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a dus cu ea la o mânăstire unde era stareță și s-a grăbit să mă boteze, dându-mi numele de Maddalena; tata îmi spusese Iudita. Deși eram tristă că-mi pierdusem ființele cele mai scumpe, mă feream să-mi blestem soarta, din moment ce mâncam pe săturate, învățam să citesc și nu încasam nici o lovitură de bici nejustificată. Până când a murit binefăcătoarea mea. Înlocuitoarea ei era fiica naturală a unui grande de Spania, închisă acolo spre a ispăși greșeala alor săi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mod evident, printr-un soi de ritual fără urmări, foarte asemănător cu acela al unor prinți musulmani care vorbesc despre Djihad pentru a pune un adversar în încurcătură sau pentru a calma vreun fals cucernic. Altfel stăteau lucrurile cu Adrian, blestema-l-ar Dumnezeu, la fel ca pe toți cei ce fac exces de zel! El era ferm convins că, mobilizând creștinătatea împotriva islamului, putea pune capăt schismei lui Luther și-l putea împăca pe împăratul Carol cu regele Franței. Suprimarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să vină cât mai iute după mine, împreună cu Giuseppe, și să-mi aducă hârtiile și notele ca să-mi pot îndulci plictiseala cu ajutorul scrisului. În realitate, nu mă puteam deprinde cu nemișcarea și, în primele zile, eram veșnic pus pe harță, blestemând cât era ziua de lungă zăpada, soarta și pe nefericitul de hangiu, care mă slujea totuși cu răbdare. N-aveam să-mi părăsesc odaia decât spre sfârșitul acelui an. La început a fost cât pe ce să mor de pneumonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astăzi aici, ar fi huiduit și îmbrâncit. De altfel, o știe foarte bine. Dar nu e asta patria voastră? — Ah! prietene, Florența e o iubită ciudată pentru Medici! Când suntem departe, ne cheamă înapoi zgomotos; când îi venim alături, ne blestemă. — Astăzi, ce dorește oare? Păru îngrijat. Își opri calul în mijlocul drumului, chiar la intrarea pe Ponte Vecchio, pe care mulțimea se dăduse la o parte spre a-i face loc și dinspre care veneau totuși câteva aclamații. — Florența e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încăperii -, numit acum de soldați Plisc de Găină - adăugă, rostind apăsat porecla pe care soldații i-o dăduseră lui Antonius după victoria împoriva quazilor. Datorită calităților și curajului tău, ești demn să intri în mundus. De trei ori va fi blestemat cel care va încerca să forțeze ușa sacră și nu va reuși. De trei ori vei fi răsplătit dacă vei adăuga victoria la obiectivul tău. Cineva luă gluga de pe capul lui Antonius. Era complet ras. De el se apropie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Tolosa și, mai ales, pe idolul lor, Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în carele ce semănau cu niște cuști, gladiatorii își țineau fețele lipite de barele de lemn. Unii râdeau, alții îi blestemau pe zei, pe Vitellius și mulțimea ațâțată, alții întindeau mâna să atingă vreo femeie. Un băiețaș aruncă spre ei o legătură de verdețuri putrezite. — Trăiască Skorpius! O să vă omoare pe toți! Băiatul fu împins deoparte de oamenii din jur. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fața, fără să-i astupe nasul sau gura. Se așeză și așteptă. Prin micile fante pentru ochi abia îl zări pe Flamma apropiindu-se. — Scoate-ți coiful. În arenă trebuie să intri cu chipul descoperit, nu știi asta, lașule? Valerius blestemă în gând și-și scoase coiful, fără să-i răspundă. Ascultă urletele mulțimii cu ochii întredeschiși, încercând să-și imagineze lupta din arenă. Marcus și Florius. „Marcus are să învingă“, se gândi. Își dori ca Florius să fie grațiat. — E rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ultim lucru. Toate celelalte nu au importanță. Se uită din nou în jur. Oamenii se adunaseră în jurul tracului beat care plângea disperat, convins că a doua zi avea să moară; striga că zeii lui îi trimiseseră un semn teribil, îi blestema pe romani, pe Vitellius și soarta lui de sclav și de gladiator. Hohotele și blestemele sale îi făceau pe ceilalți să râdă zgomotos. — Vorbește! Nu vezi că nimeni nu ne bagă în seamă? Ceea ce-ți voi spune îți va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
marea-i dărnicie, împăratul vă oferă jocurile sacre în cinstea Imperiului, spectacolul cel mai captivant la care ați asistat din vremea lui Nero! Valerius asculta cu capul plecat, închipuindu-și-l pe crainicul care făcea turul arenei în trap mărunt. Blestemă printre dinți, enervat de teatrul acela. — Vouă, romanilor, Vitellius vă oferă imensul privilegiu de a asista la lupta în care a fost înfrântă armata infamului Otho și la triumful eroicelor noastre legiuni! Dar asta a fost acum câteva luni..., bolborosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trecut pe o sumă uriașă. Sunt unii - și printre ei probabil și Alec - care cred că Fiasco-ul păcătuiește prin ostentație, că Fiasco-ul e de un gust îndoielnic. Da’ ce știu ei? Mașina și cu mine ne-am târât blestemând până acasă. Aici nu se mai poate parca. Nici chiar duminică după-amiază nu mai poți parca aici. Poți să parchezi pe lângă oameni. Oamenii pot să parcheze pe lângă tine. Mașinile se înmulțesc în timp ce casele se împuținează. Casele se împart la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
decât era Fielding în stare să-i prindă, împrospătat, într-o dispoziție de zile mari, m-am prezentat iar la ușa vecină, cu sticla de brandy legănându-mi-se în mână, după care am făcut-o pe Selina să-și blesteme mama că o adusese pe lume. Două mii cinci sute de lire - asta înseamnă o grămadă de bani. Dar Fielding vorbea despre milioane. Dacă totul ar fi mers strună, aș fi putut să mă culc cu Selina în fiecare noapte, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
retardați în uniformele lor muiate de sudoare. Am așteptat două ore nenorocite într-o sală de clasă, împreună cu neveste care se fâțâiau de colo-colo - altfel de neveste, nu din cele bătrâne și triste, ci tinere și plictisite, șucărite, la ananghie, blestemându-și zilele. Fetele astea se încurcaseră cu cine nu trebuia: cu niște criminali. Sau poate că nu au prea avut de unde să aleagă și atunci s-au încurcat cu criminalul care nu trebuia. — Sistemul claselor sociale, îmi spuse Alec Llewellyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
i-am răspuns eu. Dar nu era așa. Eram zguduit. Nu reușisem să-mi scot nenorocitul de brâu. Doamne, de mult nu mai avusesem așa o idee tâmpită ca în cazul acestui brâu. M-am răsucit, am țopăit și-am blestemat sub privirile însoțitorului. Așa că în final n-am reușit decât să strâng și mai tare în jurul pepenului lichid din pântecele meu. Martina mă striga și nu m-am oprit decât să-mi șterg lacrimile, după care am dat buzna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Pe visători, cu greu, îi înfiori... Oh, sunt fecioare cu obrazul pal, Modele albe de forme fine- Și singure dorm, albe, și senine În albele crivate, de cristal... * Baladă O noapte de sineală din vremi voievodale... Plecase voievodul în lupte blestemate; Iar eu păzeam domnița închisă în cetate- O, noaptea, de sineală, de epoci triumfale... Dormeau, adânc, oștenii în noaptea diafană Când eu sării afară din cortul de mătasă- Vedeam o semilună pe zare cum se lasă, Și nălucit, crezusem- Flamura
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
asupra unui singur lucru, cum ar fi Prepelicarul. E singura metodă de apărare. Știi, Efectul e mult mai puternic în K. Mult mai aproape de Grimus. îi scoate din minți... Au descoperit că singurul mod de a ține în frâu acel blestemat de lucru e să fii fixist. Până-n pânzele albe. Obsedat. Ăsta-i cuvântul. Obsesiile închid mintea în fața dimensiunilor. Așa este și K. Obsedat. Probabil că înțelegi de ce. împietriți de frică. Este ceva înspăimântător să-ți fii străin ție însuți. Oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru el, Nicholas Deggle era un om cu prezență de spirit, așa că se repezise și se rostogolise în jos pe munte, ajungând dincolo de zona periculoasă. Apoi îpentru că putea recunoaște un efect al Trandafirului atunci când nimerea peste el) l-a blestemat îndelung și în tăcere pe Grimus. Ceai de rădăcini, spuse Dolores, dându-i un castron. Era dezgustător. în furia lui, Deggle aruncă bolul pe podea, unde se făcu țăndări. — Țțț, țțț! făcu Dolores. Se mai întâmplă și accidente. Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stat iar goală și tăcută în spatele lor, în timp ce Iocasta s-a ghemuit la picioarele lor. Cântecul era susurător, plin de ape limpezi și izvoare repezi, proaspete și liniștitoare. Virgil dormit mai bine. — Există oameni, spuse Lee Kok Fook, care sunt blestemați să fie diferiți de ceilalți. Când sunt filozofi, văd doar o lipsă a simțului practic. Când sunt oameni de acțiune, deplâng absența gândirii. Când se află la o extremă, tânjesc după cealaltă. Asemenea oameni sunt în general singuri, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Bălăceanca și făceai ca elicopteru’. Elicopter de la o parașută. Chicoti amuzată de poantă. Ridică din umeri: Avea Riki chestii de-astea. De lua plasă de la vre-unul, stătea pe capul lui de-l toca până își lua ăla câmpii și blestema și ceasul în care se născuse. Sau mă cunoscuse, acolo, la subsolu’ cu tivitoare. Nu le-avea deloc cu morala de societate Riki. Am plecat împreună. Am mers mult prin ploaie, ocolind pe străduțele din spatele Muzeului, amânând parcă să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iau textele pe care trebuia să le citesc la „Tinerimea“. Când Roha m-a invitat să citesc, am scos din servietă alte foi. Rătăcisem textele, luasem altceva în locul lor. Am zorit și le-am adus pe cele pentru lectură. Îmi blestemam aiureala, speriat că, la întoarcere, va ieși rău. Voi fi sfâșiat, credeam. Atunci, traversând zorit parcul, m-am încrucișat cu Ester. N-o văzusem de ani buni. M-am oprit năuc în fața ei. Și ea a rămas să caște gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Erau banii de care aveam nevoie. Mi-a propus să mergem la un local să bem cuvenitul aldămaș. Spunea că el așa face întotdeauna. O superstiție, poate, dar credea că-l ajută să-i meargă bine afacerile. Să nu-l blesteme cel ce vinde, „că mai sunt și din aceștia, care aduc ghinion cumpărătorului cinstit“. Mergând spre ieșirea dinspre Bulevard, mă tot cerceta din profil. Ridica din umeri și își continua vorbele. De ce mă tot studiați? l-am întrebat la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
case, mama lor de bani, și tu în timpul acesta de suferință ești domn. Boier american, nene, te laudă de admirație lumea, uite-l că nu e din ăia care-a decăzut în alcoolism, și tu rabzi, strângi din măsele, îți blestemi norocu’ de alcoolist, până-i ia și pă ei necazurile și începe să gâfâie după avans, dacă chestia e la lichidare, sau pândește lichidarea dacă se consumă avansul. Ei, și după două, trei, chiar patru zile dacă te ține caracteru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vieții. Așa am trăit, crezând că ticăloșia este trecătoare, oricât de odioasă ar fi. Crezând celui slab și ajutându-l cât m-am priceput sau am putut. Mi-a dat Dumnezeu ispite felurite. Am mințit, am furat, am înjurat, am blestemat, am înșelat prietenul, i-am luat nevasta celui care a avut încredere în mine, am făcut pe alții să mintă, m-am îndoit de părinții mei, mi-am oropsit fratele și multe, multe alte ispite m-au încercat și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]