1,501 matches
-
jazzul bubuind la maximum mă făcea să-mi țin urechile pâlnie, ca să prind vocile pe care le acoperea muzica, iar băutura mă împiedica să nu-l umflu pe grăsan pentru niște acuzații născocite. Apoi femeia în negru și marinarul în bleumarin ieșiră pe ușă braț la braț. Madeleine, pe tocuri, era cu un cap mai înaltă decât el. Le-am dat un avans de cinci secunde în care am încercat să mă calmez cu o dușcă de bourbon, apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
S 23 scoase capul pe hublou. — Gică! strigă el. Mă, Gică! Ia ieși, mă, puțin la poartă. După câteva clipe se auzi cum se ridică zăvorul și în prag apăru un bărbat gras, chel, îmbrăcat într-un costum de culoare bleumarin, cămașă albă și papion negru. Se uită cu atenție spre navă. — S-a închis, tovarăși. Reveniți mâine, zise el. — Bă Gică, sunt eu, Felix S 23. Ce dracu’, nu mă mai cunoști? — Ba vă cunosc, tovarășe Felix, da’ programul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Tânărului domn Compton i se Îngădui să asiste ca o favoare specială, iar Henry Îl găsi Împreună cu tatăl său În culise, după aceea. Monty crescuse mult de cât Îl văzuse ultima dată și era Îmbrăcat elegant Într-un sacou Norfolk bleumarin, cu pantaloni asortați. Henry Îl Întrebă dacă i-a plăcut piesa. — A, da, foarte mult, răspunse băiatul. Dar cred că e păcat că fratele doamnei a trebuit să moară. M-a Întristat. — Ți-am spus eu, Îi spuse Compton lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În cel de-al doilea, plimbîndu-se perechea lui de pantofi. În următorul, perechea lui de șosete. Urmate, aceste trei taxiuri, îndeaproape, de două Getaxuri, format papuc și chiar de o camionetă, ce-i voiajau, celui ce comandase întreaga paranghelie, sacoul bleumarin cu nasturi argintii, pachetul de "Carpați" și ecusonul de taximetrist. Și, în fine, după ce fu înveșmîntat la loc, în toate aceste accesorii de vestimentație, și, după ce se încăpățînă din răsputeri să nu-și plătească șoferii în alt fel decât scoțând
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din îngrijorările Sinistratului, ce dormi, curățat și descrețit, până a doua zi dimineața. Atât de învrăjitorit fu de făgăduielile și întortochelile dezvăluite de somnul său cel aprins, încît duminică, 24 aprilie 1988, când un papițoi gătit în țoală de stofă bleumarin, cu nasturi metalici, se apropie furișîndu-se c-un cuțit de bucătărie și tăie, dintr-o singură despicătură, și îi mai și fură cercelușul cărnos al urechii (agresorul permițîndu-și până și răgazul de a-l pansa cu vată și leucoplast), Doru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mulțime, ca să prindă două scaune rămase neocupate și pe o doamnă cu un copil de mână, izbită de o tânără care trecu În mare viteză, cărând iritată o cutie rotundă, din metal strălucitor. După ce se strânse mai bine În anteriul bleumarin șisi trase peste umeri pelerina stacojie, cu tiv aurit, bătrânul Își plimbă degetele peste barba mătăsoasă, făcu câțiva pași domoli și Împinse o ușă din apropiere. Vocea țâplită a unei femei uscățive Îl izgoni și de acolo. Aceasta Îi strigă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-mi face legătura, iar pe fundal se repetă mesajul: „Vă mulțumim că ați ales British Telecom“. Într-un final obțin legătura de la un telefon public cu cartelă de lângă biroul de Îmbarcare, supravegheată de trei membri ai echipajului Îmbrăcați În uniforme bleumarin. —Alo, Richard? Orice-ar fi, să nu uiți de ciorapi. —Lenjerie intimă? —Ce? —Ciorapii. Katie, e cumva vreo aluzie la lenjerie? Jartiere, dantelă neagră, câțiva centimetri de coapsă albă sau e vorba de un banal recipient pentru darurile de la Moșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fără uleiuri de baie. Găsesc un pachet vechi de săruri cu aromă de levănțică În fundul dulapului cu lenjerie. Scrie pe el că „te alină și te motivează“: adaug și niște spumă Pirate Pete de la Ben, care dă apei o culoare bleumarin ca uniformele de școală. Intru În laguna albastră cu apă opărită și zac pe spate cu lectura mea preferată: În ultimii ani, ca să fiu sinceră, singura mea lectură. Mai bună decât orice roman, Ghidul proprietăților de la țară este o broșură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
porția de quiche, gurița lui aproape imaculată se contorsionează, devenind o tăietură plină de durere. Începe să plângă cu sughițuri, abia reușind să respire Între două suspine. Familiile de francezi care stau aproape de noi, toate având enfants Îmbrăcați În haine bleumarin sau gri de in, stând cu spatele drept și mâncându-și porția de haricots verts, se Întorc și se uită la barbarii de anglo-saxoni. După ce ia o gură, Emily ne anunță că nu vrea quiche pentru că are gust de ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
făcut bine, așa că nu mai avem nevoie de o dădacă temporară. Mâine e prima zi de școală a lui Emily. Am pregătit etichetele cu numele ei? Da. I-am cumpărat adidași noi pentru sport? Da. În geanta ei pentru sport bleumarin, În cuier, sub scări.) Unde sunt cărțile pe care le-a avut de citit? (Clasorul roșu cu cărți de dus la bibliotecă, rândul al treilea din bibliotecă.) I-am cumpărat geacă nouă, cea veche Îi ajunge până În talie? (Nu Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu reușesc să dau de vreo amintire cu mama stând jos. Mereu În picioare. În picioare la chiuvetă, ținând o tigaie sub jetul de apă, În picioare la masa de călcat, În picioare la poarta școlii În haina ei bună bleumarin; aducând farfurii cu mâncare caldă din bucătărie și apoi strângându-le. Logica Îmi spune că trebuie să fi existat un interval Între aducerea farfuriilor și strângerea lor când se așeza cu noi la masă și mânca, dar nu mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
grauri. Școala e o clădire din cărămidă roșie, cu ferestre Înalte ca de biserică, de pe vremea când oamenii credeau atât În Dumnezeu, cât și În Învățătură. În colțul Îndepărtat, lângă barele de cățărat, stă aplecată o femeie Într-o haină bleumarin trei sferturi. Când se ridică, văd că ține o batistă la nasul Însângerat al unei fetițe. Mama e asistentă la o grădiniță. Lucrează aici de ani de zile, de fapt, ea face totul, dar ei continuă să-i spună asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Tu porți 36? mă Întreabă Momo neîncrezătoare. —Nu, tu porți. Dar nu pot să... Douăzeci de minute mai târziu, stăteam la casă cu patru cutii. Puse În situația de a alege Între pantofii cu tocuri cafea cu lapte și cei bleumarin cu cataramă, am ales ambele perechi. Apoi am mai luat și pantofii negri cu toc cui pentru că erau prea frumoși ca să nu-i ai și cizmele de culoarea caramelei, care au fost un chilipir. — Îmi plac mult cei negri, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sau trebăluia la benzinărie, dispăruse cu totul și gura i se desena acum clar pe obrazul prelung și palid. Avea mănuși fine, de culoarea petrolului, ca de pilot sau motociclist și un sacou sobru, cu cotiere din piele, la jeanși bleumarin și pantofi de sport. Afișa o prudență care o atrăgea și tăceri obosite la fiecare mișcare, dar era convinsă că pe dinăuntru dospea peste flacăra propriei vâlvătăi. Chelnerul le pusese vinul în decantor și lăsase vasul între ei doi, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
m-am strecurat în cabină. Hugo stătea cu un picior cocoțat pe masă, încheindu-ți cataramele ghetelor. Era foarte elegant, cu un pulover pe gât negru și mulat și o pereche de pantaloni cu talie joasă, în carouri negru cu bleumarin. —Bună, iubito! mă salută el. Am auzit că ești pe aici. Vino încoace. Nu, stai, a plecat Bill? E bine atunci. M-a tras în poala lui și m-a sărutat foarte conștiincios. Arăți extrem de bine, zise el, aranjându-mi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
diferențelor lor etnice: Paul, înalt și cu părul roșcat, era printre puținii oameni care chiar au pielea labă, spre deosebire de noi, ceilalți, care avem pielea de diferite nuanțe de galben murdar. Și Tabitha, de o zveltețe diafană, îmbrăcată într-o rochie bleumarin cu bretele, cu părul negru prins în vârful capului într-un stil pe care bănuiam că-l copiază după Violet, avea exact aceeași nuanță de piele cu bronzul permanent, ridat și tanat al Donatellei Versace. Numai că, în cazul Tabithei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
magnifice on allait se promener en equipage - o expresie a vechii lumi, curentă În mediul nostru. Mi-e ușor să retrăiesc bucuria schimbării polușubok-ului cu căptușeală groasă, lung până la genunchi și cu gulerul cald din blană de biber, cu scurta bleumarin cu nasturi de alamă cu ancore. În landoul deschis, sunt legat prin adâncitura unui pled de ocupanții mai interesantului loc din spate, maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața mânjită de lacrimi, căci tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe un ring), cineva a spus ceva despre mine când treceam rotindu-mă prin apropiere și o voce feminină nazală i-a replicat „Da, nu-i așa că este fermecător?“. Mai văd și acum silueta ei Înaltă Îmbrăcată Într-un taior bleumarin, făcut la comandă. Pălăria mare, de catifea era fixată cu un ac strălucitor. Din motive evidente, am hotărât că numele ei este Louise. Noaptea stăteam treaz imaginându-mi tot felul de situații romantice și mă gândeam la talia ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
plecat după două alte fete, mai puțin drăguțe, care o strigau. Le-am văzut imediat, dintr-un punct de observație de deasupra râului, traversând podul, țăcănind cu tocurile Înalte, În pas vioi, toate trei cu mâinile vârâte În buzunarele hainelor bleumarin și, dând din când În când din capetele pline de panglici și de flori, ca să alunge muștele. Foarte curând am dat de urmele Tamarei În modesta dașka (căsuța de vară) Închiriată de familia ei În sat. Mă plimbam călare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și cu cauciucuri detașabile și se juca la nesfârșit cu el pe pământ, În timp ce soarele alcătuia un fel de nimb din părul lui blond destul de lung și dădea o nuanță caramel spatelui gol pe care erau Încrucișate bretelele pantalonilor scurți bleumarin (pe sub care, când era dezbrăcat, se arăta un model cu funduleț și bretele de un alb natural). N-am stat În viața mea pe atâtea bănci și scaune de grădină, pe lespezi de piatră și trepte de piatră, pe parapete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
așa crede că îs. Mă scuzați, zic io înainte să mai zică el ceva. Domnu’ Chipstead! Babalâcu’ a zâmbit un pic și s-a-ntors să se uite unde strigam. Doamne, domnu’ C arăta superb: dosu-i arată așa bine-n pantalonii ăia bleumarin de serviciu și nu-l vezi prea des, că-i ascuns sub haina aia lungă a lui, dar se apleca peste casa Sheilei și se vedea pe sub haine, rotund și adorabil. Două mere. Braeburns 1? Nu, mai degrabă Pink Lady2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că fiascoul cu felicitarea fusese un lucru bun: un mic semn de alarmă pentru cum luam eu de bună viața familiei mele. Am deschis ușa șifonierului și-am vânturat încoace și-ncolo umerașele, căutând ceva care să mă inspire. Fusta bleumarin - da, asta mai mergea. Îmi venea mai bine și era un pic mai scurtă. Și tricoul meu alb cu guler polo; asta dacă era curat. M-am uitat la ceas și m-am gândit c-aș putea să pun cartofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de un calm surprinzător, și am deschis din nou dulapul. Am privit de-a lungul barei și mi-am închipuit că sunt în sufrageria lui Stacey, purtând întâi unul, apoi altul dintre costumele și jachetele mele. Am scos un pulover bleumarin închis, un costum negru cu dungulițe gri subțiri, un costum negru simplu, un sacou vechi de velur bej și o jachetă maro de tweed. Am ezitat o clipă sau două în privința smochingului, apucându-l apoi într-un acces de entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
verde fistic la 300 Euro metrul. (Numai În Franța se poate așa ceva, oameni buni, numai În Franța). Pe la ora 4 eram deja epuizați și am fost ușurați când, În sfârșit, ne-am văzut așezați În două fotolii Îmbrăcate cu damasc bleumarin la Ladurée. —Nu Îmi vine să cred că mai avem doar o singură zi, iubitule! am spus, după ce am comandat. Nu voiam deloc să părăsesc Parisul. Ne simțiserăm atât de bine aici. Amintirea certei pe tema chitanței de la Hotel Blakes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mine am privit În sus, jenați. Sophia D’Arlan stătea În fața noastră, cu un zâmbet orbitor pe chip. Pletele ca mahonul erau lăsate În valuri libere și era Îmbrăcată foarte rive gauche au weekend 1 cu pantaloni lungi din lână bleumarin, pantofi cu botul ascuțit, cu talpa dreaptă, o jachetă din piele și o eșarfă Îngustă care-i ajungea până aproape de genunchi. Arăta ca Lou Doillon 1 În ziua ei liberă. Îmi pare rău. Nu m-am putut abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]