2,430 matches
-
dormeau lungiți pe masă. Audbert se trezi; făcu un efort uriaș ca să se dezmeticească. Reuși să se ridice de pe bancă, însă, după câțiva pași, căzu lângă vatră. încercă din toate puterile să se ridice din nou, dar în zadar. „Vrăjitoare blestemată!“ mormăi pentru sine. De ce spusese lucrurile acelea? Da, vorbise despre șase luni de sânge și spusese că numai doi dintre ei urmau să supraviețuiască. Războiul, adevărat, era gata să înceapă, dar nu prea era de crezut că va ajunge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
burduf pentru o clipă, apoi își dezlipi buzele de gura lui, se șterse cu dosul celeilalte mâini și, clătinându-se pe picioare, arătă cu degetul către omul ce ședea alături de Ademar, singurul dintre cei prezenți care nu purta arme. Numai blestemații ăștia de diaconi sunt de vină. Nu fac decât să semene șovăială și frică. Ptiu! Palavrele lor despre un dumnezeu care nu dădea doi bani pe el și s-a lăsat răstignit pe cruce le tâmpesc pe femeile noastre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu trăsături frumoase, străluceau entuziasmul și admirația pe care le încerca, în clipele acelea, pentru părintele lui. — Ai fost minunat, tată. I-ai convins pe toți. Război, așadar! Nu aștept decât clipa când o să-i ciomăgesc cum se cuvine pe blestemații ăia! Vorbise tare, ca să fie auzit prin vociferările capilor de familie ce părăseau sala încă discutând cu însuflețire. Waldomar încuviință, dar își privi fiul cu îngrijorare. — Nu avem de ales, Waltan! Va trebui să vedem și ce hotărăsc celelalte comunități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i urmărească, profitând de faptul că Frediana, crezând poate că el era mort, îi lăsase calul, împreună cu cel al lui Rutger. în același timp, își dădea seama că ar fi făcut mai bine să se depărteze de acel loc blestemat și să-și regăsească tovarășii pentru a le cere ajutorul, dar se simțea obosit, prea obosit. Și pe urmă i se făcuse frig. Amână, așadar, orice hotărâre. Reuși, după ce slăbise șaua, să dea jos pătura de pe cal și să și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
capul pentru o prostie, altădată uită de tine zile întregi. Tot timpul nu faci altceva decât să alergi și să călărești. Eu, de pildă, de când m-au luat, am străbătut deja sute de mile, totdeauna târându-mă până la epuizare în urma blestemaților ăștia: pe jos, în care, pe spinarea catârului. Și pentru ele - arătă cu capul spre celelalte femei - a fost tot cam așa, iar mâine va fi ca ieri și tot așa până când o să le ucidă sau o să crape singure, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de jos. — Nu poți să-l crezi pe omul ăsta, nu e decât un sărman nebun, plin de ranchiună fiindcă l-am îndepărtat din pricina nebuniei lui. Nu! strigă Inisius, ridicat în picioare. Nu e adevărat! Nu sunt nebun! Tu, fariseu blestemat! Cauți doar să-ți salvezi viața mizerabilă, dar a venit ziua judecății! Dădu să se arunce din nou între ei, dar Khaba, ținându-l de tunică, îl trase energic înapoi. Alți războinici, între timp, veniseră mai aproape și urmăreau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Suspină, privindu-și cu ochi febrili comesenii, care-l ascultau atenți — Ați dat și voi de belea! observă Metronius. Scuturându-se, Divicone murmură: — Noi? Care noi? Metronius agită mâna. — Păi da: tu și confratele tău, nu? — Da, sigur. „Ah, călugări blestemați, făcu acela, voiați să-l apărați, eh? O să vedem ce o să zică de asta abatele vostru!“ între timp, totuși, îl smucea de păr pe bietul băiat, potopindu-l cu insulte. îl azvârli pe jos și începu să-i lege mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
domina! Alături de el reapăruse Cilonus. — Ce faci, Hippolita? Vino înăuntru, repede! îi strigă, apucând-o, la rândul său. Hippolita se zbătea să scape din strânsoarea celor doi bărbați, lupta și răcnea ca un tigru. — Nuuuuu! Nu pot să facă asta. Blestemații! Lăsați-mă să mă duc, vă zic! Fără să asculte de ea, o târâră până la redută, în pragul căreia apăruse și soldatul rămas cu Cilonus. De sub arcul gangului ieși, alergând prin fum, un tânăr războinic. — Uite, sunt aici! strigă Cilonus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la servitori să baricadeze intrarea cu scânduri și trunchiuri, aduse din timp în redută. Dând apoi din coate prin mulțimea strânsă în jurul lui, în întunericul încăperii largi, se repezi la ambrazura cea mai apropiată și iscodi în afară. Uite-i, blestemații! mârâi. într-o clipă, Hippolita îi fu alături și, dându-l la o parte cu o mână, privi, la rândul ei. Pe fundalul flăcărilor înalte, care se ridicau de acum din villa, putu să numere, numai în partea de curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
agitau înfrigurați în fața camerei de gardă a turnului, unde se afla marea roată dințată ce comanda podul mobil. între timp, un grup de alani se muncea să dea la o parte bârnele ce armau poarta mare și grea. — Sangiban! Trădător blestemat! exclamă Sebastianus, aruncându-se înainte împreună cu ceilalți, în vreme ce Maliban trimisese prima săgeată, doborând un războinic înalt și cu chică blondie, care purta armura alanilor. Ajunse din câțiva pași lângă bărbatul în agonie și se aplecă deasupra lui. La fel făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceea ce-i făcu să se teamă că hunii începuseră deja masacrul. Schimbă, așadar, direcția și se alătură uriașului bărbos. Alergând împreună cu el și cu toți ceilalți spre piață, îl întrebă despre soarta alanilor. — Se baricadează în cazărmile lor, veni răspunsul. Blestemații ăia se gândesc numai cum să-și salveze pielea. La colțul străzii întâlniră un grup compact de barbari ce se îndreptau spre piață și imediat se găsiră angajați într-o încăierare furibundă. Luați prin surprindere de acel atac neprevăzut, barbarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se refugieze. — S-a sfârșit. Sunt huni! constată Maliban, scoțând cu iuțeală o săgeată din tolbă și potrivind-o în arc. Soldatul bărbos, pe care tovarășii săi îl strigau Duryodhan, își făcu loc și se duse să privească dindărătul carului. — Blestemații! mârâi, fulgerându-i pe dușmani cu ochii săi negri ca tăciunele. Dar, dacă își închipuie că o să ne biruie așa ușor, atunci se înșeală! Ajunși la o sută de pași de baricadă, hunii își încetiniră caii, iar apoi se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putut să înlăture astfel inevitabilul: — Trebuie să te punem pe picioare, înțelegi? Tu ești un băiat puternic. Ești un alaman, nu? Alamanii sunt oameni puternici. Acum trebuie să ne ajuți. Ajută-ne, da... trebuie să te scăpăm de fierăria asta blestemată și o să vezi pe urmă că... Mai fu un ultim suspin, apoi mâna lui Vitalius căzu în iarbă și puterile îl părăsiră cu totul. Trupul său, până puțin mai înainte încordat în ultima luptă, se relaxă și rămase zăcând nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i urmărească și ei în bătaie. 23. Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea, și lupta s-a întins pînă dincolo de Bet-Aven. 24. Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbații lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca pîine pînă seara, pînă mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!" Și nimeni nu mîncase. 25. Tot poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere pe fața pămîntului. 26. Cînd a intrat poporul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
mînă, l-a vîrît într-un fagure de miere, și a dus mîna la gură; și ochii i s-au luminat. 28. Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: "Tatăl tău a pus pe popor să jure, zicînd: "Blestemat să fie omul care va mînca astăzi!" Și poporul era sleit de puteri. 29. Și Ionatan a zis: "Tatăl meu tulbură poporul; vedeți dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30. Negreșit, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și cu ce sunt vinovat? 19. Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: "Dacă Domnul este Cel ce te ațîță împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mîncare de la noi; dar dacă oamenii te ațîță, blestemați să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc azi ca să mă dezlipească de moștenirea Domnului zicîndu-mi: "Du-te de slujește unor dumnezei străini!" 20. Oh! să nu-mi cadă sîngele pe pămînt departe de Fața Domnului! Căci împăratul lui Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
ciudat, teribil de capabil, în stare de orice. În dreapta lui se produse o mișcare. Craig nu ridică privirea, dar inima i se strânse. Cele două femei de la care se așteptase la o interceptare minimă, dădeau semne de viață. Ce ghinion blestemat! Dar acum nu mai putea exista amânare. Degetele îi atinseră misiva albă; transpirat, o împinse peste marginea cărții drept spre vârful pietroiului. Pregătise foaia cu grijă, prinzând-o cu fâșii de elastic, astfel încât nu era nevoie decât să o tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
sunat-o pe Muriel ca să-i cer, s-o implor pentru ultima oară, să mergem singuri și să ne căsătorim. Sunt prea încordat ca să am de-a face cu alți oameni. Am senzația că sunt pe cale să mă nasc. Zi blestemată, blestemată! Legătura telefonică era atât de proastă și cea mai mare parte din timp nu m-am simțit în stare să vorbesc. Cât de îngrozitor e să spui «te iubesc» și persoana de la celălalt capăt al firului să te întrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu mă mai pot opri. Mi se pare, în condiția mea, că nu mă mai mulțumesc doar să afirm poziția fratelui meu ca poet; simt că, pentru cel puțin un minut sau două, îndepărtez detonatoarele tuturor bombelor din lumea asta blestemată - o foarte măruntă curtoazie publică, absolut vremelnică, dar a mea proprie.) Se știe, în general, că poeții chinezi și japonezi preferă subiectele simple, și m-aș simți mai nătărău ca oricând dacă aș încerca să neg acest lucru, dar „simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
său este departe de-a se Împlini...!? De actuala sa prietenă, Își aducea aminte la timpul trecut. Deosebirile dintre ei erau fundamentale și nu-i purta pică! Fără să știe, Carla Îi salvase viața - refuzând să păstreze pentru sine căpățâna blestematului acela de pește - dar, tot datorită ei a mâncat cele două porții...! Chiar, oare ce s’a Întîmplat cu el? Totul se petrecuse atât de repede Încât, nu-i venea să creadă: el a fost acela oare, ce a suferit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tine. Efectiv, acestă intoxicație are un circuit matematic. A patra săptămână la aceeași oră...!! Dacă se va mai repeta, cine Îți poate garanta supraviețuirea...!?” Tony Pavone făcu o grimasă. „Nu vă alarmați degeaba. Dacă trebuia să vă părăsesc din cauza acelui blestemat pește, ei bine - acum vă priveam din Înaltul cerului. Apropo. Cum merg lucrările acelor barăci metalice...?” „Ce să-ți spun? Am Început săpăturile de fundații Însă, Înaintează greu datorită gerului. Totuși, În aceste grele condiții am reușit să turnăm parțial
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mărturisirile mele...!! la mijloc e o neânțelegere. În mod sigur, voi fi pedepsit pe nedrept... Nu sunt criminal, nu am omorât pe nimeni...!! Atunci dece mă anchetați legat...? Dacă doriți să mai răspund la Întrebări, să mi se desfacă aceste blestemate fiare ce-mi sfârtecă Încheietura mâinilor...!” „Nemaipomenit...!” - Îl ironiză Lct.Col.Tudose Ion. „Domnul „Hoț”, are tupeu, nu mai Încape discuție. Nu ceri să te servim și cu o cafea...?” Câteva momente anchetatorul Îl Înfruntă cu o privire suficient de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însă de-a distribui și câteva lovituri de cismă În moalele capului, urlând. “Vrei să evadezi...? Ei bine, Îți arăt eu evadare...!!” - Ridică bastonul de cauciuc să mai lovească, când un glas venit din mulțime spintecă Înfricoșetor uriașa Încăpere. “Câine blestemat, ajunge...!” Șeful gardienilor rămase cu bastonul de cauciuc suspendat În aer. Avea proaspăt În memorie imaginea unui coleg ce pur și simplu fusese sfârtecat În bucățele de mulțimea deslănțuită: În Piața Unirii, lovise cu bastonul de cauciuc o femeie Însărcinată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lacrimi. Așa, plângi, curvă perversă, a zis doamna Connolly. — Îmi pare rău, va trebui să... a intervenit Richard. A pus o mână pe brațul doamnei Connolly și a încercat s-o întoarcă spre ușă. Dar ea s-a zbătut. — Vacă blestemată! a țipat spre Sheba. A urmat o luptă scurtă în timpul căreia ochelarii lui Richard au căzut pe jos, iar doamnei Connolly i-a căzut pălăria într-o parte. — Să... nu... pui... mâna... pe mine! a zbierat ea la Richard. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
amenințătoare. — Ai așa niște iluzii de grandoare, nu? E fascinant. Tu chiar crezi că ești cineva. Ascultă. O să-ți spun ceva. Ești un nimic. O virgină otrăvită din Eastbourne. Nu ești bună nici să-i ștergi pantofii lui Richard. Șaptesprezece Blestemată să fie. Lady Muck. Vacă schiloadă. Totdeauna a făcut mare caz din a-și diminua avantajele, de parcă am fi fost amândouă niște femei de vârsta a doua care ne luptam cu viața de pe poziții egale. Oh, Barbara, nu te biciui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]